ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1542/2023

Ședința publică din data de 17 martie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021 la data de 24.06.2021, reclamantul A. a solicitat în principal anularea hotărârii nr. 336/31.03.2021 prin care pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării i-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 3.000 RON, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii, cu consecința înlocuirii amenzii stabilite la pct. 4 cu sancțiunea avertismentului.

Prin sentința nr. 146/2021 pronunțată la data de 13 decembrie 2021, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ a admis cererea formulată, a anulat în parte Hotărârea CNCD nr. 336/31.03.2021 în ceea ce privește punctele 3 și 4 din dispozitiv.

Totodată, a obligat pârâții CNCD și B. să plătească reclamantului suma de 750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs pârâții B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

3.1. Recursul formulat de pârâta B.

Prin recursul său, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâta B. a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Printr-o primă critică se susține că instanța de judecată a încălcat dispozițiile art. 20 alin. (6) din O.U.G. nr. 137/2000, al cărui conținut îl redă în cuprinsul cererii de recurs, în sensul că a analizat în mod selectiv și părtinitor postările și comentariile reclamate de recurenta pârâtă.

Afirmă recurenta că prin Hotărârea atacată nr. 336/2021 au fost constatate trei contravenții, iar instanța a cercetat doar o singură contravenție, astfel că instanța de judecată nu avea bază legală să anuleze celelalte două contravenții.

Se susține de către recurenta pârâtă că intimatul reclamant A. a instigat, respectiv a acordat spațiul altora ca aceia să instige împotriva acelor drepturi, și împotriva minorității maghiare.

Considerentele sentinței recurate referitoare la faptul că intimatul reclamant A. își exprimă nemulțumirea față de activitatea politicienilor și nu față de etnia maghiară este parțial adevărată, în sensul că intimatul critică și politicienii pe care îi numește trădători.

Nici afirmația instanței referitoare la faptul că CNCD nu a sancționat intimatul reclamant doar pentru postările sale, ci numai pentru comentariile terților nu este reală, pentru că Hotărârea CNCD 336/2021 nu cuprinde nimic cu privire la acest aspect, dimpotrivă din conținutul acestei hotărâri reiese că s-au analizat atât postările cât și comentariile, iar în baza acelei analize a fost adoptată hotărârea.

Și afirmația instanței că intimatul reclamant nu este un profesionist care postează mesaje în scop comercial nu este reală. Într-adevăr, postările nu au un scop comercial, însă postările sale au un scop mai mult decât problematic și nelegal, pentru a instiga și mobiliza împotriva minorității maghiare.

Dacă reclamantul ar fi de bună credință atunci ar fi explicat în fața instanței de ce nu a apelat la posibilitatea de a interzice comentariile, fiind perfect conștient de faptul că postările sale vor trezi reacții multe și dure. Având în vedere toate detaliile din formularea postărilor și din nemoderarea comentariilor care încalcă legea se poate trage singura concluzie că reclamantul a avut drept scop instigarea împotriva maghiarilor. Faptul că reclamantul a șters doar o parte din comentarii atestă că nu este o persoană onestă, astfel că instanța de judecată trebuia să respinge cererea de chemare în judecată.

3.2. Recursul formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

Prin recursul său, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Susține recurentul că instanța de judecată nu a analizat comentariul "dacă nu le place în România, sunt liberi să plece în Mongolia" din perspectiva reținută de CNCD care disjunge cauza și trimite copia dosarului către IPJ Brașov, Serviciul de Investigații Criminale pentru identificarea și cercetarea penală a persoanelor care au postat comentarii care incită la ură și violență, iar acest comentariu chiar dacă exprimă dezaprobarea față de conduita politicienilor care au adoptat tacit o lege în prima cameră a Parlamentului României, această diferențiere reprezintă o discriminare a politicienilor români de etnie maghiară, iar neștergerea/necenzurarea acestui mesaj duce la răspunderea reclamantului pentru comentariile postate de utilizatori pe pagina sa de Facebook.

Nici reținerile instanței de judecată referitoare la faptul că reclamantul administrează o pagină de Facebook pe care postează articole și comentarii, impactul atribuit acestora fiind redus nu pot fi ptimite întrucât trebuie făcută o diferențiere între pagină de Facebook și profil de Fcebook. Arată în acest sens că paginile sunt acele locuri de pe Facebook care dau posibilitatea artiștilor, persoanelor publice, afacerilor, mărcilor, organizațiilor și entităților non-profit să intre în legătură cu fanii sau clienții lor, în schimb profilul este un loc de pe Facebook unde poți să distribui informații despre tine, cum ar fi interese, fotografii, clipuri video. Trebuie să ai un profil pentru a crea o pagină sau pentru a ajuta la administrarea acesteia.

Intimatul reclamant este deținătorul paginii de Facebook cu același nume, pagină al cărui scop evidențiat și de denumirea acesteia, este acela de a expune activitățile civice al reclamantului în concordanță cu tematica și obiectivele C..

