ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 485/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra contestației deduse judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea nr. 113 din 19 iulie 2022, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis contestațiile formulate de judecătorul A., președintele Curții de Apel Craiova și de judecătorul B., președintele Tribunalului Dâmbovița și, pe cale de consecință, a aprobat buletinul de vot, potrivit Anexei nr. 1 și calendarul de desfășurare a turului 2 de scrutin (pentru cel de-al treilea membru judecător din partea curților de apel și pentru cel de-al doilea membru judecător din partea tribunalelor), potrivit Anexei nr. 2 și a sesizat secția pentru judecători pentru a dispune măsurile ce se impun, în conformitate cu art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (la art. 1).

A respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de C., prin cererea înregistrată sub nr. x/24.06.2022, împotriva alegerii procurorului D., candidat la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (la art. 2).

A respins contestațiile formulate de E., prim-procuror delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia și de F., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și, pe cale de consecință, a constatat legalitatea procedurilor de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la care au fost respinse contestațiile, respectiv procurorul G. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și procurorul H. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și a dispus declararea ca aleși a acestora (la art. 3).

Referitor la contestațiile formulate de procurorii E. și F., s-a apreciat că sunt neîntemeiate, în raport de următoarele argumente:

În ceea ce privește critica privind organizarea adunării generale la sediul unității de parchet ierarhic superioare, formulată de procurorul E., s-a arătat că nici legea și nici regulamentul nu conțin dispoziții referitoare la locul în care trebuie să se organizeze adunarea generală a judecătorilor sau procurorilor, singura condiție fiind ca acesta să fie anunțat odată cu convocarea pentru adunarea generală (aspect ce rezultă din cuprinsul art. 6 alin. (2) lit. s) din Regulament), iar alegerea unui anumit loc în care să se organizeze adunarea generală poate fi determinată de motive ce țin de dimensiunea sălii, resurse materiale etc.

Referitor la organizarea adunării generale a unei unități de parchet în cadrul adunării generale a unei alte unități de parchet, s-a arătat că, din analiza procesului-verbal nr. x/2022 din 22.06.2022, rezultă că adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci s-a desfășurat distinct de adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, având un președinte desemnat din rândul procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci și participanți exclusiv procurori din cadrul acestei unități de parchet. Împrejurarea că această adunare generală a fost deschisă prin videoconferință de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, în calitate de președinte al comitetului electoral local, nu poate duce la concluzia că adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci s-ar fi desfășurat în cadrul unei alte adunări generale.

În ceea ce privește adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, s-a constatat că procesul-verbal nr. x/2022 din 22.06.2022 conține o simplă eroare materială, în primul paragraf al acestuia, unde se face referire la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Or, din antetul și din cuprinsul procesului-verbal, precum și din verificarea listei electorale, rezultă cu evidență că adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia s-a organizat în mod distinct de adunarea generală a procurilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Cu privire la critica vizând adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a reținut că procesul-verbal contestat, înregistrat sub nr. x/2022, vizează în realitate adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, iar faptul că în titlul acestui proces-verbal se face referire la adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava este o simplă eroare materială, această concluzie rezultând fără echivoc atât din analiza celorlalte elemente ale procesului-verbal (antet, cuprins, semnături), cât și din verificarea listei electorale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.

Referitor la criticile vizând locul încheierii proceselor-verbale ale adunărilor generale si menționarea în cuprinsul acestora a persoanelor care au prezidat adunarea generală, art. 27 din Regulament (care reglementează aspectele privind încheierea proceselor-verbale ale alegerilor) nu face nicio referire la locul în care trebuie încheiat procesul-verbal și nici la necesitatea ca acesta să conțină numele persoanei care a prezidat ședința. Însă, la art. 27 alin. (1) din Regulament se prevede că președintele întocmește procesul-verbal al adunării generale și acesta se semnează de către președinte și de către cei 2 judecători sau procurori desemnați să îl ajute.

