ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 487/2022

Obiectul cereri de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 27 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C. S.A. Valencia, următoarele: 1) obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 51.464 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plății (conform cursului de schimb oficial al BNR), reprezentând prejudiciul cauzat prin faptele culpabile ale pârâtelor, acest echivalent bănesc fiind format din: a) suma de 28.464 euro, constând în contravaloarea lucrărilor de reabilitare la fundații, teren, pereți de rezistență și reparații la imobilul situat în Timișoara, str. x, sumă stabilită prin expertiză tehnică extrajudiciară; b) suma de 20.000 euro, reprezentând deprecierea cu 10% a valorii de piață a imobilului, chiar dacă lucrările de reabilitare vor fi executate integral; c) suma de 3.000 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, pe toată durata lucrărilor de reabilitare și reparații. 2) obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale penalizatoare, stabilite la nivelul ratei dobânzii de referință a BNR (conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 actualizată), ce urmează a fi calculată de la data pronunțării hotărârii rămase definitive, până la plata integrală a contravalorii prejudiciului. 3) în cazul în care pârâtele se vor opune plății sumei de 51.464 euro, să se stabilească echivalentul bănesc al prejudiciului, prin expertiză tehnică judiciară ce urmează a fi efectuată în cauză. 4) introducerea în cauză a asigurătorului de răspundere civilă, pentru a fi obligat la plată, alături de pârâte. Pârâta B. a formulat cerere de chemare în garanție a societăților D. și E., solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenții, acestea să fie obligate să o despăgubească și să îi plătească cheltuielile de judecată ocazionate de proces. Pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia) a formulat cerere de chemare în garanție a asigurătorului G. S.A. și a subantreprenorului H. S.R.L., pentru ca, în eventualitatea admiterii acțiunii, să se dispună obligarea, în solidar, a acestora la plata despăgubirilor la care va fi obligată, precum și a celorlalte sume, inclusiv a contravalorii cheltuielilor de judecată. Chemata în garanție E. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție depusă de pârâta B., invocând excepția netimbrării acestei cereri, conform art. 34 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 197 C. proc. civ. excepția tardivității cererii de chemare în garanție, potrivit art. 73 alin. (3) coroborat cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ. excepția nulității cererii de chemare în garanție, în temeiul art. 73 alin. (1) coroborat cu art. 194 lit. c) și d) și art. 196 alin. (1) C. proc. civ. excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Chemata în garanție D. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție a pârâtei B. solicitând anularea cererii ca netimbrată; respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Chemata în garanție H. S.R.L. a formulat note scrise față de cererea de chemare în garanție depusă de pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia), invocând excepțiile de nulitate și de inadmisibilitate a cererii.

Hotărârea Tribunalului Timiș Prin sentința nr. 604/PI din 16 martie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Hotărârea Judecătoriei Timișoara Prin sentința civilă nr. 5650 din 19 mai 2016, pronunțată în dosarul cu același număr, Judecătoria Timișoara a admis excepția de necompetență materială, invocată de reclamant și a declinat în favoarea Tribunalului Timiș competența de soluționare a cauzei. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Curtea de Apel Timișoara în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Hotărârea Curții de Apel Timișoara în regulator de competență Prin sentința civilă nr. 72 din 14 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a stabilit competența materială de soluționare a acțiunii civile în favoarea Tribunalului Timiș. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 20 iulie 2016, sub nr. x/2015*.

Hotărârea Tribunalului Timiș, secția I civilă Prin încheierea din 12 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile a aceleiași instanțe. Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a civile a Tribunalului Timiș sub nr. x/2015**.

Hotărârea Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă Prin încheierea din 4 noiembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015 Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel Timișoara în vederea soluționării acestuia.

Hotărârea Curții de Apel Timișoara în regulator de competență Prin sentința nr. 61 din 12 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a stabilit competența funcțională de soluționare a acțiunii civile în favoarea secției I civile a Tribunalului Timiș. Ulterior pronunțării regulatorului de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Tribunalului Timiș la 17 ianuarie 2017, sub nr. x/2015***.

