ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1901/2022

Ședința publică din data de 30 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 mai 2019 pe rolul Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/23.04.2019, întocmit de pârâtă.

Prin sentința nr. 132/F-cont din 7 octombrie 2019, Curtea de Apel Pitești a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului se arată, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în forma actuală, și a art. 6 din C. civ. privind aplicarea în timp a legii.

Recurentul-reclamant arată că, la data de 28 septembrie 2017, Consiliul Local al Municipiului Câmpulung a adoptat Hotărârea nr. 105, prin care a dispus înlocuirea sa din Consiliul de administrație al Școlii de Muzică. Așadar, calitatea sa de membru în consiliul de administrație al unității de învățământ a fost menținută până la data de 28 septembrie 2017, dată la care legea nu mai prevedea un caz de incompatibilitate între funcția de viceprimar și cea de membru în consiliul de administrație al unei unități de învățământ.

În intervalul de timp cuprins între momentul numirii sale în consiliul de administrație al respectivei unități de învățământ, și anume 28 iulie 2016 (data când a fost adoptată Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Câmpulung nr. 18) și 28 septembrie 2017 (data când i-a încetat această calitate), legea a suferit modificări, astfel că, în opinia recurentului-reclamant, legea aplicabilă în cazul verificării stării sale de incompatibilitate este legea în forma în vigoare la data când i-a încetat calitatea de membru în consiliul de administrație al școlii.

Susține recurentul-reclamant că, în cazul său, la intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017, raporturile pe care le-a avut în calitate de viceprimar cu Școala de Muzică din Câmpulung nu se epuizaseră și, în consecință, perioada verificată, respectiv perioada în care a deținut simultan cele două calități s-a prelungit până după adoptarea Legii nr. 128/2017.

Opinia primei instanțe, aceeași cu cea a intimatei, este în sensul că modificarea legii ulterior nu are efect asupra situației constatate în raportul contestat. Această opinie este greșită, iar soluția pronunțată este nelegală, întrucât starea de incompatibilitate nu se verifică doar în anumite zile sau în anumite intervale de timp din perioada cuprinsă între momentul numirii într-o funcție, respectiv momentul dobândirii unei calități și momentul încetării exercitării funcției/mandatului încredințat.

Cum, la data de 20 noiembrie 2017, când Agenția Națională de Integritate s-a sesizat din oficiu în legătură cu posibila încălcare de către reclamant a prevederilor privind regimul incompatibilităților, legea suferise modificări, recurentul-reclamant susține că nu mai există caz de incompatibilitate între funcția de viceprimar și calitatea de membru în consiliul de administrație al unei unități de învățământ.

Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală a cărei casare se impune, conform motivului de casare invocat.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate nu a formulat întâmpinare, însă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu soluționarea cererii formulate de reclamantul A., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/23.04.2019, emis de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care s-a reținut că persoana evaluată a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în sensul prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deținând în perioada 24.06.2016 - 28.09.2017, simultan cu funcția de viceprimar al municipiului Câmpulung Muscel, județul Argeș, calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Școlii de Muzică Câmpulung.

Instanța a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, soluție care este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, Înalta Curte considerând-o a fi în sensul scopului normei prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

După cum a arătat și intimata prin intermediul notelor scrise înregistrate în dosarul de recurs, se observă că, prin recursul formulat, recurentul nu neagă situația de fapt reținută prin raportul de evaluare, ci critică sentința instanței de fond motivat de faptul că se impunea (i) a se lua în considerare că nu a exercitat calitatea de membru în consiliul de administrație al instituției de învățământ în nume propriu, ci ca reprezentant al Consiliului local și (ii) a se da eficiență modificărilor aduse art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017.

Referitor la critica prin care recurentul-reclamant susține că starea de incompatibilitate nu există, întrucât nu a exercitat calitatea de membru în consiliul de administrație al instituției de învățământ în nume propriu, ci ca reprezentant al Consiliului local

Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada evaluată, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de membru al consiliului de administrație al unei instituțiile publice.

Din interpretarea acestui text de lege, incompatibilitatea rezultă din deținerea funcției de viceprimar simultan cu deținerea calității de membru în consiliul de administrație al școlii, astfel că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că recurentul a fost desemnat în Consiliul de administrație al Școlii de Muzică din Câmpulung ca reprezentant al Consiliului local al municipiului Câmpulung.

Potrivit art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, forma în vigoare după modificările aduse prin O.U.G. nr. 49/30.06.2014, în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; primarul sau un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar.

Înalta Curte apreciază că, din moment ce recurentul-reclamant deținea funcția de viceprimar, a devenit incompatibil prin desemnarea și ca membru în consiliul de administrație al școlii, indiferent de autoritatea publică pe care o reprezenta în acest consiliu, potrivit dispozițiilor legale sus menționate.

Prezintă relevanță în reținerea cazului de incompatibilitate în discuție, așa cum s-a menționat anterior, deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliul de administrație al școlii, ceea ce înseamnă că împrejurarea desemnării recurentului-reclamant din partea primarului/consiliului local nu este de natură a face inaplicabile prevederile legale ce reglementează acest caz de incompatibilitate.

