Decizia nr. 910/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 115 a Curții de Apel București

Cererea de arbitrare Prin cererea înregistrată la Comisia Centrală de Arbitraj a C.N.A.S. sub nr. x din data de 25 iunie 2019, reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara la acordarea sumei de 344.895 RON, reprezentând venituri provenite din influențele financiare determinate de creșterile salariale pentru perioada ianuarie - septembrie 2018.

Hotărârea arbitrală Prin hotărârea arbitrală nr. 73 din 7 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Comisia Centrală de Arbitraj a C.N.A.S. a respins cererea de arbitrare ca neîntemeiată.

Acțiunea în anulare Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, la data de 07 martie 2022, reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 73 din 7 noiembrie 2019 și obligarea pârâtei să plătească sumele provenite din recalcularea influențelor financiare determinate de creșterile salariale acordate angajaților pentru lunile ianuarie - septembrie 2018.

Sentința Curții de Apel București, secția a III -a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Prin sentința civilă nr. 115 F din data de 9 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III -a civilă și pentru cauze cu minori și familie s-a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad împotriva hotărârii arbitrale nr. 73 din 07 noiembrie 2019 pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj a C.N.A.S., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara, ca nefondată.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 115 F din data de 9 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad a declarat recurs, solicitând anularea sentinței recurate, anularea sentinței arbitrale a Comisiei Centrale de Arbitraj a C.N.A.S. și obligarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate să plătească sumele provenite din recalcularea influențelor financiare determinate de creșterile salariale acordate angajaților, pentru lunile ianuarie - septembrie ale anului 2018, în valoare totală de 344.895 RON. Acesta a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. În primul rând, în cererea de recurs, arată că, prin art. 22 din C. proc. civ. se consacră, în mod expres, rolul activ al judecătorului în procesul civil, acesta având obligația să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărîri judecătorești temeinice și legale. Or, Comisia Centrală de Arbitraj nu a depus diligențele necesare pentru aflarea adevărului, ci a tergiversat cauza, comunicând hotărârea abia după 5 luni de la pronunțarea soluției. Recurentul prezintă, în detaliu, demersurile efectuate până la adoptarea hotărârii arbitrale supuse controlului judiciar. Menționează faptul că este o entitate subordonată Consiliului Județean Hunedoara, dar și în coordonarea Ministerului Sănătății. Prin urmare, beneficiază de o dublă finanțare pentru cheltuieli cu utilitățile sau investiții, de la Consiliul Județean, respectiv din veniturile de la Ministerul Sănătății, din serviciile medicale. Influențele salariale sunt anumite sume de bani destinate plății salariilor angajaților, componentă suplimentară a veniturilor care au ca sursă serviciile medicale prestate. Calculul se realizează de C.A.S. Hunedoara care emite, în acest sens, acte supuse legislației specifice, cu caracter imperativ. Arată că a încheiat contractele nr. x-7/2017 și nr. 2.2-IF/2018, care sunt obligatorii pentru părți. Apreciază că aceste convenții constituie norme imperative și trebuie respectate, în totalitate, obligativitatea extinzându-se și asupra clauzelor nescrise. De aceea, dacă prin contractele încheiate cu Casa de Asigurări Hunedoara nu este interzisă încheierea unor contracte, prin care se majorează valoarea de contract lunară, înseamnă că este permis și întemeiat juridic. În concluzie, apreciază că, pentru o mai bună administrare a cauzei și pronunțarea unei soluții legale, în dezacord cu opinia Curții de Apel București, în calea de atac este obligatorie și analiza pe fond a unor situații. De altfel, instanța nu a analizat faptul că recurentul - reclamant nu poate fi tras la răspundere pentru o modalitate de calcul stabilită în mod arbitrar și ulterior de către Casa de Asigurări Hunedoara. Consideră că, deși nu a indicat, în mod expres, normele imperative sau de ordine publică încălcate de