ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1485/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Instituția Primarului Comunei Ciumani a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) și A., anularea Hotărârii CNCD nr. 611 din data de 09.09.2020, în sensul respingerii petiției formulate de pârâta A..

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 831 din 27 mai 2021, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Instituția Primarului Comunei Ciumani, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Recurenta susține că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 25 din C. civ., în condițiile în care instituția primarului nu are calitatea de persoană juridică. Mai mult, în dosarul nr. x/2018 având același obiect, s-a constatat săvârșirea faptei discriminatorii de către Primăria comunei Ciumani, care a fost și sancționată contravențional. De asemenea, recurenta a mai arătat că sentința ignoră mai multe dispoziții legale care recunosc și garantează dreptul la exprimarea identității etnice: art. 6 alin. (1) din Constituție, art. 5 din Convenția – cadru pentru protecția minorităților naționale ratificată de Legea nr. 33/1995, art. 5 din Legea nr. 500/2004, subliniind că acest din urmă text care reglementează excepții de la obligativitatea traducerii în limba română, nu face distincție între publicațiile editate de persoane juridice de drept public sau de drept privat. O critică distinctă se referă la definirea sintagmei de "persoană interesată", prin prisma dispozițiilor art. 22 din O.G. nr. 137/2000 și art. 5,7 și 8 din Ordinul nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, considerând că autorul sesizării din această cauză nu poate reclama o faptă de discriminare săvârșită pe teritoriul altui județ decât acela în care domiciliază, cu trimitere la dosarul x/2018 Curtea de apel, mai susține recurenta, a încălcat și dispozițiile Legii nr. 544/2001, prin aceea că a considerat că sunt informații publice și informații care nu au un atare caracter nefiind deci obligatorie traducerea lor în limba română.

Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă A. a invocat excepția nulității recursului și, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Procedura derulată în fața instanței de recurs 5.1. Prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2022, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata-pârâtă A.. 5.2. Cereri incidentale B. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei-reclamante, solicitând admiterea acesteia cu consecința admiterii acțiunii și anulării hotărârii contestate, emise de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Cererea de intervenție a fost admisă în principiu în sedința publică din 16 martie 2023. 5.3. Prin întâmpinare, intimata– pârâtă A. a solicitat respingerea cererii de intervenție accesorie, formulate de B., în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului și cererii de intervenție Analizând recursul formulat prin prisma motivului de casare prevăzut de art,488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat pentru considerentele care succed. Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o acțiune având ca obiect anularea Hotărârii nr. 611/9.09.2020 prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat săvârșirea unei fapte de discriminare de către Instituția Primarului comunei Ciumani, județul Harghita, conform art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aplicându-i-se acestuia o amendă contravențională în cuantum de 2000 RON. S-a imputat recurentei-reclamante că numărul din decembrie 2019 al publicației editate de primărie "C.", conținând informații de interes public, este exclusiv în limba maghiară ceea ce reprezintă discriminare pe criteriul lingvistic în raport cu populația de limba română de pe raza autorității publice locale. Examinând criticile prezentate la pct. I.3 circumscrise de recurentă motivului de casare enunțat se constată că acestea vizează probleme de drept care au fost corect dezlegate de judecătorul fondului. Astfel, în ceea ce privește reținerea calității de contravenient a Instituției Primarului Comunei Ciumani s-a stabilit judicios că în materia contenciosului administrativ prezintă relevanță capacitatea de drept administrativ a instituției sau autorității publice, în sensul prerogativei legale de a-și asuma drepturi și obligații, iar nu personalitatea juridică. Împrejurarea că într-o altă situație Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit calitatea de contravenient în privința Primăriei Comunei Ciumani nu poate conduce la concluzia afirmată de recurentă, această calitate examinându-se în fiecare dosar în raport de circumstanțele factuale și normative concrete, iar nu în abstract. Referitor la calitatea de "persoană interesată" a intimatei-pârâte A., Înalta Curte reține că potrivit statului acestei organizații (art. 3 lit. m) aceasta activează pentru " combaterea, prin mijloace legale, a oricăror forme de discriminare, individuale sau în masă, a cetățenilor români, străini ori cu dublă cetățenie, de naționalitate română ". Nici trimiterea pe care recurenta o face la dosarul nr. x/2018 nu poate conduce la o altă concluzie câtă vreme acesta privește alte părți, are alt obiect și altă cauză juridică. În fine, nici criticile care conturează ideea că sentința ar fi ignorat dreptul la exprimarea identității etnice nu au suport. Este necontestat în cauză că, în perioada de referință, publicația editată și distribuită gratuit "C." a fost accesibilă pe site-ul UAT Ciumani. Chiar la finalul publicației se indică în limba maghiară că aceasta este "publicație informativă gratuită a Comunei Ciumani". Prin urmare, este la adăpost de orice critică concluzia judecătorului fondului în sensul că în speță nu este în discuție o publicație a minorității naționale, ci o publicație a unei autorității publice locale, realizată din fonduri publice, nefiind incidente dispozițiile art. 5 lit. c) din Legea nr. 500/2004. Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (2) din Constituție " "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. (2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal. (...)". În speță nu s-a demonstrat existența unor mijloace alternative de informare iar posibilitatea obținerii de către populația vorbitoare de limbă română a informațiilor publice pe calea specială reglementată de Legea nr. 544/2001 nu exonerează de răspundere pe recurentă care are obligația legală de a asigura accesul la aceste informații nu doar pentru cetățenii români aparținând minorității maghiare. În condițiile în care Primarul, în reprezentarea Primăriei comunei Ciumani, județul Harghita a difuzat prin intermediul publicației "C." și informații de interes public (fiind lipsit de relevanță din perspectiva analizată că nu toate informațiile erau de interes public) acestea trebuie traduse în limba română, în caz contrar săvârșindu-se contravenția constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care sancționează discriminarea pe criterii lingvistice. Pentru toate aceste considerente, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. În temeiul art. 67 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere raportul de accesorialitate care există între cererea de intervenție formulată de B. și recursul de față, se va respinge și cererea de intervenție accesorie, ca nefondată.