ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1193/2023

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamnta Comuna Liebling și Consiliul Local al Comunei Liebling, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, Parohia Evanghelică C.A. Liebling prin Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România și Parohia Evanghelică C.A. Liebling au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 9419/04.12.2020, cu consecința respingerii cererii de retrocedare în natură formulată de pârâta II și obligarea pârâtei I la emiterea unei noi decizii care să consemneze în favoarea pârâtei II, măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul ce face obiectul cererii de retrocedare.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 598 din 16 noiembrie 2021, a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Parohiei CA Liebling și excepția lipsei calității de reprezentant a preotului A., ca neîntemeiate, a admis excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului Local Liebling și a respins acțiunea formulată de acesta pentru lipsa calității procesuale active, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parohiei CA Liebling prin Consistoriul Parohial și a respins acțiunea promovată în contradictoriu cu această persoană, a respins acțiunile conexate formulate de reclamanta Comuna Liebling, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și Parohia Evanghelică C.A. Liebling, ca neîntemeiate și a obligat reclamanta Comuna Liebling la plata sumei de 8.000 RON, cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei Parohia Evanghelică C.A. Liebling.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții Consiliul Local al Comunei Liebling și Comuna Liebling au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că pe de o parte soluția instanței de fond este nemotivată (fiind omisă în totalitatea structura lotului x, pronunțarea asupra situației juridice a suprafeței aferente Școlii Gimnaziale Liebling destinată căilor de acces laterale, platoul de beton integrat în structura acesteia - curtea școlii ce face legătura dintre aceste căi de acces, respectiv delimitarea planșeului de beton de terenul de sport pentru care a fost instituită afectațiunea de interes public prin identificarea regimului juridic distinct al acestora și în consecință aplicarea textelor legale corespunzătoare și, de asemenea, nefiind explicitat motivul pentru care s-a preferat omiterea susținerilor ce priveau lipsa unei lucrări tehnice de specialitate care să garanteze respectarea prevederilor art. 1, alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000-solicitată de însăși pârâta I, nerespectarea propunerii de dezmembrare cuprinsă în documentația topografică pe care se întemeiază Decizia nr. 9441/23.12.2020 și a argumentelor obiective invocate pentru care la momentul actual nu poate fi realizat în condiții legale protocolul de predare-primire impus de Decizia nr. 9441/23.12.2020), iar pe de altă parte, luând în considerare motivarea lapidară și superficială a instanței de fond, se poate observa că aceasta cuprinde inclusiv considerente contradictorii (fundamentând soluția de respingere a contestației aferente lotului x ce face obiectul Deciziei nr. 9441/23.12.2020 prin raportare la două argumente ce sunt de natură a conduce exact la soluția opusă - reținându-se atât necesitatea existenței unor suprafețe care să servească bunei utilizări a clădirii noi, cât și împrejurarea instituirii afectațiunii de interes public de sport, destinație ce nu poate fi dată, în mod evident, decât terenului de sport, nu și suprafețelor de acces lateral în școală, platoului de beton integrat edificiului, care au altă destinație și, prin urmare, alt regim juridic) si chiar străine de natura cauzei (în sensul interpretării greșite a structurii nemișcătorului, prin menționarea constantă a existenței afectațiunii asupra "terenurilor" de sport, deși în realitate nu există decât un singur teren de sport, construit preponderent pe lotul x aferent Deciziei nr. 9419/04.12.2020, astfel cum reiese din planșele depuse de către pârâte la dosarul cauzei). Recurenta precizează că la dosar a fost depusă o documentație ce cuprinde Planul de situație cu solicitare de retrocedare efectuat la cererea Parohiei Evanghelice Liebling de către un expert tehnic, care deși nu întrunește condițiile solicitate cu privire la specializare, drept pentru care nici nu a fost investit cu obiectivele trasate de către comisia de specialitate, include în lucrarea sa necesitatea respectării unei minime suprafețe necesare bunei utilizări a Școlii Gimnaziale și accesul stradal, propunând a rămâne în proprietatea sa. Comuna Liebling, suprafața 1093 mp (din totalul de 1485 mp), menționând faptul că,,\a întocmirea solicitării s-a ținut cont și de faptul că școala este o instituție publică și în această variantă nu este afectată funcționalitatea acesteia, întregul platou betonat nefiind solicitat și rămânându-i acces integral pe o latură întreagă a străzii". Pârâta, Comisia Specială de Retrocedare, și-a încălcat propriile reguli, optând să recurgă la emiterea celor două Decizii, cu toate că beneficiara, Parohia Evanghelică Liebling, nu