ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1199/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 16 martie 2022 pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, petenta Societatea civilă profesională de executori judecătorești A. a solicitat încuviințarea silită împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Ministerul Economiei și Finanțelor, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de mai multe hotărâri judecătorești, urmare a cererii de executare silită formulate de creditorul B..

II. Hotărârea Judecătoriei Cluj Napoca:

Prin încheierea civilă nr. 3222/CC din 21 martie 2022, Judecătoria Cluj Napoca a disjuns cererea de executare silită cu privire la debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, formând un nou dosar cu nr. x/2022, având ca părți: petentă Societatea civilă profesională de executori judecătorești A., creditor B. și debitor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

În dosarul rămas - cu nr. x/2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivarea soluției pronunțate, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., instanța a reținut că debitorul Ministerul Economiei și Finanțelor are sediul în București, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 5 București - instanță în a cărei circumscripție se află sediul debitorului.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 3012 din 7 aprilie 2022, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerente, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. și faptul că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, neputând fi divizată între instanțele în raza cărora își au sediul aceștia.

Dispunând disjungerea, Judecătoria Cluj Napoca a reținut spre soluționare cererea cu privire la debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor. Așadar, judecătoria care a încuviințat executarea silită cu privire la acest debitor este exclusiv competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, domiciliul debitorului principal atrăgând competența instanței de executare și în privința celorlalți codebitori, în condițiile în care cererea de încuviințare a executării s-a formulat cu privire la ambii debitori.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competență, îl constituie cererea de încuviințare a executării silite formulată de petenta Societatea civilă profesională de executori judecătorești A. împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și Ministerul Economiei și Finanțelor, urmare a cererii de executare silită formulate de creditorul B., în temeiul titlurilor executorii reprezentate de mai multe hotărâri judecătorești.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În conformitate cu aceste dispoziții, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului - în speță fiind doi debitori, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu sediul în Oradea și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în București.

Se constată, însă, că creditorul B., în numele căruia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviințare a executării silite, este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

În raport de particularitatea speței, determinată de calitatea creditorului, în această situație devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., în forma în vigoare la data la data sesizării organului de executare, respectiv 16 martie 2022, ce stipulează că:

"(1) "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Din coroborarea dispozițiilor anterior redate, se desprinde concluzia conform căreia, atunci când un procuror formulează o cerere de competența instanței de pe lângă parchetul la care acesta activează sau de pe lângă un parchet inferior acestuia, are obligația să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța de pe lângă parchetul la care își desfășoară activitatea.

Aceasta este și situația din prezenta cauză - creditorul B., în numele căruia executorul judecătoresc a formulat cererea de executare silită, avea la data sesizării instanței (16 martie 2022) calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, parchet de pe lângă instanța superioară Judecătoriei Oradea.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., acesta avea obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Oradea, lucru pe care în mod legal l-a și făcut, cu respectarea art. 116 C. proc. civ., sesizând Judecătoria Cluj Napoca.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze primează calitatea creditorului, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.