ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1398/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Prim Ministrul României, Casa Județeană de Pensii Brașov, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, contestând dispozițiile O.U.G. nr. 8/2021 referitoare la valoarea punctului de pensie stabilit prin acest act normativ și solicitând menținerea punctului de pensie la 1442 RON în annul 2021.

Verificând competența de soluțiionare a cauzei, Tribunalul Brașov, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 1205/MAS/20.07.2021, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale funcționale și a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamantului în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 131 din data de 24 noiembrie 2021 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, formulată și precizată de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că prin precizările făcute în fața Curții de Apel Brașov, reclamantul a clarificat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că litigiul are ca obiect valoarea punctului de pensie și faptul că nu a învestit curtea de apel cu anularea O.U.G. nr. 8/2021, ci a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile acestui act normativ.

Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 8/2021 prin care este prevăzută înghețarea pensiilor în anul 2021.

Reclamantul a precizat că înțelege să se judece în cauză cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Casa Județeană de Pensii Brașov și a indicat punctual pretențiile, după cum urmează: - obligarea pârâtei Casa de Pensii Brașov la restituirea diferențelor de pensie și la plata valorii punctului de pensie; - obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin publicarea O.U.G. nr. 8/2021 în Monitorul Oficial al României nr. 168/18.02.2021; - majorarea cuantumului pensiei; - obligarea Guvernului la plata de daune morale în valoare de 10.000 RON.

Așadar, acțiunea reclamantului are ca obiect principal obligarea pârâtei Casa de Pensii Brașov la acordarea de despăgubiri cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, acțiune care se circumscrie ipotezei reglementate de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, iar pentru stabilirea competenței materiale în favoarea tribunalului au fost avute în vedere dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. și criteriul rangului autorității, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 1150 din data de 21 decembrie 2022 Tribunalul Brașov, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materială, a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul A. în favoarea Curtii de Apel Brasov, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că obiectul principal al acțiunii deduse judecății constă în solicitarea reclamantului de anulare a O.U.G. nr. 8 din 18 februarie 2021, fiind aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ.. Cum actul normativ este emis de pârâtul Guvernul României s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială aparținând, așadar, curții de apel.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prezentul conflict negativ de competență ivit sub aspectul instanței competente material să soluționeze cauza, are la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanțe petitelor cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată de către reclamant.

În timp ce Tribunalul Brașov apreciază că petitul principal este reprezentat de cererea de anulare a O.U.G. nr. 8/2021, Curtea de Apel Brașov consideră că acesta are un caracter subsidiar pretențiilor reclamantului privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile unui astfel de act normativ.

Pentru stabilirea corectă a naturii capătului de cerere ce are poziția dominantă (principală) în economia cererii de chemare în judecată, urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", respectiv "(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Mecanismul stabilirii naturii juridice a unui capăt de cerere implică o analiză ce pornește de la determinarea obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, respectiv a temeiul calificat juridic, motiv pentru care, observând atât cadrul procesual dedus judecății prin acțiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost aceasta precizată prin cererea depusă la data de 22.11.2021, Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect principal solicitarea de obligare a pârâtei Casa Județeană de Pensii Brașov la acordarea, în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, de despăgubiri, apreciate de reclamant ca fiind cauzate prin dispozițiile O.U.G. nr. 8/2021, respectiv restituirea diferențelor de pensie, rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr. 127/2019 și plata valorii punctului de pensie de 1.875 RON, cu o valoare de referință de 75 RON, începând cu 1 septembrie 2021, actualizată cu rata medie a inflației la momentul plății efective și dobânda legală.

În acest context, Înalta Curte reține că acțiunea ce inițial avea o topică ce viza o solicitare de anulare a O.U.G. nr. 8/2021, clarificată ulterior de reclamant ca reprezentând, în realitate, un demers de invocare a excepției de neconstituționalitate a actului normativ, are natura juridică accesorie pe care o reglementează chiar prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal raportat la două criterii: rangul autorității și cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, însă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ce nu vizează taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, în determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză incident este primul criteriu.

În acest context, întrucât pretenția principală a reclamantului este cea de obligare a Casei Județene de Pensii Brașov la acordarea de despăgubiri, în sensul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, dată fiind calitatea acestei pârâte de autoritate publică locală, în virtutea dispozițiilor art. 10 din Legea 554/2004, Înalta Curte apreciază că aparține tribunalului competența de soluționare a cauzei de față.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Prim Ministrul României, Casa Județeană de Pensii Brașov, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.