MATEAN c. ROUMANIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere n 7112/02 prezentată de Maria MATEAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are sediul la 6 septembrie 2007 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič, președintele, C. Bîrsan, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, David Thór Björgvinsson, I. Ziemel, I. Berro-Lefevre, judecătorii mei, și al dlui S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 13 septembrie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și d Maria Matean, este cetățean român, născut în 1954 și rezident în Cluj-Napoca. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Mihaela Burzo, avocată la Cluj-Napoca.

Guvernul român ( Prin decizia din 3 mai 2000, consiliul de administrație al societății comerciale F. a decis să pună capăt contractului de muncă al recurentei din cauza reorganizării societății. Prin hotărârea din 11 iulie 2000, Tribunalul a respins contestația, observând că reorganizarea societății fusese efectivă și că aceasta determinase eliminarea a paisprezece posturi, inclusiv cea a recurentei. printr-o hotărâre din 22 martie 2001, Tribunalul departamental din Cluj a respins acțiunea recurentei și a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță. La 7 decembrie 2000, tribunalul departamental din Cluj trancha, printr-o hotărâre definitivă, o contestație similară cu cea a reclamantei. Această ultimă contestație fusese formulată de un alt salariat al aceleiași societăți, care fusese concediat la data de 3 a consiliului de administrație.

mai 2000 din aceleași motive ca și cele împotriva recurentei. Instanța a considerat că organizarea societății nu a fost efectivă și, prin urmare, a ordonat reintegrarea acestui salariat. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție coroborat cu art. 14 din Convenție, reclamanta se plângea de caracterul inechitabil și discriminatoriu al procedurii, expunând faptul că instanțele naționale pronunțaseră hotărâri definitive contradictorii în situații de fapt similare. Întotdeauna invocau art. 6 alineatul (1) din Convenție, aceasta declara un lipsa de independență și de imparțialitate a instanțelor interne care ar fi favorizat fostul angajator.

 Printr-o scrisoare din 11 septembrie 2006, avocata reclamantei a informat Curtea că clienta sa a renunțat la cererea formulată în fața Curții, pe motiv că: hotărârea Curții nu își poate schimba situația și nici nu poate fi reintegrată în societatea care a fost concediată Având în vedere declarația potrivit căreia reclamanta (n) intenționează să își mai mențină cererea, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție]. În plus, nu există niciun motiv întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenție sau a protocoalelor sale naționale de a continua examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) final din Convenție].

Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Boštjan dl Zupan ČIČ Modululr Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 7112/02 présentée par Maria MATEAN contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 septembre 2007 en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič, président, C. Bîrsan, M mes E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, M. David Thór Björgvinsson, M mes I. Ziemele, I. Berro-Lefèvre, juges, et de M. S. Quesada, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 13 septembre 2001, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu la déclaration de renonciation à la requête introduite devant la Cour, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Maria Matean, est une ressortissante roumaine, née en 1954 et résidant à Cluj-Napoca.

Elle est représentée devant la Cour par M me Mihaela Burzo, avocate à Cluj-Napoca. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me Ruxandra Pașoi, du ministère des Affaires étrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Par une décision du 3 mai 2000, le conseil d’administration de la société commerciale F. décida de mettre fin au contrat de travail de la requérante pour cause de réorganisation de la société. Celle-ci saisit le tribunal de première instance de Cluj-Napoca d’une contestation contre la décision susmentionnée. Par un jugement du 11 juillet 2000, le tribunal rejeta la contestation, observant que la réorganisation de la société avait été effective et qu’elle avait entraîné la suppression de quatorze postes, dont celui de la requérante.

Par un arrêt du 22 mars 2001, le tribunal départemental de Cluj rejeta le recours de la requérante et confirma le jugement rendu en première instance. Le 7 décembre 2000, le tribunal départemental de Cluj trancha, par un arrêt définitif, une contestation similaire à celle de la requérante. Cette dernière contestation avait été formée par un autre salarié de la même société, qui avait été licencié à l’issue du conseil d’administration du 3 mai 2000 pour les mêmes motifs que ceux opposés à la requérante. Le tribunal jugea que l’organisation de la société n’avait pas été effective et, par conséquent, ordonna la réintégration de ce salarié. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention combiné avec l’article 14 de la Convention, la requérante se plaignait du caractère inéquitable et discriminatoire de la procédure, exposant que les juridictions nationales avaient prononcé des arrêts définitifs contradictoires dans des situations de fait similaires.

2. Toujours invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, elle alléguait un manque d’indépendance et d’impartialité des juridictions internes qui auraient favorisé son ancien employeur. EN DROIT Par une lettre du 11 septembre 2006, l’avocate de la requérante informa la Cour que sa cliente renonçait à la requête introduite devant la Cour, au motif que « la décision de la Cour ne peut pas changer sa situation et qu’elle ne peut pas être réintégrée dans la société qui l’a licenciée ». Compte tenu de la déclaration indiquant que la requérante n’entend plus maintenir sa requête, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c) de la Convention). En outre, aucun motif tiré du respect des droits de l’homme garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c) in fine de la Convention).

Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada Boštjan M. Zupan ČIČ Greffier Président