ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 696/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la 27 septembrie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea în pârâtei B. la restituirea sumei de 277.079,57 RON, primită de aceasta cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 290/2003, sumă ce reprezintă o îmbogățire fără justă cauză. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma sus arătată, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective și integrale a sumei de 277.079,57 RON, ce reprezintă îmbogățire fără justă cauză, precum și a tuturor cheltuielilor de judecată. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1345 și urm. C. civ., art. 1635 și urm. C. civ., art. 1639 și art. 1640 C. civ., art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin sentința civilă nr. 1240 din 10 iunie 2020 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț a fost dispusă declinarea competenței în favoarea Tribunalului Neamț.

Sentința pronunțată de Tribunalul Neamț: Prin sentința civilă nr. 597/06.10.2020 a Tribunalului Neamț, secția civilă și de contencios administrativ a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect îmbogățire fără justă cauză, ca inadmisibilă. A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă: Prin decizia civilă nr. 294 din 28 aprilie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul, ca nefondat.

Recursul declarat în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 294 din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A.. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamantul susține, în esență, că pe o parte, hotărârea recurată este nemotivată, întrucât instanța de apel nu a analizat efectiv criticile din apel, iar pe de altă parte, în cauză sunt dovedite și întrunite condițiile materiale ale intentării acțiunii în restituire: îmbogățirea unei persoane și o însărăcire a reclamantului, o legătură între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

Apărările formulate de părți. Intimata-pârâtă B. nu a formulat întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 10 septembrie 2021, a dispus efectuarea formalităților reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 3 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când a fost amânată cauza pentru termenul din 31 martie 2022, termen la care Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte B. și a rămas în pronunțare asupra acesteia. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin dispozițiile art. 32 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a statuat că orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia îndeplinește cumulativ patru condiții: are capacitate procesuală în condițiile legii; are calitate procesuală; formulează o pretenție și justifică un interes. Sancțiunea încălcării condițiilor de exercitare a drepturilor civile procedurale este prevăzută de dispozițiile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule, sau, după caz, anulabile. Capacitatea procesuală, condiție de exercitare a cererilor în justiție, reprezintă atitudinea persoanelor fizice și juridice de a deveni părți ale procesului civil, și constă în aptitudinea unei persoane de a-și valorifica și de a-și îndeplini singură drepturile și obligațiile procedurale, de a sta în judecată. Condiția capacității procesuale trebuie să fie îndeplinită pe tot parcursul procesului civil, inclusiv în faza executării silite. Această capacitate procesuală este constituită din capacitatea de folosință (ce reprezintă aptitudinea generală și abstractă a unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală) și, respectiv, din capacitatea procesuală de exercițiu (ce reprezintă aptitudinea persoanei de a-și exercita și executa singură drepturile și respectiv, obligațiile procedurale). Capacitatea procesuală de folosință nu este astfel decât aplicarea în plan procesual a capacității civile de folosință, definită de art. 34 din noul C. civ. ca fiind "capacitatea de avea drepturi și obligații civile". Capacitatea procesuală de folosință este deci acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual. Potrivit art. 35 C. civ., "Capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.". În speță, potrivit extrasului din registrul de deces pentru uz oficial nr. x din 24 februarie 2022 emis de Primăria municipiului Piatra Neamț, intimata-pârâtă B. a decedat la 20 aprilie 2019, anterior chemării sale în judecată în cauza de față, 17 septembrie 2019. Întrucât intimata-pârâtă B. a decedat la 20 aprilie 2019, anterior datei la care a fost formulată cererea de chemare în judecată pendinte, 17 septembrie 2019, nu este îndeplinită condiția existenței capacității de folosință în privința acestei părți și astfel există un impediment de ordin procedural pentru exercitarea de către instanță a deplinei sale jurisdicții prin examinarea acestui recurs pe fond asupra aspectelor de drept puse în discuție de către reclamant. Este de menționat și faptul că nu există niciun text de lege sau principiu de drept care în asemenea situație să conducă la retrimiterea cauzei la prima instanță. Reclamantul avea posibilitatea să solicite introducerea în proces a moștenitorilor pârâtei, în condițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., în fața primei instanțe, printr-o modificare a cererii de chemare în judecată, dar a depășit acest moment procesual și abia la 25 martie 2022, în calea de atac a recursului, și-a manifestat intenția de a solicita introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei intimate-pârâte, prin notele scrise depuse la dosar, la care a anexat și certificatul de moștenitor nr. x din 4 iunie 2019 emis de BNP C.. Lipsa capacității procesuale poate fi invocată în orice stare a procesului, în temeiul art. 56 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor citate, rezultă că, prin deces, pârâtei B. i-a încetat capacitatea de folosință, ceea ce înseamnă că i-a încetat și capacitatea procesuală de folosință în sensul dispozițiilor art. 56 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, însă formularea acțiunii trebuie realizată în contradictoriu cu persoane care au aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual aceasta constituind principala condiție pentru justificarea interesului legitim al reclamantului de a sesiza instanța judecătorească. Prin urmare, având în vedere faptul că intimata-pârâtă a decedat anterior introducerii acțiunii introductive de instanță și reținându-se că nu există temei legal pentru introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, Înalta Curte urmează a admite excepția lipsei capacității de folosință a intimatei-pârâte B. și a respinge recursul în consecință, fără a mai considera necesar să analizeze motivele invocate prin cererea de recurs, căci excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei, ca excepție dirimantă, are prevalență.