ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 606/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023 Asupra conflictului de față constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 29.03.2022 pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. dosar x/2022, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finațelor Publice Cluj Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, a formulat contestație la executare împotriva dosarului de executare silită nr. x din 22.03.2022. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 2697/20.12.2022, Judecătoria Tulcea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat, în favoarea Judecătoriei Oradea, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Tulcea a reținut, în esență, că legiuitorul a înțeles să confere competența exclusivă de a soluționa contestația la executare, instanței în a cărei circumscripție se afla la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, cu excepția cazului în care s-ar prevedea în mod expres altfel. Mai departe, a reținut că potrivit dosarului execuțional transmis de către intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin AJPF Bihor, sediul debitorului S.C. B. S.R.L., la data deschiderii dosarului de executare nr. x de către organul de executare AJPF Bihor, se afla în județul Bihor, Oradea, str. x. Ca atare, instanța a constatat că Judecătoria Oradea este competentă să soluționeze contestația la poprire introdusă de către A.. 2.2.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 909/27.02.2023, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. În motivare, s-a reținut, în esență, că, în cauză, că, în conformitate cu informațiile obținute din declarația informativă 394, contestatoarea A. datorează sume de bani debitorului S.C. B. S.R.L., având calitatea de terț poprit. Având în vedere că terțul poprit A. are domiciliul în circumscripția Judecătoriei Tulcea, instanța a constatat, față de prevederile art. 237 alin. (1) Codul de procedură fiscală, că instanța competentă să dispună cu privire la menținerea sau desființarea popririi este Judecătoria Tulcea.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență: Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În speță, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unei cereri având ca obiect contestație la executare, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aplicarea diferită de către instanțele de judecată a normelor generale și, respectiv, speciale de drept incidente în materie de executare silită. În speță, în dosarul de executare nr. x/2022 a fost demarată, în temeiul prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, procedura de executare silită împotriva debitorului B. S.R.L..

În dosarul menționat a fost emisă o adresă de înființare a popririi asupra sumelor de bani datorate debitorului de terțul poprit A.. Referitor la instanța de executare, dispozițiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Prevederile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, însă, cu privire la cererile prin care se solicită înființarea popririi, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conține dispoziții speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:,,(1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi". Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct competența teritorială în cazul cererilor de menținere a popririi, în favoarea instanței judecătorești în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Așa fiind, raportat la obiectul prezentei cereri, în cauză nu își găsește aplicabilitatea norma generală prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind aplicabile prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, dându-se astfel valență principiului specialia generalibus derogant. Așadar, având în vedere că terțul poprit are domiciliul în circumscripția Judecătoriei Tulcea, în aplicarea dispozițiilor menționate, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2023.