Judecata la Tribunalul Timiș, secția I civilă și hotărârea acestei instanțe Prin încheierea din 4 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiș, secția I civilă a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Timiș, secția I civilă. Obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalul Timiș, secția I civilă constă în cererea de chemare în judecată prin care reclamanții I. și J. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C. S.A. Valencia, următoarele: 1) obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 52.244 euro sau echivalentul în RON de la data efectuării plății (conform cursului de schimb oficial al BNR), reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin faptele culpabile ale pârâtelor, compus din: a) suma de 34.244 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reabilitare la fundații, teren, pereți de rezistență și a reparațiilor necesare imobilului situat în Timișoara, str. x, sumă stabilită prin expertiză tehnică extrajudiciară; b) suma de 15.000 euro, reprezentând deprecierea cu 10% a valorii de piață a imobilului, chiar dacă lucrările de reabilitare vor fi executate integral; c) suma de 3.000 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, pe toată durata lucrărilor de reabilitare și reparații; 2) obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale penalizatoare, stabilită la nivelul ratei dobânzii de referință a BNR (conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 actualizată), ce urmează a fi calculată de la data pronunțării hotărârii rămase definitive, până la plata integrală a contravalorii prejudiciului. 3) în cazul în care pârâtele se vor opune plății sumei de 52.244 euro, să se stabilească echivalentului bănesc al prejudiciului prin expertiză tehnică judiciară, care urmează să fie efectuată în cauză. 4) introducerea în cauză a asiguratorului de răspundere civilă, pentru a fi obligat la plată, alături de pârâte. Prin întâmpinări, pârâtele au invocat aceleași apărări în fapt și în drept ca în dosarul nr. x/2015. De asemenea, au formulat cereri de chemare în garanție a acelorași societăți comerciale ca în dosarul nr. x/2015, invocând aceleași apărări în fapt și în drept. Precizarea cererilor de chemare în judecată La ultimul termen de judecată, reclamantul A. și-a majorat cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 90.370 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reabilitare; a sumei de 23.832 euro, reprezentând deprecierea cu 10% a valorii de piață a imobilului chiar dacă lucrările de reabilitare vor fi executate integral; a sumei de 8.100 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pe durata lucrărilor. De asemenea, reclamanții I. și J. și-au majorat, respectiv micșorat, cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 86.686 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reabilitare, a sumei de 10.453 euro, reprezentând deprecierea cu 10% a valorii de piață a imobilului chiar dacă lucrările de reabilitare vor fi executate integral; a sumei de 8.100 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pe durata lucrărilor. Prin încheierea din 1 octombrie 2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins cererea de recuzare a d-nei judecător K., formulată către pârâta F. S.A.. Prin sentința nr. 1172 din 2 octombrie 2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis, în parte, cererile de chemare în judecată formulate și precizate de reclamanții A., I. și J., în contradictoriu cu pârâtele B. și F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia), și chemații în garanție G. și Reasigurare S.A., H. S.R.L., D. și E.; a obligat pe pârâtele B. și F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia), în solidar, să plătească reclamantului A. suma de 47.880,58 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de consolidare/reabilitare a imobilului situat în Timișoara, str. x și suma de 4.500 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului menționat mai sus pe durata a 5 luni, necesare efectuării lucrărilor de reabilitare și reparații; a obligat pe pârâte, în solidar, să plătească reclamanților I. și J. suma de 48.601,33 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de consolidare/reabilitare a imobilului situat în Timișoara, str. x și suma de 4.500 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului menționat mai sus pe durata a 5 luni, necesare efectuării lucrărilor de reabilitare și reparații; a respins, în rest, cererile de chemare în judecată; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. în contradictoriu cu chemata în garanție D.; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. în contradictoriu cu chemata în garanție E.; a respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia), în contradictoriu cu chemata în garanție G. și Reasigurare S.A.; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia), în contradictoriu cu chemata în garanție H. S.R.L..

Apelul și hotărârea Curții de Apel Timișoara pronunțate în apel Împotriva sentinței nr. 1172 din 2 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2015 au declarat apel reclamanții A., I. și J.. Sentința a fost atacată cu apel și de pârâtele B. și F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia). Această din urmă pârâtă a formulat apel și împotriva încheierii din 1 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2015. Prin decizia nr. 234 din 10 decembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelurile declarate de reclamanții A., I. și J. împotriva sentinței nr. 1172 din 2 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2015; a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat pe pârâtele B. și F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia), în solidar, să plătească reclamantului A. suma de 90.370,22 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de consolidare/reabilitare a imobilului situat în Timișoara, str. x și suma de 8.100 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului menționat, pe durata a 9 luni necesare efectuării lucrărilor de reabilitare și reparații; a obligat pe pârâte, în solidar, să plătească reclamantului suma de 9.606,75 euro, reprezentând deprecierea valorii de