Împrejurarea că intimatul reclamant a luat măsuri cu privire la cenzurarea unor astfel de comentarii nu poate conduce la exonerarea de răspundere contravențională întrucât deși avea posibilitatea de a întreprinde măsuri de cenzurarea a comentariilor relevate prin petiție a adoptat o conduită pasivă cel puțin până la termenul din 06.12.2021

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea celor două recursuri ca nefondate.

A arătat în esență că postările sale au fost efectuate într-un limbaj decent, fără niciun fel de aversiune față de persoane determinate, grupuri sau etnii, fără a urmări și realiza acte sau fapte care să lezeze drepturile nimănui or să discrimineze în orice mod, având convingerea că manifestprile sale sunt în concordanță cu legile țării, cu Constituția României, precum și cu normele europene și internaționale

Recurenta pârâtă B. a formulat Răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul reclamant A.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt nefondate.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 336/31.03.2021 prin care emitentul acesteia, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a disjuns cauza trimițând copia dosarului către IPJ Brașov Serviciul de Investigații Criminale pentru identificarea și cercetarea penală a persoanelor care au postat comentarii care incită la ură și violență, cu solicitarea de a informa CNCD privind finalizarea cercetării penale, conform art. 28-32 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, a respins excepția de necompetență materială privind faptele reclamantului conform art. 28-32 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, a reținut că fapta sesizată reprezintă discriminare și încalcă dreptul la demnitate conform art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (4) și art. 15 din O.U.G. nr. 137/2000, și a aplicat reclamantului amenda contravențională în cuantum de 3000 RON

În considerentele hotărârii CNCD s-a reținut în esență că neștergerea de pe pagina de Facebook a comentariilor reprezintă discriminare fiind o diferențiere pe criteriul apartanenței etnice care a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la demnitate.

Curtea de Apel Brașov a admis cererea reclamantului și a anulat în parte Hotărârea CNCD nr. 336/31.03.2021 în ceea ce privește punctele 3 și 4 din dispozitiv.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Analizând grupat criticile celor două recurente ce vizează, în mare măsură aceleași aspecte, Înalta Curte le va răspunde prin considerente comune.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Observând Hotărârea nr. 336/31.03.2021 se constată că reclamantul a fost sancționat contravențional ca urmare a reținerii incidenței prevederilor art. 2 alin. (1) și alin. (4) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 potrivit cărora:

"Art. 2 (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

(...) (4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale".

Totodată s-a reținut în sarcina reclamantului fapta prevăzută de art. 15 din O.G. nr. 137/2000 conform căruia "Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia".

În ceea ce privește examinarea condițiilor necesare identificării unei posibile discriminări, din economia dispozițiilor ordonanței rezultă că, pentru a fi în prezența unei discriminări, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui tratament diferențiat a unor situații analoage (sau omisiunea de a trata în mod diferit situații diferite, necomparabile); existența unui criteriu de discriminare - care poate fi unul dintre cele enumerate în mod expres de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 (rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată) sau poate fi un alt criteriu care are drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.

Prin urmare, este necesar ca deosebirea, excluderea, restricția sau preferința să aibă la bază unul dintre criteriile de discriminare prevăzute de către art. 2 alin. (1) și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute de lege.

Va reține Înalta Curte că prin Hotărârea nr. 336/2021, recurentul pârât CNCD a reținut că neștergerea de pe propria pagină de Facebook a comentariilor "furci și topoare, arme în general" și comentarii de genul "dacă nu le place în România, sunt liberi să plece în Mongolia", "e clar că pe cale pașnică nu se poate face nimic" reprezintă discriminare fiind o diferențiere pe criteriul apartenenței etnice care a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului de demnitate.

Observând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte va reține, prin prisma jurisprudenței CEDO, că fapta imputată intimatului reclamant nu îndeplinește condițiile stabilite de lege pentru a putea fi calificată ca fiind discriminare.

Astfel, se va avea în vedere că prin Cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete și ind ex.hu ZRT contra Ungariei (2016) s-a stabilit că autoritățile nu au realizat un echilibru adecvat între dreptul reclamanților în temeiul art. 10 din CEDO (libertatea de exprimare), ca protagoniști în furnizarea unei platforme pe internet pe care sunt publicate comentarii ofensatoare și protecția reputației, ca aspect al vieții private, protejată de art. 8 din Convenția Drepturilor Omului, întrucât sancționarea reclamanților s-a făcut fără a fi analizat contextul în care au fost publicate comentariile și faptul că articolul nu fusese lipsit de o bază factuală.

Prin urmare, ceea ce trebuie analizat și instanța a efectuat această analiză în acord cu jurisprudența CEDO anterior menționată, este contextul factual în care au fost publicate comentariile, respectiv adoptarea de către Parlamentul României a unei legi privind autonomia Ținutului Secuiesc.