Prin urmare, având în vedere că procesele-verbale ale adunărilor generale ale procurorilor de la parchetele invocate de contestatorul E. (Parchetele de pe lângă Judecătoriile Motru, Alba Iulia, Aiud, Cîmpeni, Deva, Filiași, Petroșani) sunt semnate cu menționarea numelor procurorilor care le-au întocmit, s-a apreciat că se poate deduce care este persoana care a prezidat adunarea generală, iar referitor la toate criticile invocate de contestator nu este îndeplinită condiția sine qua non prevăzută de art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vizând necesitatea ca situațiile contestate să fi avut drept consecință influențarea rezultatului alegerilor.

În ceea ce privește criticile formulate de contestatorii E. și F. referitoare la organizarea celui de-al doilea tur de scrutin pentru cel de-al doilea membru de la parchetele de pe lângă tribunale și pentru membrul de la parchetele de pe lângă judecătorii, s-a apreciat că, deși argumentele invocate sunt similare în fapt și în drept celor analizate la pct. 1, urmează a fi respinse, ca neîntemeiate, în urma voturilor exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu ocazia soluționării contestațiilor.

II. Calea de atac exercitată în cauză, conform art. 17 din Legea nr. 317/2004

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 16 februarie 2023, sub nr. x/2022*, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin decizia civilă nr. 5766 din 29 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul E. a solicitat, în temeiul art. 17 și urm. din Legea nr. 317/2004 și a art. 28 și urm. din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce privește contestația formulată și înregistrată sub nr. x/27.06.2022.

Un prim motiv de nelegalitate invocat a vizat nerespectarea, prin hotărârea atacată, a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind caracterul secret al votului, potrivit cu care hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

În acest sens, contestatorul a susținut că, din apelul dat publicității de către opt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, în data de 21 iulie 2022, reiese că această cerință nu a fost respectată, iar votul a fost exprimat în mod deschis, nesecret, de o parte a Consiliului Superior al Magistraturii, arătând că, în mod explicit, au fost indicate numele unor membri ai Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care și-au exprimat votul și faptul că acesta a fost exprimat public.

Prin cel de-al doilea motiv de nelegalitate, invocat prin prisma art. 17 alin. (4) și a art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, contestatorul a criticat hotărârea atacată pentru nerespectarea dispozițiilor privind motivarea hotărârii, respectiv motivarea contrară soluției de respingere, ce echivalează cu o lipsă de motivare.

În dezvoltarea acestui motiv, contestatorul a susținut că, în raport cu dispozițiile art. 17 alin. (4) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, motivarea actului administrativ, precum și a oricărui act jurisdicțional, reprezintă o condiție obligatorie, iar o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au determinat emiterea ei, întrucât numai în acest fel este posibilă exercitarea controlului judiciar asupra legalității soluției, motivarea actului reprezentând o condiție de legalitate a acestuia, insuficiența motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea actului administrativ.

Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor și de asemenea, să permită instanțelor efectuarea revizuirii actului, insuficiența motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.

S-a mai arătat că, în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ, s-a făcut trimitere la cauza C-509/93, în care s-a reținut că o detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparență, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.

Or, în speță, relativ la solicitarea contestatorului de organizare a unui tur doi al alegerilor, raționamentul expus în hotărâre este fracturat, neexistând o reală motivare, întrucât, deși a reținut similaritatea argumentelor cu cele analizate la pct. 1, respectiv argumentele expuse pentru soluția de admitere a contestațiilor formulate de judecători, prin hotărârea atacată a fost adoptată o soluție contrară, de respingere, nemotivată logico-juridic, ci prin prisma votului exprimat. Însă, acest argument nu reprezintă o motivare, ci o lipsă a motivării, iar votul exprimat aparține colegilor chemați să își aleagă reprezentanții pentru noul Consiliu, și nu membrilor Plenului care erau datori să aplice legea fără discriminare în ceea ce privește contestațiile formulate, comună pentru judecători și procurori.

