GARIPOV v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GARIPOV v. RUSSIA (CtEDO, 2007)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 1405/06 de Azamat Raisovovich GARIPOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 6 septembrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis, dna Vajić, dna Kovler Steiner Hajiyev Spielmann S.E. Jebens, și dl Grefier al Secțiunii Nielsen având în vedere cererea depusă la 7 decembrie 2005, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Azamat Raisovovich Garipov, este un național rus care s-a născut în 1975 și locuiește în orașul Uchaly în Bashkortostan. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este fost ofițer militar. La 29 iunie 2005, Curtea de district Uchalinskiy a Republicii Bashkortostan a susținut acțiunea sa împotriva unității militare nr. 22745 și i-a acordat 186.248.85 Ruble ruse în achiziții salariale. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală. În 2006, unitatea militară a solicitat Curții de District să revizuiască hotărârea deoarece unitatea nu a fost notificată de procedură și un reprezentant al unității nu a fost convocat la niciuna dintre ședințe în fața Curții de District. La 25 august 2006, Curtea de District a redeschis procedura și a anulat hotărârea din 29 iunie 2005. La șase zile mai târziu, Curtea de District a respins acțiunea reclamantului ca fiind neconvenționată. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 14 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la neexecutarea hotărârii în favoarea sa. La 22 iunie 2006, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 17 noiembrie 2006 au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Curtea a solicitat reclamantului să prezinte observații scrise până la 23 ianuarie 2007. La 20 decembrie 2006, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 23 ianuarie 2007, la 26 aprilie 2007, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. Nu a fost urmat niciun răspuns. Curtea reamintește art. 37 din convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta. Reclamantul a fost informat, de asemenea, cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.