În acest sens sunt de menționat postările reclamantului:

"Așa nu se poate! Până aici! Stați acasă că Parlamentul adoptă autonomia ținutului secuiesc!!!!!" din 28.04.2020

"românii sunt batjocoriți de politicieni", care vor "să le pună botniță la gură", politicienii au dovedit că sunt în stare de orice, au oprit oamenii să meargă la biserică, au pregătit legea vaccinării obligatorii și au rupt țara în două cu dezbinarea pe care o sădesc între oameni.

"furci și topoare, arme în general" și comentarii de genul: "dacă nu le place în România, sunt liberi să plece în Mongolia"; "e clar că pe cale pașnică nu se poate face nimic"

Din ansamblul acestor postări instanța de fond a reținut că față de adoptarea unui proiect de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc, care în opinia reclamantului încalcă legea fundamentală, acesta și-a exprimat dezaprobarea față de conduita politicienilor care au adoptat tacit astfel de lege.

Prin urmare, factorul declanșator al comentariilor postate a fost dat de adoptarea în prima cameră a Parlamentului României a unui proiect de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc.

Or, exprimarea nemulțumirii față de adoptarea în prima cameră a Parlamentului României a unui proiect de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc, precum și a nemulțumirii față de conduita politicienilor nu se poate circumscrie condițiilor prevăzute de O.G. nr. 137/2000. Totodată, exprimarea unor nemulțumiri la adresa politicienilor nu poate reprezenta discriminare la adresa etniei maghiare, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță. De altfel, este de observat că CNCD nici nu a sancționat intimatul reclamant pentru postările "Așa nu se poate! Până aici! Stați acasă că Parlamentul adoptă autonomia ținutului secuiesc!!!!!" din 28.04.2020

"românii sunt batjocoriți de politicieni", care vor "să le pună botniță la gură", politicienii au dovedit că sunt în stare de orice, au oprit oamenii să meargă la biserică, au pregătit legea vaccinării obligatorii și au rupt țara în două cu dezbinarea pe care o sădesc între oameni.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la sancționarea intimatului reclamant, s-a oprit doar la comentariul: "furci și topoare, arme în general" și comentarii de genul: "dacă nu le place în România, sunt liberi să plece în Mongolia"; "e clar că pe cale pașnică nu se poate face nimic"

În ce privește conținutul comentariilor se va observa, din analiza în ansamblu a acestora că nu aduc atingere etniei maghiare, iar comentariile postate nu vizează etnia maghiară ci politicienii care au înțeles să adopte un proiect de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc.

În raport de aceste aspecte, criticile recurentului pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării referitoare la faptul că aceste comentarii chiar dacă exprimă dezaprobarea față de conduita politicienilor care au adoptat tacit o lege în prima cameră a Parlamentului României, această diferențiere reprezintă o discriminare a politicienilor români de etnie maghiară nu poate fi primită.

Dezaprobarea manifestată prin textul publicat de intimat, cât și dezaprobarea manifestată prin comentariile postate de terțe persoane viza nemulțumirea față de adoptarea legii privind autonomia Ținutului Secuiesc, viza conduita politicienilor care au adoptat tacit o astfel de lege, și nu politicienii români de etnie maghiară sau cetățenii români de etnie maghiară.

Pornind de la caracterul esențial într-o democrație, dar nu absolut, al dreptului la liberă exprimare, se reține că exercitarea acestei libertăți comportă îndatoriri și responsabilități și poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, pentru protecția reputației sau a drepturilor altora.

În cauza de față se constată, în deplin acord cu prima instanță, că nu este necesară ingerința statului în exercitarea libertății de exprimare.

Și alegațiile recurentului pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ce vizează diferențierea între o pagină de Facebook și un profil de Facebook sunt nefondate. Această diferențiere realizată de recurentul pârât între o pagină de Facebook și un profil de Facebook este fără relevanță juridică atâta vreme cât nu s-a putut reține un caracter discriminator al comentariilor postate.

Cât privește critica recurentei pârâte B. referitoare la faptul că prima instanță a analizat doar o singură contravenție din cele trei contravenții reținute prin Hotărârea nr. 336/2021, se constată caracterul nefondat ala cesteia. Observând cuprinsul Hotărârii atacate nr. 336/2021, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a sancționat o singură faptă astfel cum rezultă din mențiunile pct. 36 din Hotărâre.

Nici critica recurentei pârâte B. referitoare la faptul că prima instanță a analizat în mod selectiv și părtinitor postările și comentariile reclamate nu poate fi primită atâta vreme cât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a sancționat reclamantul pentru fapta de a nu șterge de pe propria pagină de Facebook comentariul "furci și topoare, arme în general"; "e clar că pe cale pașnică nu se poate face nimic".

Prin urmare, instanța constată că toate susținerile și criticile formulate de sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, prin raportare la dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul – pârât Consiliul Național pentru Combatarea Discriminării.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 146/2021 din 13 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul pârât Consiliul Național pentru Combatarea Discriminării.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2023.