a îndeplinit cerințele tehnice impuse chiar de către Comisie prin Adresa nr. x. 2012, prin intermediul căreia i-a fost solicitată realizarea a două lucrări de specialitate. Cu toate acestea, deși reprezintă, unul din punctele cheie ale pricinii, instanța de fond nu a formulat niciun argument privitor la acest aspect fundamental, lăsându-l absolut nemotivat. Cu alte cuvinte, deși documentația care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 9441/23.12.2020 este opusă soluției cuprinse în actul contestat, reprezentând singura bază factuală tehnică ce poate fi avută în vedere la acest moment (urmare a respingerii efectuării expertizelor de specialitate solicitate în probațiune), instanța de fond a omis să le aibă în vedere. Recurenta consideră că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra majorității înscrisurilor administrate, singura referire fiind făcută cu privire la cuprinsul art. 3 apartenent Deciziei nr. 9419/04.12.2020, respectiv art. 4 aferent Deciziei nr. 9441/23.12.2020, ce nu reprezintă altceva decât o parte din măsurile Comisiei Speciale de Retrocedare contestate. În categoria aspectelor contradictorii reținute de către instanța de fond intră pretinsa neconcordanță între susținerile noastre cu privire la necesitatea rămânerii în proprietatea Comunei Liebling a spațiilor necesare Școlii Gimnaziale și instituirea obligației de afectațiune de interes public de sport a terenului în cauză, pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei, întrucât această măsură, în eventualitatea îndeplinirii tuturor condițiilor legale pentru luarea ei, nu poate fi dispusă decât față de un teren care chiar are destinația de teren de sport, nu și cu privire la suprafețele de acces lateral în școală, platoului de beton integrat edificiului, care au altă destinație tehnică. Recurenta susține că sentința recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv prevederile alin. (4) apartenențe art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, cât și dispozițiile alin. (10) apartenențe art. 1 din același act normativ coroborate cu art. 45 din Legea 165/2013, aceste texte legale făcând referire la situații diferite ce nu se suprapun, neexistând astfel nevoia prioritizării lor. Aceste prevederi se aplică în cazul părților de teren care din punct de vedere al configurației clădirii nu pot fi despărțite de construcția nouă și fără de care aceasta nu ar mai putea fi utilizată integral și în mod firesc în conformitate cu structura ei. Acesta este și scopul pentru care regulamentele urbanistice interzic construirea unui edificiu pe întreg terenul alocat acesteia, impunând o serie de reguli imperative în acest sens, tocmai pentru a asigura o utilizare firească a clădirilor, iar o astfel de împărțire/dezmembrare nu poate fi efectuată decât în baza unor lucrări de specialitate precum cele solicitate de Comisia Specială de Retrocedare în anul 2012 și care ulterior au fost omise. Recurenta consideră incidența în cauză a motivului reglementat de pct. 5 apartenent alin. (1) din cuprinsul art. 488 C. proc. civ., deoarece instanța de fond nu a dat curs solicitării de redeschidere a dezbaterilor pentru punerea în discuție a autorizației de demolare (emise retroactiv) ce atesta demolarea integrală a clădirii vechi, în contextul fundamentării soluției privitoare la Deciziei nr. 9419/04.12.2020 tocmai pe inexistența fizică a edificiului. Așadar, se poate conchide faptul că instanța de fond a înfrânt principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului prin raportare la neluarea în seamă a solicitării de repunere a cauzei pe rol, nestăruind "prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului și, în consecință, creând o vătămare evidentă. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimații Parohia Evanghelică C.A. Liebling și Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă. Înalta Curte constată că susținerile recurenților sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată. Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului. Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul contestației îl reprezintă Decizia nr. 9419/04.12.2020 și Decizia nr. 9441/23.12.2020, ambele emise de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România. Recurenta-reclamantă critică cele două decizii, prin prisma greșitei restituiri în natură a celor două terenuri, cu obligația menținerii afectațiunii de interes public pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziilor, apreciind că, în cauză nu ar fi fost incidente prevederile art. 1 alin. (10) din O.U.G. nr. 94/2000, ci cele ale art. 1 alin. (4) din același act normativ, conform cărora restituirea trebuia să se facă doar prin echivalent. Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA. din România a depus pentru Parohia Evanghelică CA. Licbling, cu sediul în județul Timiș, cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 prin care a solicitat restituirea imobilului compus din clădire și teren în suprafață de 2877 m.p., având destinația inițială de școală, actualmente fiind magazii la școala nouă, situat în satul Liebling, nr. vechi x, comuna Liebling, județul Timiș, înscris în cărțile funciare nr. x și nr. x ale localității Liebling, nr. top. x-494. De asemenea, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice CA. din România a depus pentru Parohia Evanghelică CA. Liebling, cu sediul în județul Timiș, cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 prin care a solicitat restituirea imobilului compus din clădire și teren în suprafață de 1485 m.p., având destinația inițială de școală, actualmente fiind școală nouă, situat în județul Timiș, înscris în C.F. nr. x și nr. x ale localității Liebling. Analizând actele din dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, C.S.R. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru restituirea în natură a imobilului solicitat și, în consecință, prin Decizia nr. 9419/04.12.2020 a restituit Parohiei Evanghelice CA. Liebling -imobilul, construcție și teren în suprafață de 2877 m.p., situat în județul Timiș, înscris în cartea funciară în format electronic nr. x a localității Liebling, nr. cad. x (corespunzător nr. top. x-494). Totodată, la art. 3 al deciziei contestate, s-a prevăzut faptul că titularului dreptului de proprietate îi revine obligația de a menține afectațiunea de interes public a terenului folosit ca teren de sport, pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei, potrivit art. 45 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare. Ca urmare a analizării înscrisurilor aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare x/27.02.2003, în temeiul art. 1 alin. (1), (3) și (10), al art. 3 alin. (11) și (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, al pct. 3 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 45 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, C.S.R. prin Decizia nr. 9441/23.12.2020 a respins cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 cu privire la restituirea construcției care s-a aflat pe terenul situat în județul Timiș, înscris în cartea funciară în format electronic nr. x a localității Liebling, provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. x a localității Liebling, nr. top. x-492, întrucât construcția solicitată a fost demolată și a retrocedat Parohiei Evanghelice CA. Lieblig imobilul, teren în suprafață de 1204 m.p., situat în județul Timiș, parte din terenul înscris în cartea funciară în format electronic nr. x a localității Liebling, provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. x a localității Liebling, nr. top. x-492. La art. 4 al deciziei contestate, s-a prevăzut faptul că titularului dreptului de proprietate îi revine obligația de a menține afectațiunea de interes public de sport a terenului în cauză, pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei, potrivit art. 45 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare. În urma analizării înscrisurilor din dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, Comisia Specială de Retrocedare a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv: - potrivit cărții funciare nr. x a localității Liebling, imobilul identificat cu nr. top. x-494 s-a aflat în proprietatea Bisericii de confesiune augustană (evanghelică lutherană) din Liebling, la momentul preluării abuzive; - imobilul identificat cu nr. top. x-494 a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, cu titlu, în baza recercării nr. x/1949, dosar nr. x/1007, a Ministerului învățământului Public, Serviciul Juridic, potrivit încheierii de carte funciară nr. x/07.12.1949; - imobilul se află în proprietatea Statului Român/domeniul public al comunei Liebling. În ceea ce privește situația juridică a imobilului solicitat, ca urmare a analizării C.F.E. nr. x a localității Liebling, a informațiilor și a documentelor transmise de Primăria comunei Liebling prin adresele nr. x/23.09.2020, nr. y/02.10.2020, nr. z/09.11.2020 și nr. 5163/23.11.2020, Comisia specială de retrocedare a constatat următoarele: - construcția solicitată reprezintă o clădire veche, în paragină, care a servit drept sală de sport pentru elevii din comună; - construcției nu i-au fost aduse adăugiri ulterior preluării abuzive; - în prezent, imobilul este propus spre a fi demolat întrucât reprezintă un pericol public atât pentru cetățeni, cât și pentru elevi; - imobilul identificat cu nr. top. x-494 a fost solicitat de Parohia Evanghelică CA. Semlac - Filiala Liebling și prin cererea nr. x/10.09.2005, înregistrată la Primăria comunei Liebling cu nr. x/12.09.2005; - cererea menționată nu a fost soluționată de Comisia locală de fond funciar Liebling, întrucât aceasta nu avea competență de soluționare; - la data soluționării cererii de retrocedare, imobilul, construcție și teren în suprafață de 2877 m.p., înscris în cartea funciară în format electronic nr. x a localității Liebling. nr. cad. x (corespunzător nr. top. x-494) se află în domeniul public al comunei Liebling. construcția este dezafectată, iar curtea este folosită de elevi pentru activități recreative si sportive. Prin adresa nr. x/23.11.2020, Primăria comunei Liebling a comunicat faptul că stadionul este la o distanță considerabilă față de școală, iar deplasarea pe distanțe mai mari față de școală riscă să pună în pericol sănătatea și integritatea fizică a copiilor. Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că, având în vedere faptul că pe terenul în cauză, construcția solicitată era o clădire veche, dezactivată, în paragină, care a servit drept sală de sport pentru elevii din comună, faptul că acestei construcții nu i-au fost aduse adăugiri ulterior preluării abuzive și faptul că pe terenul în cauză elevii desfășoară activități recreative și sportive, singura modalitate de soluționare a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003. conform dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, era cea de restituire în favoarea pârâtei Parohia Evanghelică CA. Liebling a imobilul în cauză, construcție și teren în suprafață de 2877 m.p. La momentul emiterii Deciziei nr. 9419/04.12.2020, s-a avut în vedere și faptul că pe terenul retrocedat se desfășoară activități de interes public, respectiv curtea este folosită de elevi ca teren de sport, motiv pentru care a stabilit în sarcina beneficiarului retrocedării obligația menținerii afectațiunii de interes public pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei. Desfășurarea unei activități de interes public pe terenul în cauză nu constituie un impediment pentru retrocedare, legiuitorul instituind în acest caz obligația menținerii afectațiunii de interes public pe o perioadă de 10 ani de la data emiterii deciziei, în acest sens fiind dispozițiile art. 45 alin. (1), alin. (3), alin. (4) și alin. (61) din Legea nr. 165/2013. În urma analizării înscrisurilor aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003. C.S.R. a constatat următoarele: - potrivit cărții funciare nr. x a localității Liebling, copiei procesului-verbal din data de 31.03.1945, privind averea imobilă a Parohiei Evanghelice CA. din Liebling, vizat de către Primăria comunală Liebling și copiei Situației bunurilor de la Partida 5 - Clădiri - Parohia Liebling, vizat de către Primăria comunală Liebling, imobilul identificat cu nr. top. x-492 s-a aflat în proprietatea Bisericii Evanghelice din Liebling/Parohiei Evanghelice CA. Liebling, la momentul preluării abuzive; - imobilul identificat cu nr. top. x-492 a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, cu titlu, în baza recercării nr. x/1949, dosar nr. x/1007, a Ministerului învățământului Public, Serviciul Juridic, potrivit încheierii de carte funciară nr. x/07.12.1949. În anexa la Decretul nr. 176/1948 figurează Școala de copii mici cu întreaga avere, conform inventarului jurnal și Școala primară, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Potrivit informațiilor comunicate de Primăria comunei Liebling: - construcția solicitată a fost demolată în perioada 1983-1984; - imobilul identificat cu nr. top. x-492 a fost solicitat de Parohia Evanghelică CA. Semlac - Filiala Liebling și prin cererea nr. x/10.09.2005, înregistrată la Primăria comunei Liebling cu nr. x/12.09.2005; - cererea menționată nu a fost soluționată de Comisia locală de fond funciar Liebling, întrucât aceasta nu avea competență de soluționare. La data soluționării cererii de retrocedare, suprafața de 1204 m.p. din terenul identificat cu nr. top. x-492 se află în domeniul public al comunei Liebling și este folosită de elevii Școlii Gimnaziale Liebling pentru activități recreative și sportive. Prin adresa nr. x/23.11.2020, Primăria comunei Liebling a comunicat că stadionul este la o distanță considerabilă față de școală, iar deplasarea pe distanțe mai mari față de școală riscă să pună în pericol sănătatea și integritatea fizică a copiilor. Suprafața de teren de 1204 m.p. a fost obținută prin scăderea din suprafața totală a terenului identificat cu nr. top. x-492, de 1485 m.p., a suprafeței de teren de 281 m.p., reprezentând suprafața de teren ocupată de clădirea nouă, respectiv Școala Gimnazială Liebling. Cu privire la terenul în suprafață de 281 m.p., parte din terenul identificat cu nr. top. x-492, Comisia specială de retrocedare a emis Decizia nr. 9441/23.12.2020. Astfel, având în vedere faptul că, construcția solicitată a fost demolată și faptul că pe terenul în cauză elevii desfășoară activități recreative și sportive, singura modalitate de soluționare a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, era cea de respingerea a cererii de retrocedare cu privire la restituirea construcției în cauză si de restituire în favoarea pârâtei Parohia Evanghelică CA. Liebling a imobilul teren. în suprafață de 1204 m.p. Prin urmare, rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că atât Decizia nr. 9419/04.12.2020 cât și Decizia nr. 9441/23.12.2020 au fost emise în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Comisia Specială de Retrocedare efectuând o analiză amănunțită a înscrisurilor depuse în dosarele administrative aferente cererilor de retrocedare nr. x/27.02.2003 și nr. y/27.02.2003. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală. Având în vedere soluția pronunțată, Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenții – reclamanți, privind acordarea cheltuielilor de judecată și îi va obliga pe aceștia la plata sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Parohia Evanghelică C.A. Liebling.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.