ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 978/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2022, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, sub nr. x/2022, petentul Societatea de Executori Judecătorești A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2022, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul B., împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Prin încheierea civilă nr. 3223/CC din 21 martie 2022, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petenta Societatea de Executori Judecătorești A., având ca obiect încuviințarea executării silite constând în sentința civilă nr. 66/2008 pronunțată la data de 23 octombrie 2008, în dosarul nr. x/2008, de către Curtea de Apel Oradea, definitivă prin decizia civilă nr. 343/R/2010, pronunțată la data de 18 februarie 2010, în dosarul nr. x/2009, de către Curtea de Apel Oradea și încheierea civilă din data de 29 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2008, de către Curtea de Apel Oradea, precum și sentința civilă nr. 996/2016 pronunțată la data de 11 mai 2016, în dosarul nr. x/2015, de către Tribunalul Hunedoara, definitivă prin decizia civilă nr. 1602/2016 pronunțată la data de 09 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2015, de către Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva debitorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre, reținând incidența dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportându-se la sediul debitorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, instanța a apreciat că Judecătoria Oradea este competentă să judece cererea de încuviințate a executării silite.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin încheierea civilă nr. 1376 din 31 martie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de petenta Societatea de Executori Judecătorești A. în dosarul execuțional nr. x/2022, împotriva Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, în favoarea Judecătoriei Cluj- Napoca; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, în raport de calitatea de prim-procuror al creditorul B., în numele căruia a formulat executorul judecătoresc cererea de executare silită, deținută în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, parchet de pe lângă instanța superioară Judecătoriei Oradea, Judecătoria Oradea a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., apreciind că, în mod legal, a fost sesizată Judecătoria Cluj Napoca, instanța de același grad aflată în circumscripția curții de apel învecinate Curții de Apel Oradea.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cererii deduse judecății constă în solicitarea creditorului B., prin Societatea de Executori Judecătorești A., întemeiată pe dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ., privind încuviințarea executării silite a titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 66/2008, pronunțată la data de 23 octombrie 2008, în dosarul nr. x/2008, de către Curtea de Apel Oradea, definitivă prin decizia civilă nr. 343/R/2010 pronunțată la data de 18 februarie 2010, în dosarul nr. x/2009, de către Curtea de Apel Oradea și încheierea civilă din data de 29 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2008, de către Curtea de Apel Oradea, precum și sentința civilă nr. 996/2016 pronunțată la data de 11 mai 2016, în dosarul nr. x/2015, de către Tribunalul Hunedoara, definitivă prin decizia civilă nr. 1602/2016 pronunțată la data de 09 noiembrie 2016, în dosarul nr. x/2015, de către Curtea de Apel Alba Iulia, împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Ministerul Economiei și Finanțelor, asupra căreia, instanțele aflate în conflict, în examinarea competenței teritoriale, au apreciat în mod diferit asupra incidenței sau neincidenței art. 127 din C. proc. civ. în procedura încuviințării executării silite.

Astfel, Judecătoria Oradea a reținut că instanța competentă este cea de la sediul debitorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în timp ce Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat, date fiind prevederile art. 127 din C. proc. civ., că prezintă relevanță calitatea creditorului în numele căruia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviințare a executării silite - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, parchet de pe lângă instanța superioară Judecătoriei Oradea.

Potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ.:

"În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru."

De asemenea, art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul debitorului. Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. stipulează că:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1), atunci când este vorba despre un procuror sau grefier.

În interpretarea dispozițiilor art. 666 C. proc. civ. coroborat cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., se reține că intenția legiuitorului a fost ca instanța de executare să fie cea de la domiciliul/sediul debitorului, competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, cererile de suspendare a executării silite, cererile de suspendare provizorie a executării silite, precum și orice alte cereri sau incidente din cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reprezintă dispoziții derogatorii de la competența teritorială stabilită prin dispozițiile art. 651 C. proc. civ., în situația particulară a litigiilor în care calitatea de parte o are un judecător, procuror, asistent judiciar, grefier, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Așadar, ne aflăm în prezența unei norme ce reglementează o competență teritorială alternativă, norma fiind una imperativă, de ordine publică, raportat la dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., prin care se interzice judecătorului (procurorului, asistentului judiciar, grefierului) ce are calitatea de reclamant, sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care judecătorul își desfășoară activitatea, impunându-i totodată alegerea unei instanțe dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Intenția restrictivă a legiuitorului la edictarea normei rezidă fără echivoc din folosirea imperativului "va sesiza" reliefând o obligație a reclamantului în ipoteza de la alin. (1) a art. 127 C. proc. civ., însă, finalitatea învestirii uneia dintre instanțele inserate în textul de lege aparține reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ.

Pentru a opera, însă, această competență specială, obligatorie, când este vorba despre legitimarea procesuală activă a subiectelor vizate de textul legal este necesar a fi îndeplinite două condiții: a) reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă potrivit legii sau la cea superioară instanței competente să judece cauza; b) acesta să procedeze la sesizarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate.

Prin urmare, în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea pendinte, în cazul în care calitatea de reclamant (creditor) o are un procuror, raportarea nu se face la dispozițiile de drept comun în materie decât pentru a se verifica dacă litigiul este de competența instanței pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea ca procuror sau a unei instanțe inferioare celei pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea, urmând ca în cazul îndeplinirii ipotezei, să se verifice, potrivit art. 127 C. proc. civ., dacă a fost sesizată una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea ca procuror.

Astfel, se observă, în cauză, față de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., având în vedere că debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor are sediul în Oradea, județul Bihor, competentă să judece cererea de încuviințare a executării silite ar fi Judecătoria Oradea, însă, condiția premisă de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este îndeplinită prin faptul că la data sesizării Societății de Executori Judecătorești A. cu cererea de executare silită - 11 martie 2022, creditorul B. avea calitatea de prim-procuror în cadrul parchetului corespunzător în grad jurisdicțional Tribunalului Bihor, instanță superioară Judecătoriei Oradea.

Totodată, se are în vedere împrejurarea că executorul judecătoresc, în numele și pentru creditorul B., conformându-se obligației instituite de art. 127 din C. proc. civ., în respectarea principiului imparțialității instanței și, implicit, dreptului la un proces echitabil, a sesizat cu cererea de încuviințare a executării silite una dintre instanțele de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată cu Curtea de Apel Oradea în a cărei rază teritorială se află instanța de care aparține parchetul unde creditorul își desfășoară efectiv activitatea-Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă este instanța competentă teritorial a soluționa cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.