piață a imobilului situat în Timișoara, str. x; a obligat pe pârâte, în solidar, la plata dobânzii legale penalizatoare pentru sumele menționate, de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la îndeplinirea integrală a obligației de plată; a respins, în rest, cererea; a obligat pe pârâte, în solidar, la plata sumei de 14.143,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și a sumei de 6.631 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel; a obligat pe pârâtele B. și F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia), în solidar, să plătească reclamanților I. și J. suma de 86.686 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de consolidare/reabilitare a imobilului situat în Timișoara, str. x și suma de 8.100 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului menționat mai sus pe durata de 9 luni, necesară efectuării lucrărilor de reabilitare și reparații; a obligat pe pârâte, în solidar, să plătească reclamanților suma de 5.226,57 euro, reprezentând deprecierea valorii de piață a imobilului situat în Timișoara, str. x; a obligat pe pârâte, în solidar, la plata dobânzii legale penalizatoare pentru sumele menționate de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la îndeplinirea integrală a obligației de plată; a respins, în rest, cererea; a obligat pe pârâte, în solidar, la plata sumei de 16.323 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și a sumei de 6.246 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel; a respins apelul formulat de pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia) împotriva încheierii din 1 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2015; a admis apelul formulat de pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia) împotriva sentinței nr. 1172 din 2 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, în sensul că a anulat în parte sentința apelată în privința cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție H. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar L., și a trimis cauza, spre rejudecare, cu privire la cererea de chemare în garanție; a respins cererea de apel formulată de pârâta B. împotriva sentinței nr. 1172 din 2 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 234 din 10 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă au declarat recurs pârâtele B. și F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia). 10.1. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta B., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ulterior expunerii pe larg a situației de fapt, a arătat că nu a efectuat lucrările care au afectat imobilele, iar responsabilitatea pentru toate activitățile desfășurate în șantier este a executantului. A susținut că, de altfel, pentru limitarea prejudiciilor în urma refuzului exprimat de reclamantul A. de a permite constructorului să efectueze lucrări minime de sprijinire/consolidare/punere în siguranță a construcțiilor, a emis adresa nr. x/17.12.2015 prin care a solicitat acceptul acestei părți pentru efectuarea lucrărilor de B., pentru a nu se mări pagubele create sau ca persoanele care tranzitau zona să fie puse în pericol. A învederat că obligarea sa la plata despăgubirilor pentru daunele provocate imobilelor este nelegală întrucât nu este responsabilă de producerea prejudiciului, în sensul art. 1357 coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., potrivit cărora obligația de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, se naște direct și nemijlocit în sarcina autorului faptei și nicio răspundere pentru fapta altuia nu poate interveni decât dacă legea o prevede anume. A mai arătat că instanța de apel a reținut culpa sa "în calitate de beneficiar" (in eligendo) al lucrării efectuate, fără a analiza care este fapta ilicită, constând în acțiunea sau inacțiunea prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale reclamanților, calitatea de beneficiar al unei lucrări nefiind de natură să genereze răspunderea B. pentru faptele altei persoane. Contractul având ca obiect "Extinderea și modernizarea rețelelor de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Timișoara" face parte din proiectul finanțat din fonduri europene "Extinderea și modernizarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare în județul Timiș", în cadrul căruia proiectarea a fost asigurată de chemata în garanție D., în baza contractului de servicii nr. x/12.09.2011, iar supervizarea tuturor lucrărilor din proiect, inclusiv cele executate de pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia), de inginer E., în baza contractului de servicii nr. x/06.12.2011. A susținut că reclamantul a invocat prevederile dreptului comun cu privire la contractul de antrepriză în lucrări, anume art. 1876 C. civ., iar acest contract se supune unor reguli speciale, de tip FIDIC (contract standard în domeniul construcțiilor și instalațiilor, utilizat drept model de referință pe plan internațional, elaborat de Federația Internațională a Inginerilor Consultanți). Întrucât condițiile contractuale stabilesc atribuțiile concrete pe care inginerul le are, cât și modul în care trebuie să le desfășoare, în faza de execuție a lucrărilor contractate, ce includ și recepția lucrărilor, rezultă că acesta poate solicita efectuarea lucrărilor de urgență, pentru siguranță sau urmare producerii unui accident sau altor factori neprevăzuți. Ca atare, deoarece recurenta nu a asigurat, prin proprii angajați, activitatea de supervizare a lucrărilor, ci a achiziționat aceste servicii de la societăți specializate, nu are calitatea de comitent din moment ce nu a exercitat direcția, supravegherea și controlul asupra activității antreprenorului, acest rol avându-l inginerul în lucrările de tip FIDIC. A învederat că pentru partea de proiectare și evaluare a riscurilor lucrărilor a fost încheiat contractul cu D., care avea obligația de a cerceta situația din teren, a evalua riscurile, a propune cele mai sigure soluții de execuție, prin proiectare, și a asigura asistența tehnică și în faza de execuție a lucrărilor. Or, în această situație respingerea cererilor de chemare în garanție formulate de recurentă este neîntemeiată, având în vedere obligațiile stabilite