Chiar dacă își păstrează calitatea de consilier local și a fost desemnat din partea primarului/consiliului local în consiliul de administrație al școlii, atât timp cât exercită funcția de viceprimar, recurentul-reclamant se află în stare de incompatibilitate.

Este de subliniat aspectul că în consiliul de administrație al școlii putea fi desemnat orice consilier local, în afara viceprimarului, întrucât acesta nu putea deține în mod legal ambele funcții, scopul incompatibilității fiind asigurarea imparțialității, independenței și obiectivității în exercitarea funcției publice.

În consecință, nu se poate reține că incompatibilitatea intervine numai în cazul exercitării efective a atribuțiilor aferente funcției care atrage starea de incompatibilitate. Legea nr. 161/2003 nu face referire la exercitarea atribuțiilor celor două funcții deținute, obținerea vreunui folos sau a vreunui venit ori la o altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a putea fi atrasă starea de incompatibilitate, astfel că este necesară și suficientă deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, pentru reținerea incompatibilității în discuție.

Referitor la critica prin care recurentul-reclamant susține că trebuia să se dea eficiență modificărilor aduse art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017

Este adevărat că ulterior legea incidentă, în articolul care interesează, a suferit modificări în sensul instituirii unei excepții pentru situația în care calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice vizează o unitate de învățământ din rețeaua autorităților unităților de administrație publică locală.

Astfel, potrivit Legii nr. 128/2017 de modificare a Legii nr. 161/2003, există incompatibilitate pentru cumulul de calități ...cu excepția... membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale.

O atare modificare legislativă, însă, nu reprezintă legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ supus analizei în prezenta cauză, și aplicarea acestei dispoziții legale nu poate fi atrasă asupra litigiului din prezenta cauză, așa cum greșit apreciază recurentul-reclamant.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În același sens, potrivit art. 6 din C. civ. - cu care legea de drept administrativ (material și procesual) se completează, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă.

Nu se poate reține astfel, aplicarea Legii de modificare nr. 128/2017, publicată în M.O. din 7 iunie 2017, înapoi în timp, anterior datei edictării ei, pentru a se reține astfel a fi incidentă și situației recurentului-reclamant, cu mult premergătoare apariției acestei legi (24.06.2016 – 28.09.2017), nefiind vorba, prin excelență, despre o lege penală sau contravențională pentru care Constituția admite, prin excepție, retroactivitatea.

Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul, sau după finalizarea activității de evaluare.

Astfel, raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia. Cu alte cuvinte, o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data nașterii ei.

De aceea, în mod legal, pârâta ANI a aplicat faptelor de incompatibilitate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data comiterii acestora, și nu dispozițiile Legii nr. 128/2017, care a intrat în vigoare ulterior săvârșirii faptei de incompatibilitate referitoare la deținerea și exercitarea simultană a funcției de viceprimar și funcției de membru în Consiliul de Administrație al Școlii de Muzică.

Față de acestea, se reține, încă o dată, că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin efectul legii, întrucât a exercitat simultan funcția de viceprimar al municipiului Câmpulung și cea de membru în Consiliile de Administrație al unei unități școlare de pe raza municipiului Câmpulung.

Nu servește în prezenta cauză, pentru înlăturarea concluziilor de mai sus, nici argumentul legat de interpretarea dispozițiilor cu observarea modificărilor succesive în timp.

Soluția legislativă instituită de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate, este clar în sensul unei incompatibilități pentru situația de cumul de calități precum cel în cauză, astfel că, nu invită la speculații și interpretări, în care forma viitoare a legii (care introduce excepția), să poată constitui un argument de clarificare, interpretare. Această lege este o chestiune de optică legislativă ce aparține exclusiv legiuitorului, care și-a asumat o astfel de formă, tot astfel cum, ulterior, în 2017, legiuitorul a înțeles să-și asume o altă optică și să instituie o excepție în sensul arătat anterior.

În acest sens, de altfel, s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 45 din 22 ianuarie 2019, arătând că din această perspectivă, a succesiunii legilor în timp, Curtea a observat că autorul critică, în realitate, modul de interpretare și aplicare a legii de către Agenția Națională de Integritate, aspect ce excedează controlului de constituționalitate. În acest sens, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa în materie, a constatat că susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății. Cu privire la succesiunea în timp a soluțiilor legislative criticate, Curtea a reținut că acestea reprezintă opțiunea legiuitorului, încadrându-se în marja sa de apreciere cu privire la stabilirea regimului incompatibilităților, iar instanța judecătorească analizează aplicarea legii la cazul dedus judecății, potrivit principiului tempus regit actum.

În concluzie, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica din recurs privitoare la neaplicarea de către autoritatea pârâtă și de către instanța de fond a dispozițiilor Legii nr. 128/2017.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că prima instanță a realizat o legală interpretare și aplicare a normelor de drept material, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 132 din 7 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2022.