ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1239/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 05.04.2019, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa OPSNAJ, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:

- asigurarea către reclamanta a medicamentului AVASTIN pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală);

- includerea pe lista de medicamentelor compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, in Nomenclatorul de produse compensate a medicamentului AVASTIN pentru glioblastom – afecțiune de care suferă asigurata A.;

Prin sentința civilă nr. 295 din 12 martie 2021 Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

A respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății, CASA OPSNAJ și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

A admis, în parte, cererea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa OPSNAJ, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

A obligat pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, ca în termen de 3 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de față să emită decizia privind includerea/extinderea indicațiilor/neincluderea medicamentului medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) referitor la indicația terapeutică "glioblastom", în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate.

A obligat pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății ca în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de față să emită și să comunice Guvernului României decizia finală privind includerea/extinderea indicațiilor/neincluderea medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) referitor la indicația terapeutică "glioblastom", în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate

A obligat pârâtul Guvernul României, ca în măsura emiterii de către pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății a unei decizii finale privind includerea/extinderea indicațiilor medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) referitor la indicația terapeutică "glioblastom" în Lista menționată, să adopte hotărâre în legătură cu aprobarea Listei actualizate cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, în termen de 12 zile de la data comunicării acelei decizii finale de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății.

A respins, în rest, cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 295 din 12 martie 2021pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs, pârâți Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință a intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că se impune a analiza, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință, având în vedere că aceasta este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință pe tot parcursul procesului.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

De asemenea, capacitatea procesuală de folosință reprezintă acea componentă a capacității de folosință a unei persoane fizice care constă în aptitudinea de a dobândi și exercita drepturi și obligații procesuale, aptitudine care încetează odată cu decesul persoanei fizice.

Prin urmare, la acest moment, reclamanta este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

Față de data decesului reclamantei (31 august 2021) și față de data formulării recursului este evident că, aceasta este formulat împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință survenită pe parcursul procesului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca fiind formulate împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință survenită pe parcursul procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Sănătății, recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor și de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 295 din 12 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință survenită pe parcursul procesului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2022.