ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la 4.06.2020, A. a chemat în judecată Ministerul Sănătății, C.A.S. Vâlcea, Spitalul Județean Vâlcea pentru a se dispune anularea măsurilor dispuse în pretinsa stare de alertă și obligarea la plata daunelor de 1.000.000 RON.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 55/F-CONT din 2 iulie 2020 a anulat, ca nesemnată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, Spitalul Județean Vâlcea,

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond recurentul-reclamant A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Prin sentința menționată a fost anulată ca nesemnată cererea de chemare în judecată a pârâților Min. Sănătății, CAS Vâlcea, SJ Vâlcea. Hotărârea este lovita de nulitate, fiind data cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității. Se menționează, în esență, faptul că nu a fost soluționată definitiv cererea de ajutor public ceea ce constituie motiv de nulitate absolută a hotărârii, întrucât cauza nu poate fi judecată fără să fi fost soluționată definitiv cererea de ajutor public. Dacă la primirea cererii s-a dispus de îndată citarea părților, atunci trebuia fixat un termen suficient pentru depunerea întâmpinărilor, comunicarea acestora și existența timpului necesar pregătirii apărării, având în vedere că termenul a fost fixat în mai puțin de 30 zile de la înregistrarea cererii, atunci trebuia comunicată cererea pârâților cu mențiunea depunerii întâmpinărilor în termen de cel mult 5-10 zile sub sancțiunea decăderii, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, așadar, instanța nu a stabilit un termen rezonabil suficient pentru asigurarea dreptului legal la apărare al tuturor pârâților, fapt ce conduce la nulitatea absolută a hotărârii. Potrivit art. 265 C. proc. civ., înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare și stocare, iar potrivit art. 268, semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia; Potrivit art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001: înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar; pct. 3: semnătură electronică reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare; pct. 5: semnatar reprezintă o persoană care deține un dispozitiv de creare a semnăturii electronice și care acționează fie în nume propriu, fie ca reprezentant al unui terț; art. 6: înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile. Cererea este trimisă în forma electronică, așa cum prevede Legea nr. 455/2001.

Apărările formulate în cauză Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă. Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant a chemat în judecată Ministerul Sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, Spitalul Județean Vâlcea, pentru a dispune anularea măsurilor dispuse în pretinsa stare de alertă și obligarea la plată daunelor de 1.000.000 RON. Instanța de fond a pus în vedere reclamantului taxă de timbru de 350 de RON precum și semnarea în original a cererii sub sancțiunea anulării acesteia. În conținutul motivelor de recurs recurentul, expune o serie de considerații vizând regimul juridic aplicabil, în pratica sa, în ceea ce privește termenul de soluționare al cererii de acordare a unor facilități la plata taxei judiciare de timbru. În fapt, instanța de fond a anulat, ca nesemnată, cererea formulată de recurentul-reclamant A., statuând, în esența că, prin rezoluția din data de 04. 06. 2020, s-a solicitat recurentului, sub sancțiunea anulării, să semneze cererea, în original, precum și să timbreze acțiunea cu taxă judiciară de timbru în valoare de 350 RON, inclusiv să precizeze obiectul cererii sub aspectul măsurilor care se atacă, iar petentul nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii ale primei instanțe. Instanța de fond i-a comunicat recurentului A. parola de acces la dosarul nr. x/2020, iar pe adresa care a fost transmisă recurentului de către instanța de fond s-a inserat faptul că, în eventualitatea în care nu va semna cererea în original sau nu va depune exemplare semnate în original, acțiunea va fi anulată. Astfel, în conformitate cu art. 194 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă: f) semnătura. În conformitate cu art. 196 alin. (1) și (2) C. proc. civ. se prevede: "(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile. (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe. Dacă se invoca lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește ta acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în care reclamantul este prezent în instanță, acesta va semna chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea." Dat fiind faptul că, la data de 12. 06. 2020, recurentul A. a primit, prin poștă, adresa prin care Curtea de Apel Pitești i-a solicitat să semneze cererea în original, și ținând cont că, până la termenul de judecată din data de 02. 07. 2020, recurentul nu a depus exemplare ale acțiunii introductive semnate în original, instanța de fond în mod corect a anulat, ca nesemnată, cererea în discuție. Mai mult potrivit art. 4 pct. 3 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, aceasta reprezintă date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare. Art. 4 pct. 4 din lege prevede că semnătura electronică extinsă reprezintă acea semnătura electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar, b) asigură identificarea semnatarului, c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar, d) este legată de datele în formă electronică la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă. În materia contenciosului administrativ, față de art. 13 și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 196 C. proc. civ., potrivit cu care cerea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura părții este nulă, văzând că s-a solicitat aplicarea semnăturii pe cerere și reclamantul nu a îndeplinit obligația prevăzută de lege, instanța de fond în mod corect a anulat cererea. Chiar dacă, în temeiul art. 148 alin. (2) și art. 199 alin. (1) din noul C. proc. civ., pentru celeritatea comunicării cu instanța, părțile pot trimite cererea prin mijloace electronice, acest aspect nu înlătură obligația instanțelor judecătorești de a verifica identitatea titularului, precum și dacă reclamantul și-a însușit conținutul acțiunii prin aplicarea semnăturii originale. Semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul documentului pe care l-a semnat, motiv pentru care semnătura trebuie să fie scrisă de mâna titularului acțiunii introductive. Față de prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în materia contenciosului administrativ se derogă de la art. 200 - 201 din noul C. proc. civ., în sensul că instanța fixează termen de judecată de îndată, la primirea cererii de chemare în judecată, pe care o comunică pârâtului și pune în vedere reclamantului să complinească eventualele lipsuri ale acțiunii până la termenul de judecată acordat. Astfel nu au relevanță dispozițiile art. 33 alin,2 teza IV din O.U.G. nr. 80/2013 care prevăd că instanța nu procedează la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru. Art. 33 alin. (2) teza III din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că dispozițiile referitoare la anularea cererii rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Astfel, norma relevă faptul că și în ipoteza în care petentul se prevalează de dispozițiile referitoare la ajutor judiciar celelalte lipsuri ale cererii trebuie complinite în termenul prevăzut de lege, respectiv acordat de instanță. În concluzie, cum recurentul A. nu a înțeles să își însușească cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești la nr. x/2020 prin aplicarea unei semnături originale sau a uneia electronice, în condițiile Legii nr. 455/2001, față de prevederile art. 13 și art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 196 din noul C. proc. civ., soluția instanței de fond este legală și temeinică. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.