ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1535/2023

Ședința publică din data de 17 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.03.2021 reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 25769/23.02.2021 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților prin care s-a solicitat:

- admiterea cererii, anularea deciziei contestate și pe fond admiterea cererii de plată a sumei de 5.382,94 RON, achitată în dosarul de daună x, cerere înregistrată sub nr. x/19.12.2016;

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces.

Prin sentința civilă nr. 1283 pronunțată la data de 28 septembrie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. ce nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. S.A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului, după o scurtă prezentare a situației de fapt, se susține că hotărârea atacată este contradictorie întrucât deși se reține că în zonă era marcaj discontinuu, instanța reține că persoana asigurată la B., respectiv conducătorul auto x nu are culpă în producerea accidentului. În ceea ce privește aprecierea culpei exclusive a conducătorului auto x se face reținând opusul celor reținute de instanță, și în detrimentul aprecierii culpei exclusive a acestuia din urmă. Mai mult, marcajul longitudinal discontinuu este evidențiat în constatarea amiabilă de accident, singurul documente care descrie dinamica producerii accidentului și condițiile în care s-a petrecut.

Astfel, numitul C. a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers fără să se asigure intrând în coleziune cu autovehiculul marca x cu numărul de înmatriculare x condus de numitul D. care era angajat în depășire.

Sunt invocate de către recurentă dispozițiile art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002, norme juridice în raport de care reiese culpa conducătorului auto x care nu s-a asigurat corespunzător, care nu putea efectua manevra de virare la stânga întrucât conducătorul auto x se afla deja în depășire.

Se arată de către recurentă și faptul că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 28 din Norma CSA nr. 23/2014 invocate prin acțiune.

Mai susține recurenta că instanța de judecată nu a dat dovadă de rol activ, conform prevederilor art. 22 din C. proc. civ., întrucât deși a proba cu expertiză de specialitate a fost solicitată prin răspunsul la întâmpinare, instanța a eludat această solicitare și nu s-a pronunțat pe cererea în probațiune formulată.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Se reține că prin cererea de plata înregistrată în evidențele Fondului de Garantare a Asiguraților sub nr. x/19.12.2016, reclamanta A. S.A. a solicitat plata din disponibilitățile Fondului a sumei in valoare de 5.382,94 RON reprezentând 1/2 din contravaloarea despăgubirii, pentru avariile produse autovehiculului cu nr. de înmatriculare x, la data de 17.09.2016.

Prin Decizia contestată nr. 25769/23.02.2021, autoritatea publică pârâtă a respins cererea de plată formulată de reclamantă, cu motivarea că vinovăția în producerea evenimentului rutier cauzator de prejudicii aparține exclusiv conducătorul autovehiculului marca x cu numărul de înmatriculare x (asigurat A.), ca urmare a nerespectării prevederilor art. 45 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 120 alin. (1) lit. I) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002

Prin demersul judiciar făcut în prezenta cauză, recurenta reclamantă A. S.A. a solicitat anularea deciziei nr. 25769/23.02.2021 emisă de intimatul pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, cu consecința admiterii cererii de plată a sumei de 5.382,94 RON achitată în dosarul de daună x.

Curtea de Apel București a respins cererea formulată ca nefondată, soluție pe care instanța de control judiciar o apreciază, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt, ca fiind una legală, reținând că în cauză motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere dacă, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare include în conținutul său neregularitățile procedurale ce pot fi săvârșite în cursul procedurii judiciare, cu excepția celor care sunt constituite în motive distincte de casare, cum este cazul primelor trei motive anume consacrate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, motivul de casare de la pct. 5 poate viza cele mai variate neregularități de ordin procedural, începând de la neregulata citare a uneia dintre părți și continuând cu nesemnarea cererii reconvenționale, nesemnarea minutei de către judecători, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc.

Critica recurentei reclamante referitoare la lipsa de rol activ al judecătorului din perspectiva neadministrării probei cu expertiză de specialitate, nu este întemeiată.

Ordonarea unor probe nu constituie o obligație pentru judecător ci doar o facultate, așa cum rezultă foarte clar din redactarea art. 254 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ... ("… pe care le poate ordona …"), precum și din alin. (6) al aceluiași articol, care prevede că: " părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii ."

Rezultă din normele de mai sus, că obligația părților de a-și proba pretențiile și apărările primează față de facultatea judecătorului de a ordona probele din oficiu, fiind posibil ca instanța să soluționeze cauza numai prin raportare la probele propuse de către parte.

În plus, Înalta Curte apreciază că recurenta-reclamantă nu poate invoca în mod eficient lipsa de rol activ al instanței de apel, întrucât prin susținerile sale, tinde la o interpretarea extensivă, dincolo de limitele pe care legiuitorul le-a avut în vedere prin edictarea normei de la art. 22 din C. proc. civ., deoarece rolul activ al instanței își găsește o serioasă limitare în principiul disponibilității părților în procesul civil, precum și în echilibrul procesual pe care judecătorul, cu imparțialitate, trebuie să îl asigure tuturor părților litigante și participanților procesuali, în acord cu principiile înscrise în dispozițiile art. 6, 7, 8, 13 și 20 din C. proc. civ.

În concluzie, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății iar hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, prin raportare la dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta reclamantă A. S.A..

Totodată, Înalta Curte va respinge și cererea intimatul pârât de obligare a recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită, intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților neindicând nici cuantumul cheltuielilor de judecată pretins a fi achitate și nici nu a depus înscrisuri în susținerea cererii formulate.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1283 din 28 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-reclamantă A. S.A.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă Fondul de Garantare a Asiguraților.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2023.