în cadrul proiectului pentru chematele în garanție. Prin urmare, reținerea unei culpe generice a recurentei, fără precizarea faptelor ilicite săvârșite, o lipsește de posibilitatea de a se îndrepta împotriva celor vinovați. Recurenta a mai afirmat că lipsa analizei posibilelor fapte care au dus la admiterea acțiunii (spre exemplu, executarea defectuoasă a lucrărilor sau greșeli de proiectare sau de lipsă a supervizării/urmăririi execuției ori supervizării/urmăririi necorespunzătoare a execuției lucrărilor) echivalează cu nedovedirea existenței faptei ilicite care să atragă răspunderea pârâților. A mai susținut că instanța de fond, în urma expertizelor efectuate în cauză, a constatat doar existența prejudiciului creat reclamanților, rezumându-se să îl evalueze fără a analiza faptele care au condus la cauzarea lui și fără a stabili care sunt persoanele culpabile și legătura de cauzalitate dintre presupusele fapte ilicite și prejudiciul constatat. 10.2. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia), invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ulterior expunerii situației de fapt, a susținut că încheierea din 1 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2015 este nelegală, prima instanță încălcând regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, soluția asupra cererii de recuzare fiind menținută în mod greșit și în apel. A învederat că la momentul soluționării cererii de recuzare completul de judecată a reținut că unicul reper invocat în dovedirea elementelor care au generat suspiciuni cu privire la imparțialitatea magistratului ar fi fost nemulțumirea recurentei față de respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize. Față de această situație, inclusiv instanța de apel a reținut că "aspectele relevate în privința imparțialității judecătorului în soluționarea cauzei, justificat pe modalitatea în care acesta a înțeles să administreze cauza, soluționând cererile părților în cursul judecății, nu poate fi apreciată ca reprezentând o lipsă de imparțialitate". Or, suspiciunile cu privire la lipsa de imparțialitate a doamnei judecător K. au fost generate de modalitatea în care aceasta a gestionat dosarul, din perspectiva probatoriului administrat, prin respingerea tuturor cererilor recurentei și prin încălcarea normelor de procedură imperative, în sensul că, deși reclamanții și-au precizat obiectul cererii de chemare în judecată sub aspectul cuantumului, instanța nu le-a pus în vedere să timbreze corespunzător, considerând finalizată cercetarea judecătorească și acordând părților cuvântul pe fondul cauzei. Pârâta a formulat obiecțiuni la răspunsul la obiecțiuni întocmit de expertul M., care au fost respinse, ca tardiv formulate (prin încheierea 08.05.2019), fără a se analiza data la care acestea au fost depuse la dosar. În cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 338 alin. (2) C. proc. civ., prin respingerea cererii de refacere a raportului de expertiză, ca tardiv formulată, deși instanța ar fi trebuit să aibă un rol activ și să asigure părților judecarea în condiții de imparțialitate (să cenzureze conduita procesuală a reclamanților, care au intervenit în efectuarea rapoartelor de expertiză, și să nu ignore faptul că rapoartele de expertiză nu relevă date tehnice constate de experții desemnați și, prin urmare, nu constituie probe concludente și pertinente care să contribuie la aflarea adevărului în cauză). A fost încălcat astfel principiul nemijlocirii, instanța rămânând în pronunțare asupra fondului cauzei, deși existau dubii cu privire modalitatea de administrare a probelor cu expertiză încuviințate. În consecință, instanța nu a efectuat o analiză completă a tuturor argumentelor invocate, prin coroborare cu celelalte circumstanțe concrete expuse detaliat în cuprinsul cererii de recuzare, care dovedeau maniera cel puțin stranie în care prima instanță a urgentat soluționarea cauzei. Raportat la considerentele sentinței apelate, recurenta a susținut că nu a fost analizat fondul cauzei, fiind eludate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., inclusiv de către instanța de apel care a respins criticile sale în mod nelegal, fiind încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. A afirmat că a formulat apărări atât în primă instanță, cât și în fața instanței de apel, ignorate și neanalizate, aspect soldat cu motivarea neclară și imprecisă a sentinței de către prima instanță, în sensul în care, deși a admis, în parte, pretențiile reclamanților, apreciind că li s-a produs un prejudiciu, nu a descris, concret, pretinsa faptă ilicită săvârșită de recurentă. Nici prin decizia recurată nu au fost cercetate aceste împrejurări. Acestea vizează următoarele aspecte: lucrările efectuate de F. S.A. (fostă C.) prin subantreprenorul H. S.R.L. au respectat Proiectul Tehnic întocmit de Asocierea D. și D. (Bucharest) S.R.L.; lucrările au fost executate de către societatea recurentă conform soluției tehnice propuse de Proiectantul General al B. - Asocierea D. și D. (Bucharest) S.R.L., responsabilitatea pentru eventualele avarii nefiind în sarcina F. S.A. (fostă C.), ci a proiectantului general, care a impus soluția tehnică stabilită pentru situația de la fața locului; apariția fisurilor la cele două imobile au cauze anterioare, constând în avarii puternice preexistente la conducta de alimentare cu apă Premo DN 600 adiacentă traseului lucrărilor, pe toata lungimea lor, aparținând B. și o spărtură existentă în conducta magistrală de canalizare, care nu a fost reparată în mod corespunzător în urmă cu 5-6 ani; repararea în natură a prejudiciului reprezintă situația regulă, care poate fi convertită în dezdăunări doar în subsidiar, în caz de neexecutare în natură a obligației de către debitor; pe parcursul executării lucrărilor de reabilitare a canalizării pe str. x, recurenta a acționat cu prudență și diligentă, reclamând de fiecare dată potențialele riscuri de prejudiciere a imobilelor învecinate, conform obligațiilor impuse prin normativele în vigoare. Or, această abordare a instanței de apel în motivarea respingerii criticilor cu privire la nelegalitatea sentinței este una eronată întrucât prin apel recurenta a invocat faptul că nu a fost