Al treilea motiv de nelegalitate a vizat adoptarea hotărârii cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În acest sens, a arătat că dreptul de apreciere al membrilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost exercitat prin nesocotirea și aplicarea diferită a legii la situații identice. Cu toate că interpretarea a fost evidențiată la pct. 1 (argumentarea admiterii contestațiilor formulate de judecători), aplicarea legii s-a realizat contrar interpretării, prin încălcarea drepturilor pe care legea le conferă și cu depășirea competenței Plenului, care nu poate vota arbitrar ori contrar legii, ci în litera și spiritul ei.

Cel de-al patrulea motiv invocat a vizat interpretarea greșită a Legii nr. 317/2004 și a Regulamentului privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

În susținerea acestui motiv, contestatorul a invocat, în primul rând, similaritatea situațiilor și a argumentelor juridice expuse în aceeași hotărâre în ceea ce îi privește pe candidații judecători de la tribunale și curți de apel, inclusiv referirea la aceleași dispoziții legale și la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 374/2016 (par. 48), pentru care s-a adoptat o soluție diferită, sens în care a solicitat aplicarea aceleiași soluții și în ceea ce privește contestația sa, iar în al doilea rând, a reluat argumentele expuse în contestația formulată cu privire la nelegalitatea modalității de desfășurare a adunărilor generale ale procurorilor prin raportare la art. 123 alin. (1), (7) și (8) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, care reglementează organizarea și funcționarea adunării generale a procurorilor.

Un prim motiv de nelegalitate privește procesele-verbale încheiate cu ocazia Adunărilor Generale pentru alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii și constă în aceea că fie Adunările Generale nu au avut loc la sediul respectivei unități de parchet, ci la sediul unei unități ierarhic superioare de parchet (tribunal sau curte de apel), fie procesul-verbal a fost încheiat la sediul unității de parchet ierarhic superioare, fie adunarea generală a avut loc în cadrul unei adunări generale a unei alte unități de parchet, după cum urmează:

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, așa cum reiese din procesul-verbal întocmit, în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești și nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău).

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, așa cum reiese din procesul-verbal întocmit cu ocazia votării, în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș și nu la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia).

Din modalitatea de redactare a procesului-verbal în discuție, față de locul în care s-a menționat că a avut loc adunarea generală, nu reiese cine a prezidat respectiva adunare generală, situație în care contestatorul a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 123 alin. (1), alin. (7) și alin. (8) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor.

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în cadrul adunării generale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, așa cum reiese din mențiunile din procesul-verbal contestat, respectiv a fost convocată Adunarea Generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru alegera membrului Consiliului Superior al Magistraturii, reprezentant al parchetelor de pe lângă curțile de apel (...), în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia și nu la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța).

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost prezidată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, iar procurorii desemnați potrivit art. 24 alin. (6) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 327/2005 pentru a ajuta la îndeplinirea atribuțiilor legate de procesul de votare, au fost aleși tot dintre procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.

Astfel, contestatorul a arătat că un alt motiv de nelegalitate privește în acest caz nerespectarea art. 24 alin. (6) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 327/2005, care impun ca adunarea să fie prezidată de procurorul cu cea mai mare vechime în magistratură care nu și-a depus candidatura pentru funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din cadrul parchetului care a organizat adunarea generală.

Totodată a învederat că, din lecturarea procesului-verbal contestat, nu se poate stabili nici locul în care a avut loc adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și nici locul întocmirii procesului-verbal, în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui).

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, așa cum reiese din procesul-verbal contestat, în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău și nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău).

- Procesul-verbal al Adunării Generale a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului a fost încheiat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, așa cum reiese din procesul-verbal contestat.

Din formulare, se concluzionează că adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului și nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău).

- În ceea ce privește Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, din procesul-verbal contestat a reieșit că Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a fost deschisă prin videoconferință, ceea ce duce la concluzia că adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci a avut loc în adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

- În ceea ce privește Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, contestatorul a susținut că, din procesul-verbal contestat, înregistrat cu nr. x/VI/I/2022, nu reiese cu certitudine dacă acesta se referă la Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava sau a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, întrucât în antetul procesului-verbal este menționat că actul emană de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, titlul înscrisului fiind "Proces-verbal încheiat astăzi 22.06.2022, cu ocazia desfășurării ședinței Adunării Generale a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava pentru alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii", iar conținutul procesului-verbal face referire la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți.