Curtea de Arbitraj, Curtea de Apel București trebuia să aplice dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. și să anuleze hotărârea arbitrală în baza dispozițiilor art. 607 alin. (1) lit. h), ca urmare a nerespectării principiului legalității sau al securității juridice și a principiului forței obligatorii a contractelor. Supremația legilor și a Constituției a fost ridicată la rang de principiu constituțional, care trebuie respectat de toate entitățile. Or, nu a existat o interpretare unitară în țară, ceea ce a creat un model de calcul arbitrar de către Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara, doar la nivelul acestui județ. În urma controlului Curții de Conturi, s-a folosit o altă modalitate de calcul, ceea ce a condus la diferențe privind sumele provenite din influențele salariale. Însă, nici Curtea de Arbitraj și nici instanța de judecată nu au cerut informații suplimentare, conduita lor fiind contrară principiului rolului activ. În al doilea rând, recurentul - reclamant înțelege să reia aspecte referitoare la fondul cauzei deduse judecății, arătând că a existat o bază legislativă a calculării influențelor salariale, însă nu și o clarificare a modalității de calcul a acestora începând cu ianuarie 2018 și până în septembrie 2018. Ca urmare a situației intervenite, Casa de Asigurări Hunedoara s-a văzut nevoită să aducă anumite precizări, prin adresa din 17 octombrie 2019, care, însă, nu au fost susținute de o interpretare cu caracter unitar, la nivel național, din parte autorităților. De aceea, era util soluționării cauzei ca C.A.S. Hunedoara să prezinte informații necesare soluționării cauzei. În acest sens, apreciază că instanța a reținut, în mod eronat, că nu s-a contestat modalitatea în care tribunalul arbitral a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în cauză. Procedând într-o asemenea manieră, hotărârea recurată este afectată de motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., argumentele instanței fiind contradictorii sau străine cauzei. Comisia de arbitraj a încălcat prevederile principiului forței obligatorii a contractelor, reținând că intimata Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara poate încheia doar acte adiționale de diminuare a valorii de contract lunare cu suma reprezentând diferența dintre suma contractată lunar și cea decontată, cu referire la art. 6 alin. (4) din contracte. Însă, în opinia recurentului, această afirmație este eronată, întrucât nu există o restricție legală, în acest sens, astfel că ceea ce nu este interzis, este permis. Arată că elementul esențial al speței, respectiv faptul că nu există o clarificare a modalității de calcul a influențelor salariale începând cu ianuarie 2018 și până în septembrie 2018, nu a fost tratat corespunzător în întâmpinarea pârâtei. Aceasta arată că clarificarea modalității de calcul s-a făcut cu ocazia constatării "operațiunilor neconforme" care "au fost consecința modului diferit de calcul de la o unitate sanitară la alta". Față de aceste aspecte neclare, instanța era obligată să solicite lămuriri, în considerarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. Recurentul apreciază că, independent de orice susținere a sa, instanța avea obligația să verifice situația de fapt și să lămurească toate aspectele neclare. În concluzie, consideră că sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. întrucât au fost încălcate, de către Comisia de Arbitraj, dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. f) și h) din același act normativ. Solicită să i se acorde veniturile cuvenite, provenite din influențele financiare determinate de creșterile salariale pentru perioada ianuarie - septembrie 2018, în sumă de 344.895 RON, întrucât nu a existat o modalitate unitară de calcul a influențelor financiare, cel puțin la nivelul județului Hunedoara. Sanatoriul, prin deciziile, rapoartele și comisiile constituite, nu a făcut decât să aducă la îndeplinire Decizia nr. 10 din 18 martie 2019 a Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Hunedoara, prin care s-au constatat neconcordanțele menționate. Arată că, în considerarea dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 94/1992, nerecuperarea prejudiciilor constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, motiv pentru care a făcut demersuri pentru stabilirea prejudiciului creat.