motivată corespunzător înlăturarea argumentelor sale cu privire la problema dedusă judecății, respectiv pretinsa sa faptă ilicită. Deși s-a reținut că ar fi fost săvârșită o faptă ilicită constând în "neluarea tuturor măsurilor" ce se impuneau pentru ca lucrările să fie efectuate în deplină siguranță, nu s-a precizat și care ar fi fost măsurile care ar fi trebuit întreprinse și nerealizate și prin ce lege/hotărâre/regulament acestea au fost instituite. A învederat că, în virtutea principiului aflării adevărului și al rolului activ al instanței, în vederea stabilirii corecte a faptelor și aplicării corecte a legii, cercetarea fondului semnifică o verificare amănunțită a tuturor probelor necesare stabilirii situației de fapt și a soluționării cauzei în limita argumentelor deduse judecății, prin verificarea punctuală a acestora. O hotărâre nemotivată corespunzător nu respectă exigențele art. 6 din Convenție, întrucât, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză. Recurenta a mai arătat că motivele de apel ale reclamanților privind soluția primei instanțe de a acorda despăgubiri prin raportare la varianta nr. 3 de consolidare constituiau un fine de neprimire întrucât, ceea ce s-a criticat în realitate a fost însuși raportul de expertiză în specialitatea construcții administrat la judecata în fond, iar reclamanții nu au contestat concluziile acestei probe prin mijlocul procesual specific - obiecțiuni la raportul de expertiză, ci au înțeles să o facă direct în calea de atac a apelului, prin motivele de apel. Deși reclamanții au formulat obiecțiuni la raport, acestea nu au vizat soluția tehnică pretins eronată cuprinsă în varianta nr. 3 de reabilitare, motivele invocate în obiecțiuni fiind străine de cele pe care le-au prezentau în apel. Or, reclamanții aveau posibilitatea de a formula astfel de critici cel mai târziu până la primul termen de judecată ce a urmat depunerii raportului de expertiză, potrivit art. 337 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză La 27 mai 2021, intimații-reclamanți A., I. și J. au formulat întâmpinări la recursurile declarate de pârâtele B. și F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia). Prin întâmpinarea la recursul declarat de pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia), au solicitat anularea acestuia pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - invocate în susținerea căii de atac - sau în cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ (neinvocate ca temei juridic al recursului). Prin întâmpinarea la recursul formulat de pârâta B., intimații-reclamanți au susținut că motivele de recurs nu vizează decizia recurată. La 18 iunie 2021, chemata în garanție D. a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâta B., invocând excepția netimbrării/insuficientei timbrări și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Aceleași excepții, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, au fost invocate de chemata în garanție D. prin întâmpinarea la recursul declarat de pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia). Prin întâmpinare, chematul în garanție E. a invocat nulitatea parțială a recursului formulat de pârâta B., cu privire la soluția de respingere a apelului ce a vizat solicitarea chemării sale în garanție; a invocat nulitatea recursului declarat de pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia). La 22 iunie 2021, recurenta-pârâtă F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia) a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta B., invocând excepția nulității acestuia pentru neîncadrarea motivelor în art. 488 C. proc. civ. și reiterarea motivelor de apel. La aceeași dată, chemata în garanție D. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimații-reclamanți la recursul declarat de pârâta B.. La 22 iunie 2021, a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimații-reclamanți la recursul declarat de pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia). La 23 iunie 2021, chematul în garanție E. a depus răspuns la întâmpinare. Recurenta-pârâtă F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia) a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimații-reclamanți la 22 iunie 2021. La 5 iulie 2021, intimații-reclamanți au depus răspuns la întâmpinările formulate de chemații în garanție E. și D.. Chemata în garanție D. a depus răspuns la întâmpinările formulate de chemata în garanție E. și de pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia) la recursul pârâtei B.. La 9 iulie 2021, pârâta F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia) a depus răspuns la întâmpinările formulate de chemații în garanție E. și D.. La 9 iulie 2021, intimații-reclamanți au depus răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă F. S.A. (fostă C. S.A. Valencia) la recursul declarat de pârâta B..

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 16 decembrie 2021 completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de pârâtele B. și F. S.A. (fostă C.) împotriva deciziei nr. 234 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă și a fixat termen de judecată la 10 februarie 2022, în ședință publică, pentru soluționarea recursurilor. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate pentru considerentele ce succed. Prealabil analizei motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține că, în litigiul înregistrat sub nr. x/2015, reclamantul A. a arătat că este proprietar al imobilului situat în Timișoara, str. x, imobil care, până în primăvara anului 2015, se prezenta într-o stare foarte bună, fiind investite sume importante de bani în amenajarea și întreținerea lui. Din martie 2015, pe stradă a început executarea unor lucrări de extindere și modernizare a rețelelor de alimentare cu apă și canalizare, lucrări care au fost executate în mod necorespunzător, cu încălcarea repetată a normativelor tehnice, cu efectuarea de excavații adânci fără luarea măsurilor obligatorii de protejare a imobilelor proprietate privată situate în zona adiacentă lucrărilor de excavare, cu perforarea unor conducte și infiltrări de apă, care au provocat grava deteriorare a imobilului de la nr. 2, precum și a altor imobile, cum este