Astfel, contestatorul a învederat că acest proces-verbal nu poate fi validat, în condițiile în care nu se poate stabili unde a avut loc ședința și la ce unitate de parchet se referă.

Un alt motiv de nelegalitate a proceselor-verbale a vizat faptul că nu este menționată persoana care a prezidat ședința, sens în care nu poate fi verificată respectarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv aceea ca ședința adunării generale să fie prezidată de magistratul care are vechimea cea mai mare în funcția de procuror și care nu și-a depus candidatura pentru funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, în această categorie fiind procesele-verbale încheiate de următoarele unități de parchet: Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cîmpeni, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași și Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani.

Astfel, Comitetul Electoral Permanent nu putea valida procesele-verbale și, în consecință, nu putea să țină seama la rezultatul final al alegerilor de voturile exprimate în adunările generale ce fac obiectul contestației, sens în care contestatorul a solicitat să se procedeze la renumărarea voturilor exprimate, după invalidarea proceselor-verbale contestate și anularea voturilor menționate în cuprinsul acestora.

Cu privire la procedurile elective, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (3) din Legea 317/2004, raportat la art. 8 alin. (4) din aceeași lege, contestatorul a considerat că acestea sunt nelegale, deoarece nu a fost organizat al doilea tur de scrutin la parchetele de pe lângă judecătorii, iar dispozițiile art. 8 prevăd modalitatea în care se aleg membrii Consiliului Superior al Magistraturii dintre judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție (2 membri) și dintre procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (1 membru); aceștia sunt aleși în adunarea generală prin vot direct, secret și personal dintre magistrații care și-au depus candidatura.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (4) din lege, în cazul în care niciunul dintre candidați nu obține majoritate de voturi se organizează turul doi al alegerilor la care participă judecătorii și procurorii clasați pe primele două locuri. Este ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi în turul doi al alegerilor.

Procedura de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii dintre magistrații de la curțile de apel, tribunale, judecătorii și parchetele aferente acestor instanțe este reglementată de dispozițiile art. 16 din lege, însă prevederile art. 8 alin. (4) se aplică în mod corespunzător, aspect ce reiese în mod neîndoielnic din dispozițiile art. 16 alin. (3). Prin urmare, existența unei norme de trimitere conduce la concluzia că există, în anumite cazuri, obligativitatea alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii doar dacă aceștia obțin în primul tur de scrutin majoritatea de voturi, în caz contrar fiind necesar a se derula și turul al doilea.

Contestatorul a susținut că o interpretare contrară, potrivit căreia dispoziția art. 8 alin. (4) ar fi aplicabilă doar la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ar conduce la concluzia că norma de trimitere rămâne inaplicabilă la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii proveniți de la celelalte paliere judiciare, judecători și procurori, ceea ce ar echivala cu un refuz nejustificat de aplicare a dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

În ceea ce privește dispoziția de la art. 16 alin. (3) raportat la art. 8 alin. (4), contestatorul a învederat că singura interpretare logică și teleologică constă în aceea că în turul doi al alegerilor participă judecătorii și procurorii clasați pe primele două locuri, pentru situația în care ar trebui desemnat un singur candidat ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a faptului că niciun candidat nu a obținut majoritatea în primul tur, așa cum rezultă din teza finală a art. 8 alin. (4), deoarece organizarea unui eventual tur secund pentru două locuri, cu primii doi candidați ar fi inutilă și contrară dispozițiilor art. 8 alin. (4) teza finală, potrivit cu care este ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii, candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi în turul doi al alegerilor, fiind evident că ambii vor fi aleși pe cele două locuri.

La parchetele de pe lângă judecătorii, pentru care Legea nr. 317/2004 prevede alegerea unui singur candidat în Consiliul Superior al Magistraturii, contestatorul a arătat că, potrivit comunicării proceselor-verbale de votare, niciunul dintre candidați nu a obținut majoritatea în primul tur de scrutin și, deși mai există parchete în care nu s-au desfășurat adunările generale din lipsa cvorumului, votul acestora nu poate influența această situație, sens în care se impune organizarea celui de-al doilea tur de scrutin la care să participe primii 2 candidați.

