Decizia nr. 999/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 23 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a chemat în judecată în calitate de pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata triplului sumei de 547,00 RON (la care se adaugă TVA), ca urmare a încălcării dispozițiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 99/2015, reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual începând cu data de 01.01.2019 până la data de 31.01.2020, în temeiul art. 1.349 din C. civ., pentru unitatea nedeclarată la CREDIDAM, respectiv Salonul de înfrumusețare situat în Municipiul Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj; obligarea pârâtei la plata triplului sumei de 126,36 RON, ca urmare a încălcării dispozițiilor pct. 3.12 din Decizia ORDA nr. 99/2015, reprezentând penalități de întârziere aferente sumelor solicitate prin primul capăt de cerere, calculate la remunerația fără TVA până la data de 12.08.2019, conform dispozițiilor deciziei Deciziei ORDA nr. 99/2015, și în continuare până la recuperarea integrală a remunerației datorate, pentru sumele de la primul punct al acțiunii. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să încheie autorizații/licențe neexclusive cu CREDIDAM pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerț/fonogramelor sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spațiile administrate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 din C. proc. civ.

Sentința pronunțată de Tribunalul București. Prin sentința civilă nr. 1175/01.10.2020, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a obligat pârâta la plata sumei de 1.641 RON către reclamantă, sumă datorată pentru comunicarea publică a fonogramelor în perioada 01.10.2019 - 31.01.2020 pentru unitatea administrată și nedeclarată și la plata sumei de 126,36 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 22.01.2020, inclusiv. Tribunalul a obligat pârâta plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere în continuare până la plată, a respins acțiunea în rest ca neîntemeiată și a obligat pârâta la plata sumei de 670 RON reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București. Prin decizia nr. 332A din 2 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1175/01.10.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, fiind obligată apelanta la plata sumei de 600 RON către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta A. S.R.L., solicitând casarea deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. Prin motivele de recurs, recurenta pârâtă a arătat că decizia recurată este nelegală, întrucât este insuficient motivată, iar motivarea este contradictorie, textele de lege reținute fiind greșit interpretate. Astfel, art. 104 din Legea nr. 8/1996 nu se referă la niciun drept de remunerație, iar "înregistrările sonore sau fonograma de care vorbește articolul sus arătat se referă la cei care difuzează acele semne prin tv sau radio nu la publicul care urmărește acele semne". Recurenta pârâtă a precizat că spațiul pe care îl deține are destinația de salon de înfrumusețare și nu este un spațiu de cazare sau alimentație publică, cum se reține în decizie. Recurenta pârâtă a considerat că nici prevederile art. 168 din același act normativ nu sunt corect și legal reținute în decizie. Contrar celor arătate în decizie, în textul legal nu se vorbește de organismele enumerate de instanță. Din contră, din interpretarea art. 168 se vorbește de un singur organism de gestiune colectivă care este colector unic, astfel încât se plătește o remunerație unei singure entități. Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză. Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind nul sau, în subsidiar, ca nefondat cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea întâmpinării, intimata reclamantă arătat că decizia că recurată este suficient motivată și, de asemenea, dispozițiile legale incidente în cauză au fost corect interpretate și aplicate de către instanța de apel. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, în limita impusă de criticile de nelegalitate, susceptibile de încadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează: Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este întemeiat. Conform acestui text legal, hotărârea poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii. În dezvoltarea acestui motiv, partea nu a indicat în ce constă insuficiența motivării deciziei din apel sau care ar fi critica invocată în calea de atac a apelului cu privire la care decizia instanței nu conține o motivare. De asemenea recurenta pârâtă nu a indicat care sunt considerentele contradictorii din decizia instanței de apel, susținerile privind interpretarea greșită a unor prevederi legale neputând fi încadrate în acest caz de casare, ele urmând a fi analizate prin prisma cu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Invocând greșita aplicare a art. 104 și 168 din Legea nr. 8/1996, recurenta-pârâtă a criticat hotărârea Curții de Apel București pentru greșita reținere în sarcina acesteia a obligației de plată către reclamanta CREDIDAM, în condițiile în care Legea nr. 8/1996 nu impune în sarcina utilizatorului obligația de a încheia licențe cu mai multe organisme de gestiune colectivă. În acest sens, recurenta pârâtă a arătat că art. 168 din Legea nr. 8/1996 menționează un singur organism de gestiune colectivă, căruia i se plătește o singură remunerație. Această critică nu poate fi primită, noțiunea de remunerație unică regăsită în cuprinsul normei de la art. 112 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe raportându-se la fiecare categorie de titulari de drepturi: autori ai operelor muzicale, artiști interpreți sau executanți, producători de fonograme. Instanța de apel s-a referit la art. 168 din Legea nr. 8/1996 pentru a explica că remunerația este unică în ceea ce privește același domeniu de creație, existând organisme de gestiune din domenii de creație diferite. Reclamanta este organism de gestiune colectivă a drepturilor artiștilor interpreți sau executanți, prin deciziile ORDA nr. 120/2013 și nr. 121/2013 fiind numit colector pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual. Prin urmare, aceeași activitate - care cuprinde utilizarea prin comunicare publică a fonogramelor - atrage obligația de achitare a remunerațiilor pentru toate tipurile de drepturi pe care respectivele opere le înglobează; de aceea, pentru comunicarea publică a fonogramelor, recurenta datorează și remunerații către artiștii interpreți sau executanți pentru prestațiile acestora fixate pe fonograme. Art. 104 din Legea nr. 8/1996 a fost avut în vedere de instanța de apel pentru a defini fonogramele ca fiind "fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale acestor sunete, alta decât sub forma unei fixări incorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală" și a considerat în mod corect că această utilizare dă naștere dreptului la remunerație în favoarea a două categorii de drepturi conexe. Împrejurarea invocată de recurenta pârâtă, că spațiul în care a avut loc comunicarea publică de fonograme are destinația de salon de înfrumusețare și nu este un spațiu de cazare sau alimentație publică, este lipsită de relevanță, câtă vreme art. 15 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 definește comunicarea publică drept orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia. În ceea ce privește colectarea remunerației unice, aceasta se efectuează în condițiile art. 168 din Legea nr. 8/1996, astfel cum dispun dispozițiile art. 112 alin. (3) din Legea nr. 8/1996. Prin urmare, "colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează", în speță, organismul de gestiune colectivă fiind reclamanta care gestionează drepturile artiștilor interpreți, astfel cum s-a arătat anterior. Pentru toate aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 332A din 2 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. Cât privește cererea formulată de intimata-reclamantă de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, aceasta urmează a fi admisă, recurenta pârâtă aflându-se în culpă procesuală, dată fiind soluția care urmează a se pronunța asupra recursului declarat de aceasta. În consecință, în temeiul art. 453 coroborat cu art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-pârâtă A. S.R.L. la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, reprezentând onorariul de avocat achitat de aceasta conform dovezii efectuării tranzacției bancare de la dosar.