cel de la nr. 6 (proprietari I. și J.). A mai susținut reclamantul că, deși au fost notificați încă din luna mai 2015, de către proprietarii a trei imobile, pârâții s-au aflat, de la începutul lucrărilor și până la data înregistrării acțiunii, într-o conivență și culpă comună delictuală, întrucât nu au luat nicio măsură de prevenire, limitare sau remediere a daunelor provocate imobilelor din vecinătate. În cauză, lucrările (descrise în cuprinsul cererii de chemare în judecată) au fost executate atât de antreprenorul general C. S.A. (prin subcontractori), cât și de beneficiarul B. (aceasta a executat, cu salariați proprii, lucrările de intervenție și reparații ale conductelor de apă potabilă, adică a magistralei de mare presiune și cea de medie presiune). Reclamantul a precizat că prejudiciul ce i-a fost creat este consecința executării necorespunzătoare a unor lucrări, în vecinătatea imobilului proprietatea sa, lucrări care au condus la cedarea masivului de pământ, prin alunecare, într-o zonă extinsă de sub fundațiile clădirii, cedare favorizată și de infiltrațiile unor importante cantități de apă provenite din întreținerea necorespunzătoare și reparațiile necorespunzător executate; urmare a cedării masivului de pământ, s-au produs tasarea fundației clădirii, deteriorarea prin fisurare și rupere a elementelor de rezistență a infrastructurii clădirii, fisuri accentuate în pereți, tasarea terenului de sub dușumelele de parchet stejar, cu pierderea stabilității dușumelelor, deformarea a două ferestre, până la imposibilitatea închiderii acestora, deteriorarea tencuielilor și zugrăvelilor, etc. Reclamantul a învederat că faptele ilicite care au cauzat prejudiciul sunt atât comisive, respectiv acțiunea pârâtului antreprenor de a executa lucrări de excavații cu încălcarea normativelor tehnice, precum și acțiunea pârâtului beneficiar de a executa reparații necorespunzătoare ale conductelor de apă și de canalizare, cu consecința infiltrării în teren (sol), cât și omisive, respectiv neluarea măsurilor tehnice adecvate pentru protejarea clădirii din zona adiacentă a excavațiilor, înainte de începerea lucrărilor, precum și neluarea niciunei măsuri de stopare sau diminuare a daunelor (după notificări repetate), nici de către antreprenor și nici de către beneficiar. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1357 alin. (1) și (2) C. civ., coroborat cu art. 16 alin. (3) (teza I) din același act normativ, susținând că, întrucât atât antreprenorul, cât și beneficiarul sunt considerați profesioniști (în raport cu natura lucrărilor executate, care au cauzat prejudiciul), fiind notificați (la 20.05.2015), înainte de realizarea lucrărilor de excavare și reparații din vecinătatea clădirii proprietatea sa, rezultă că, deși nu au urmărit producerea rezultatului păgubitor, au acceptat posibilitatea producerii acestuia. Mai mult, atât antreprenorul, cât și beneficiarul trebuiau să cunoască sursele de risc asociate cu realizarea excavațiilor adânci în zone urbane, între care și "influența excavației adânci asupra construcțiilor din zona adiacentă", prevăzute în Ordinul nr. 2104/2014 al MDRAAP. Reclamantul a concluzionat în sensul că în cauză se impune a fi antrenată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie atât pentru beneficiarul lucrării B., cât și pentru antreprenorul general F. S.A. (fostă C.), dar și răspunderea solidară, deoarece atât antreprenorul, cât și beneficiarul au acționat atât simultan, cât și succesiv, anume prin acțiuni repetate de excavare (antreprenorul), urmate de acțiuni repetate de reparații ale conductelor (beneficiarul, cu personal propriu), toate acestea succedându-se de mai multe ori. Niciunul dintre ei nu au efectuat expertizarea imobilului cu nr. x, cerință prevăzută de pct. 3 alin. (4) din Anexa la Ordinul nr. 2104/2014. Pârâta B. a formulat cerere de chemare în garanție a D., arătând că a încheiat cu chematul în garanție contractul de servicii nr. x/12.09.2011, având ca obiect servicii de asistență tehnică pentru managementul proiectului "Extinderea și modernizarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare în județul Timiș", în anexa B a contractului fiind descrise activitățile specifice în sarcina prestatorului (pct. 4.6.2, 4.6.4). A susținut că, în temeiul acestui contract, în timpul execuției lucrărilor prestatorul avea obligația acordării de asistență tehnică în calitate de proiectant în faza de execuție a lucrărilor, calitate în care a emis mai multe dispoziții de șantier în baza cărora antreprenorul F. S.A. (fostă C.) a executat lucrările. Or, conform convenției părților, art. 11 din condițiile generale, prestatorul va despăgubi, proteja și apăra pe cheltuiala sa autoritatea contractantă, pe agenții și salariații acesteia, pentru și împotriva tuturor acțiunilor, plângerilor, pierderilor și pagubelor rezultate din orice acțiune ori omisiune a prestatorului și/sau a subcontractorilor săi, personalului salariat ori contractat de acesta, inclusiv conducerea, în executarea serviciilor, inclusiv împotriva oricărei încălcări a prevederilor legale sau a drepturilor terților, privind brevetele, mărcile comerciale ori alte forme de proprietate intelectuală, precum dreptul de autor. Ca atare, pârâta a solicitat ca, în cazul admiterii cererii reclamantului pe motive de eroare de proiectare, să fie obligată chemata în garanție să o despăgubească. Pârâta B. a chemat în garanție și societatea E., solicitând, în cazul în care va cădea în pretenții, aceasta să fie obligată să o despăgubească și să îi plătească cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces. A arătat că între aceasta și chematul în garanție s-a încheiat contractul de servicii nr. x/06.12.2011, care, în anexa II cuprinde obiectivele specifice ce sunt în sarcina prestatorului, pct. 2.3, 4.3, în raport de care inginerul a asigurat supervizare/urmărirea execuției de către antreprenor a lucrărilor din cadrul Proiectului "Extinderea și modernizarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Timișoara". Prin urmare, în cazul admiterii cererii reclamantului pe motive de lipsă a supervizării/urmăririi execuției sau supervizării/urmăririi necorespunzătoare a execuției, pârâta a solicitat