ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 588/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 588/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 6 aprilie 2023
asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 51 din 19 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de ședință din 8 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Prin cererea înregistrată la 28 ianuarie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, petenta A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 51/2023 prin soluționarea cererilor de sesizare a organelor de cercetare penală pentru folosirea de acte false de către avocat, pentru cercetarea infracțiunilor de abuz în serviciu, uz de fals, fals în înscrisuri oficiale, dar și omisiunea sesizării și favorizarea făptuitorilor, săvârșite odată cu soluționarea recursului.
Analizând cererea, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:
Prin decizia nr. 51 din 19 ianuarie 2023, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentă, reținând, în esență că, în raport de dispozițiile art. 34 alin. (2), art. 299 și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., încheierea prin care a fost soluționată cererea de recuzare, formulată în cadrul unui dosar de recurs, este irevocabilă, aceasta nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii".
Din perspectiva normei de drept citate, Înalta Curte constată că ipoteza reglementată de art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ. nu se regăsește în speță.
Se observă astfel că prin decizia nr. 51/2023, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea căii de atac având în vedere că a fost atacată cu recurs o încheiere pronunțată de o instanță de recurs prin care a fost soluționată cererea de recuzare.
Față de soluția pronunțată cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte a constatat că nu se mai impune analizarea celorlalte motive și cereri formulate în cauză.
Cum excepția inadmisibilității recursului a fost găsită întemeiată, prin decizia nr. 51/2023, recursul s-a respins, ca inadmisibil.
În raport de soluția astfel pronunțată prin decizia a cărei completare dispozitiv se solicită, cererile formulate de recurentă nu prezintă nicio relevanță, neputând fi analizate și luate în considerare în cuprinsul unei căi de atac pentru care s-a constatat că nu există posibilitatea promovării acesteia.
Se reține așadar că nu este vorba de o omisiune a instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, în sensul reglementat de art. 281
2
alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi în situația formulării unei cereri de completare dispozitiv.
Nelegala învestire a instanței cu judecata unui recurs care, potrivit legii, este inadmisibil nu putea deschide calea unei legale învestiri a instanței cu soluționarea unor cereri incidentale sau accesorii acestuia.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge cererea formulată de petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 51 din 19 ianuarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2000.3, formulată de petenta A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2023.