Apărări formulate În termen procedural, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., cu consecința anulării căii de atac iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul formulat, din perspectiva excepției nulității căii de atac, invocate de către intimata Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde urmatoarele mentiuni: a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii in favoarea careia se exercita recursul, numele, prenumele si domiciliul profesional al avocatului care formuleaza cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si numele si prenumele consilierului juridic care intocmeste cererea. Prezentele dispozitii se aplica si in cazul in care recurentul locuieste in strainatate; b) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, denumirea si sediul intimatului; c) indicarea hotararii care se ataca; d) motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnatura partii sau a mandatarului partii in cazul prevazut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, dupa caz, a consilierului juridic. (3) Mentiunile prevazute la alin. (1) lit. a) si c)-e), precum si cerintele mentionate la alin. (2) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale, anterior citate, rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca acesta să cuprindă criticile recurentului cu privire la decizia, pe care o supune controlului judiciar, iar aceste critici să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. Prin urmare, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că se invocă două motive de casare, care ar afecta, în opinia recurentului, validitatea sentinței recurate. În primul rând, a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". În cuprinsul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ. sunt menționate trei ipoteze care conduc la casarea unei hotărâri și anume: a) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că acestea lipsesc cu desăvârșire sau există o motivare, dar ea este insuficientă, nu răspunde tuturor cererilor sau, după caz, criticilor aduse hotărârii de primă instanță; b) motivele hotărârii recurate sunt contradictorii. Contradicția poate fi constatată în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilă ipoteza în care ele nu susțin dispozitivul, ci, din contră, îl contrazic; c) hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare. Dacă pentru invocarea nemotivării hotărârii supuse căii de atac, în principiu, este suficientă trimiterea la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., pentru celelalte două variante normative - motivarea contradictorie ori motivarea pe baza unor motive străine de natura pricinii - recurentul este ținut să indice instanței de recurs și să dezvolte atare ipoteză de casare prin critici concrete din care să reiasă cu claritate caracterul contradictoriu al unor considerente în drept (având în vedere că instanța de recurs exercită exclusiv un control judiciar de legalitate) sau să indice acele considerente străine de natura pricinii. În cauza de față, recurentul - reclamant precizează că hotărârea atacată, respectiv sentința civilă nr. 115 F din data de 9 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie cuprinde motive contradictorii și străine cauzei. Însă, în cuprinsul cererii de recurs, nu există niciun argument, care să vizeze contradictorialitatea considerentelor hotărârii atacate sau existența motivelor străine cauzei, și care să poată fi încadrat în acest motiv de casare. Când susține incidența acestui motiv de recurs, recurentul arată doar că instanța de fond a reținut, eronat, că nu a fost contestată modalitatea de interpretare a legii de către tribunalul arbitral. Însă, un astfel de argument nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat. Mai mult, acesta susține o motivare sumară a întâmpinării depuse în fața Curții de Apel București, de către intimata Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara, arătând că aceasta avea obligația de a face precizări lămuritoare cu privire la situația de fapt și de drept dedusă judecății. Însă, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, iar nu a greșelilor celorlalte părți implicate în proces, întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire poate duce la casarea unei hotărâri. Prin urmare, niciun argument din cererea de recurs nu poate fi încadrat în motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., invocat expres de recurent în susținerea căii sale extraodinare de atac. În al doilea rând, a fost invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ. potrivit cu care este casabilă "hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material." Fără să combată în vreun fel argumentele instanței de judecată și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului. În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici de nelegalitate a hotărârii recurate, respectiv care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanță. Recurentul formulează susțineri doar cu privire la situația de fapt și lipsa de rol activ a Comisiei de Arbitraj a C.N.A.S și Curții de Apel București. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele legale reținute de instanță în hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a normelor de drept material. Întrucât criticile formulate vizează alte împrejurări, ele nu pot fi încadrate nici în acest motiv de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., invocat de recurent ca fiind incident în cauză. Înalta Curte reține că motivele cuprinse în cererea de recurs nu pot fi încadrate nici în celelalte motive de casare prevăzute de lege. Astfel, recurentul este nemulțumit de împrejurarea că nu i s-a admis demersul judiciar, deși acesta este, în opinia sa, întemeiat și de lipsa de rol activ a instanței de judecată. Se constată, că aspecte de fond deduse judecății, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., fiind, în realitate, critici de netemeinicie, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului. De asemenea, nici criticile referitoare la lipsa rolului activ nu pot fi încadrate în cazurile prevăzute expres de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 488 alin. (1). Recurentul apreciază că nici Comisia de Arbitraj a C.N.A.S și nici Curtea de Apel București nu au manifestat rol activ, nu au respectat obligația impusă de dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cu care "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc." Înalta Curte reține că lipsa rolului activ al judecătorului poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ. doar dacă a condus la încălcarea regulilor de procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Argumentele recurentului nu respectă această cerință, nefiind arătate eventualele greșeli ale instanței ci, prin situațiile imputate instanței, își invocă, de fapt, propria culpă în a depune toate diligențele pentru aflarea adevărului în cauză. Procesul civil este un proces al intereselor private, astfel că rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu cele două principii fundamentale ale procesului civil, al disponibilității și cel al contradictorialității. Rolul activ al judecătorului presupune obligația instanței de judecată de a stabili starea de fapt și de drept din speță, în scopul aflării adevărului, atunci când este învestită cu situații de fapt ori raporturi juridice complexe, iar părțile nu au propus probe ori probele administrate - la propunerea părților - sunt insuficiente. Intervenția instanței în alte împrejurări, ar echivala cu substituirea părții în efectuarea unui act procedural, cu încurajarea atitudinii culpabile a părții, căreia îi revine sarcina probării pretențiilor, ceea ce ar avea drept consecință ruperea echilibrului procesual, printr-o atitudine părtinitoare a instanței, de natură a defavoriza și prejudicia cealaltă parte în proces. În cauză, se invocă doar formal dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. și principiul pe care îl reglementează, întrucât argumentele vizează, în principal, conduita Comisiei Centrale de Arbitaj, care nu a depus toate diligențele necesare pentru aflarea adevărului, nu a solicitat informații suplimentare, a încălcat principiul forței obligatorii a contractelor (10 din cererea de recurs) și a intimatei Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara care nu a dat clarificări asupra modalității de calcul a influențelor salariale . Recurentul susține că instanța nu a luat măsurile, care se impun pentru aflarea adevărului, însă nu arată, în concret, în ce constă încălcarea acestui principiu de către judecătorul fondului. Mai mult, insistă asupra lipsei rolului activ al instanței în contextul în care recunoaște, de fapt, că actele sale de procedură cuprind o serie de omisiuni și că nu a reușit să dovedească temeinicia susținerilor sale. Este adevărat că, potrivit dispozițiilor legale invocate, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, în aflarea adevărului în cauză, și că pot pune în discuția părților necesitatea luării unor măsuri necesare soluționării cauzei, însă părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona sau completa, din oficiu acte. Întrucât recurentul nu a formulat cererea în anulare a hotărârii arbitrare, cu respectarea condițiilor legale, aceasta nu-și poate invoca propria culpă în a depune toate diligențele pentru aflarea adevărului, pentru a obține casarea hotărârii recurate. În consecință, indicarea încălcării principiului rolului activ al instanței doar formal, pentru acoperirea propriei culpe procesuale, nu permite încadrarea acestor critici în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate. Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs formulat de recurent nu conține critici propriu-zise, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să poată fi examinate, din oficiu, de către instanța de recurs. Prin urmare, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul - reclamant Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad împotriva sentinței civile nr. 115 F din 9 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.