obligarea chematei în garanție la despăgubirile ce vor fi stabilite în sarcina B.. Pârâta F. S.A. (fostă C.) a formulat cerere de chemare în garanție a asigurătorului G. S.A. și a subantreprenorului H. S.R.L., pentru ca, în eventualitatea în care va fi admisă acțiunea, instanța să dispună obligarea în solidar a chemaților în garanți la suportarea tuturor despăgubirilor. În motivarea acestei cereri, în ceea ce privește chemarea în garanție a asigurătorului G. S.A., pârâta a învederat că, în calitate de asigurat, a încheiat cu asigurătorul, la data de 15.11.2012, polița de asigurare nr. x pentru toate riscurile cu privire la lucrările de construcții-montaj și instalare utilaje în cadrul proiectului "Extinderea și modernizarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Timișoara", suma asigurată pentru daune materiale și vătămări corporale fiind de 5.000.000 RON. În aceste condiții, asigurătorul și-a asumat obligația de a achita toate cheltuielile pe care ar fi obligată să le plătească pârâta unui terț prejudiciat prin pierderea sau avarierea accidentală a bunurilor sale întâmplate pe șantier sau în imediata lui vecinătate. Referitor la chemarea în garanție a subantreprenorului H. S.R.L., a arătat că a fost încheiat contractul de subantrepriză nr. x din data de 16.09.2014, având ca obiect subcontractarea executării lucrărilor de pe str. x pe care pârâta s-a obligat să le execute față de beneficiarul final B. în cadrul Proiectului. Acest contract a fost modificat prin actul adițional nr. x, iar H. S.R.L. s-a obligat să execute și lucrările de pe str. x. Așadar, conform contractului de subantrepriză, subantreprenorul este executantul lucrărilor la care s-a obligat F. S.A. (fostă C.) prin contractul principal, acesta asumându-și, în calitate de profesionist, obligația de rezultat a realizării propriu-zise a acestor lucrări cu respectarea tuturor reglementărilor tehnice în domeniu. Or, în ipoteza în care s-ar constata în cadrul acțiunii principale că aceste lucrări au fost realizate cu încălcarea normativelor tehnice, precum și faptul că sunt îndeplinite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, pârâta fiind obligată la acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului, urmează ca executantul acestor lucrări să fie ținut să acopere despăgubirile datorate reclamantului, având în vedere că acesta și-a nesocotit obligațiile sale proprii derivând din contractul de subantrepriză. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2015, reclamanții I. și J. au invocat aceeași stare de fapt și de drept ca cea expusă de reclamantul A. în dosarul nr. x/2015. Prin întâmpinările formulate, pârâtele B. și F. S.A. (fostă C.) au formulat cereri de chemare în garanție a acelorași societăți comerciale ca și în dosarul nr. x/2015. În susținerea acestor au fost invocate aceleași apărări în fapt și în drept ca în dosarul nr. x/2015. Tribunalul Timiș a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtelor: există o faptă ilicită, care constă în neluarea tuturor măsurilor ce se impuneau pentru ca lucrările să fie efectuate în deplină siguranță pentru imobilele aflate în zonă; există o culpă a pârâtei B., în calitate de beneficiar al lucrării, și a pârâtei F. S.A. (fostă C.), în calitate de antreprenor, care trebuia să execute lucrarea în condiții de deplină siguranță pentru imobilele aflate în zonă, cele două pârâte prevăzând rezultatul faptei lor, dar au socotit fără temei că nu se va produce; reclamanții au suferit un prejudiciu; există o legătură de cauzalitate directă între fapta pârâtelor și prejudiciul produs reclamanților constând în degradarea celor două imobile. A constatat că pârâtele nu au dovedit că degradarea celor două imobile se datorează unor cauze străine de efectuarea lucrărilor pe care le-au efectuat, respectiv că nu există nicio cauză care să înlăture răspunderea civilă delictuală a uneia dintre cele două pârâte, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1382 C. civ., potrivit cărora cei care răspund pentru o faptă prejudicială sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat. Prima instanță a apreciat că raporturile dintre cei care răspund solidar față de cel prejudiciat se stabilesc potrivit art. 1383 C. civ., însă nu fac obiectul litigiului pendinte întrucât instanța de judecată nu a fost învestită cu o cerere prin care să se solicite analizarea modalității în care cele două pârâte și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de lucrări de tip FIDIC nr. 204/AP/17.10.2012, având ca obiect "Extinderea și modernizarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare în municipiul Timișoara", în baza căruia s-au efectuat lucrări de extindere și reabilitare a rețelei de canalizare pe str. x. A considerat că angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina persoanei care, cu vinovăție, a cauzat în mod injust un prejudiciu altei persoane sau a celei care, în temeiul legii, a unui contract sau a unei dispoziții legale, este obligată să răspundă pentru fapta altuia, are drept finalitate repararea integrală a prejudiciului. Totodată, tribunalul a constatat că niciuna dintre cererile de chemare în garanție formulate în cauză nu sunt motivate în fapt. Astfel, în cazul chematei în garanție G. S.A. nu se arată de către pârâta F. S.A. (fostă C.) dacă ea însăși și-a îndeplinit sau nu toate obligațiile ce decurg din contractul de asigurare încheiat cu asigurătorul, dacă i-a adus la cunoștință riscul asigurat în condițiile prevăzute de contract, dacă a formulat o cerere de despăgubiri în condițiile contractuale și care sunt obligațiile contractuale pe care societatea asigurătoare, chemată în garanție, nu și le-a îndeplinit, iar, în cazul D., E. și H. S.R.L. nu se indică care sunt obligațiile contractuale încălcate de aceste societăți. Or, în opinia tribunalului, doar existența unor contracte încheiate cu pârâtele care le-au chemat în garanție nu poate justifica soluția de admitere a cererilor de chemare în garanție. Prin motivele de apel formulate, pârâta B. a susținut că instanța de fond a reținut culpa acesteia "în calitate de beneficiar" al lucrării efectuate, fără a analiza de fapt care este fapta ilicită constând în acțiunea sau inacțiunea prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale reclamanților. Simpla calitate de beneficiar al unei lucrări nu este de natură să genereze răspunderea pârâtei pentru faptele unei alte persoane. A arătat că în contractul de antrepriză sunt indicate atribuțiile concrete pe care inginerul le are, cât și modul în care trebuie să le desfășoare. Pe cale de consecință, deoarece B. nu a asigurat prin proprii angajați activitatea de supervizare a lucrărilor, ci a achiziționat aceste servicii de la societăți specializate, nu are calitatea de comitent, din moment ce nu a exercitat direcția, supravegherea și controlul asupra activității antreprenorului, acest rol avându-l inginerul în lucrările de tip FIDIC. În ceea ce privește obligația de a cunoaște "sursele de risc asociate cu realizarea excavațiilor adânci în zone urbane", a precizat că pentru partea de proiectare și evaluare a riscurilor lucrărilor a fost încheiat contractul cu proiectantul general D., acesta având obligația de a cerceta situația de pe teren, a evalua riscurile și a propune cele mai sigure soluții de execuție, prin proiectare. Mai mult, avea obligația de a asigura asistența tehnică în calitate de proiectant chiar și în faza de execuție a lucrărilor. În atare condiții, respingerea cererilor de garanție formulate de B. este neîntemeiată, iar stabilirea unei culpe generice a pârâtei, fără precizarea faptelor ilicite săvârșite de această societate, o lipsește de posibilitatea de a se îndrepta împotriva celor vinovați. Mai mult, lipsa analizei posibilelor fapte care au dus la admiterea acțiunii, spre exemplu executarea defectuoasă a lucrărilor sau greșeli de proiectare sau lipsa supervizării/urmăririi execuției ori supervizării/urmăririi necorespunzătoare a execuției lucrărilor, echivalează cu nedovedirea existenței unei fapte ilicite, care să genereze răspunderea pârâților. Astfel, rezultă că instanța de fond, în urma expertizelor efectuate în cauză a reușit să constate doar existența prejudiciului creat reclamanților, rezumându-se la simpla evaluare a acestuia, dar nu a analizat faptele care au dus la cauzarea acestui prejudiciu, nu a stabilit care sunt persoanele culpabile și nici legătura de cauzalitate dintre presupusele fapte ilicite și prejudiciul constatat. Prin apelul declarat în cauză, pârâta F. S.A. (fostă C.) a afirmat că apărările pe care le-a formulat în cauză, deși toate dovedesc, împreună, netemeinicia pretențiilor reclamanților sub aspectul inexistenței faptei ilicite, a prejudiciului și a vinovăției, nu numai că nu au fost avute în vedere de prima instanță, dar nici măcar nu a fost prezentată o motivare corespunzătoare pentru care acestea au fost înlăturate. De aici reiese maniera lacunară, neclară și imprecisă în care prima instanță a motivat sentința atacată, în sensul în care, deși au fost admise în parte pretențiile reclamanților, apreciindu-se că le-ar fi fost produs un prejudiciu, nu a fost descrisă, în concret pretinsa faptă ilicită săvârșită de pârâtă. Or, în materie delictuală, astfel cum însăși prima instanță reține, ilicitatea conduitei făptuitorului este apreciată în raport de regulile generale de comportament instituite în societate prin dispoziții legale și norme morale. Deși s-a reținut că ar fi fost săvârșită o faptă ilicită constând în "neluarea tuturor măsurilor" ce se impuneau pentru ca lucrările să fie efectuate în deplină siguranță, instanța de fond nu a precizat și care ar fi fost măsurile ce trebuia întreprinse și nerealizate și prin ce lege/hotărâre/regulament acestea au fost instituite. Pârâta apelantă a subliniat că nici soluția cu privire la cererile de chemare în garanție nu este motivată, prima instanță afirmând cât se poate de simplist că nu ar fi fost invocate argumente în fapt și în drept. Prin decizia recurată, instanța de apel, analizând apelul formulat de reclamanți, a arătat că în fața tribunalului s-a administrat proba cu expertiză, care a relevat că degradările constatate la imobilele cu nr. x și nr. y din str. x sunt cauzate de perturbarea echilibrului de forțe din cadrul terenului de fundare, produs de executarea săpăturilor adânci din apropierea imobilului, fără sprijiniri corespunzătoare ale taluzurilor, la care s-a adăugat efectul defavorabil avut de inundările repetate produse ca urmare a avarierii conductei principale de alimentare cu apă potabilă, cât și deversărilor din branșamentele de canalizare ale clădirilor riverane, degradate temporar de constructor pe această porțiune, coroborate și cu vibrațiile în teren induse de utilajele de săpare și transport pământ. Prin realizarea săpăturilor adânci pentru pozarea căminului și canalului și rămânerea acestora cu taluzuri nesprijinite timp îndelungat s-au creat condiții pentru aducerea terenului de sub construcție de la starea de compresiune cu deformare laterală liberă, când tasările sunt mai mari, fiind posibilă și o alunecare, mai întâi a prismului de pământ între șanț și fundația zidului și apoi, parțial, și a terenului de sub fundație, cauzând astfel, prin cumulare, o tasare ce nu a putut fi suportată de construcție. Or, toate lucrările enumerate mai sus au fost efectuate în perioada de referință de către pârâta antreprenor în favoarea pârâtei beneficiar. Pe cale de consecință, cele două pârâte sunt ținute să repare prejudiciul cauzat. Referitor la apelul formulat de pârâta F. S.A. (fostă C.), curtea a constatat, cu privire la obligația analizării motivelor invocate de partea litigantă, a fi neîntemeiate susținerile vizând nemotivarea/motivarea necorespunzătoare dată cererii de chemare în judecată. A reținut că sub acest aspect prima instanță a evidențiat atât argumentele de drept, cât și de fapt pe care le-a avut în vedere sprijinindu-se pe probe administrate pe parcursul cercetării judecătorești. În plus, a apreciat că pârâta se prevalează de argumente ce tind, în principal, să deplaseze culpa în sarcina subantreprenorului, or, aceasta a compărut în proces în calitate de comitent al acestuia, astfel că nici chiar o eventuală culpă dovedită a subantreprenorului nu ar putea să conducă la exonerarea pârâtei de la plata obligațiilor care îi incumbă. În ceea ce privește apelul pârâtei în privința chematei în garanție