O interpretare adecvată a dispozițiilor legale invocate, cu consecința organizării unui al doilea tur de scrutin ar fi concordanță cu litera și spiritul legii și ar conferi legitimitate în alegerea tuturor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, prin aplicarea întocmai a dispozițiilor legale, după cum o interpretare contrară ar comporta discuții inclusiv în planul respectării dispozițiilor constituționale; în acest sens, contestatorul a făcut referire la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 374/2016.

Concluzionând, contestatorul a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce privește soluția privind contestația formulată și înregistrată sub nr. x/27.06.2022, cu consecința admiterii contestației, organizarea unui al doilea tur de scrutin la parchetele de pe lângă judecătorii și obligarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii la stabilirea unui calendar corespunzător pentru desfășurarea acestui tur de doi al alegerilor.

III. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de decizia nr. 1496 din 28 iulie 2022, definitivă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2022 prin care, printre altele, a fost admisă contestația formulată de procurorul E. împotriva Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și, în consecință, a fost anulată, în parte, hotărârea sus menționată în ceea ce privește dispozițiile art. 3, fiind admisă contestația și obligat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii să aprobe buletinul de vot, precum și calendarul de desfășurare a turului doi al alegerilor pentru un membru procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii, precum și pentru cel de-al doilea membru procuror de la parchetele de pe lângă tribunale și să sesizeze secția pentru procurori pentru a dispune măsurile ce se impun, în conformitate cu art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare; au fost menținute celelalte dispoziții ale Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Arată că este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, prevăzute de art. 430 C. proc. civ.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Conform art. 430 C. proc. civ. care reglementează autoritatea de lucru judecat, "(1)Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Efectele lucrului judecat sunt prevăzute de art. 431 C. proc. civ., astfel "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă" iar art. 435 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora".

Prin urmare, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată, în mod definitive, decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Lucrul judecat atrage deci exclusivitatea, ceea ce face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză să nu mai fie cu putință.

Efectele autorității de lucru judecat, astfel cum rezultă din art. 431 C. proc. civ. sunt: efectul negativ sau extinctiv al lucrului judecat, de natură să împiedice o nouă judecată atunci când există identitate de calitate a părților, aceeași cauză juridică și același obiect al cererii de chemare în judecată, spre a se evita contradicția între dispozitivele hotărârilor judecătorești; efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, de natură să permită oricăreia dintre părți să poată opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Excepția autorității de lucru judecat reprezintă o formă de punere în valoare a efectului negativ, extinctiv, al autorității de lucru judecat.

Elementele autorității de lucru judecat, atunci când se urmărește blocarea judiciară a celei de-a doua cereri, adică efectul negativ ori extinctiv, sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele procese.

Identitatea de părți presupune participarea în ambele procese a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal.

Obiectul cererii de chemare in judecata este pretentia formulată, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii, cât și dreptul subiectiv invocat.

În ceea ce privește cauza, se reține că aceasta vizează fundamentul raportului juridic dedus judecății și se manifesta practic în situația de fapt calificată juridic.

Pornind de la aceste considerații teoretice, se constată că, în speță, prin decizia nr. 1496 din 28 iulie 2022, definitivă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost soluționată o cerere identică(înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă), formulată de contestatorul E., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, fiind fără relevanță, în ceea ce privește îndeplinirea condiției identității de părți în prezenta cauză, faptul că, prin decizia anterior menționată, au fost soluționate mai multe contestații împotriva aceleiași hotărâri.

Totodată, se reține că a fost atacată de către contestator aceeași hotărâre nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii printr-o cerere identică, înregistrată anterior la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și declinată la secția I civilă a instenței supreme, obiect al litigiului pendinte.

Reținând că aceeași contestație a fost deja examinată prin decizia nr. 1496 din 28 iulie 2022, definitivă, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea formulată de contestatorul E. împotriva hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul E. împotriva hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.