ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2294/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15.09.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, contestație împotriva Rezoluției de clasare nr. 1856/16.06.2021 emise de Inspecția Judiciară și împotriva Rezoluției Inspectorului Șef nr. C21-1363/25.08.2021 de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluției de clasare.

Prin sentința nr. 115 din data de 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 115 din data de 28 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs, acesta invocă dispozițiile art. 52 din Legea nr. 304/2004, referitoare la stabilirea compunerii completurilor de judecată la începutul anului, asigurarea continuității completului de judecată și modalitatea de prezidare, prin rotație, a completurilor de judecată, precum și repartizarea cauzelor în sistem aleatoriu.

De asemenea, invocă Hotărârea nr. 387 din 22.09.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, referitoare la incidentele procedurale cu privire la compunerea completurilor de judecată și repartizarea aleatorie a cauzelor, față de modalitatea de repartizare și soluționare a dosarului nr. x/2021, arătând că încheierile din acest dosar din datele de 05.01.2021 și 07.01.2021 nu i-au fost comunicate.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, având în vedere că nu conține motive de nelegalitate, care să se circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce atrage sancțiunea nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 17 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 3 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului formulat de către recurentul-reclamant A., invocată de către intimata-pârâtă Inspecția Judiciară prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs formulată de către recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată, sub un prim aspect, faptul că acesta nu a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. pe care se întemeiază cererea de recurs.

De asemenea, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acesta prezentând doar elemente privind starea de fapt și anumite nemulțumiri ale sale, precum și critici cu privire la modalitatea de repartizare a cauzei penale.

Cu alte cuvinte, cererea de recurs nu conține critici de nelegalitate aduse sentinței recurate, ci considerații cu caracter general și nemulțumirea recurentului-reclamant față de soluția instanței de fond, aspecte ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, în condițiile în care acestea vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate, ce nu pot fi analizate în recurs.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speță, susținerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalității hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conține motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi analizate în calea de atac a recursului, Înalta Curte va constata nul recursul de față.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția nulității și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 115 din data de 28 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 115 din data de 28 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 mai 2023.