ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5682/2023

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 1 august 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și A., a solicitat:

(i) anularea Hotărârii nr. 1802 din 27.06.2023 a secției pentru judecători, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 17.07.2023, prin care s-a dispus eliberarea domnului A. din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Avrig, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022;

(ii) suspendarea punerii în executare a hotărârii menționate până la pronunțarea unei hotărâri pe fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Cu caracter prealabil, contestatorul susține că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție justifică interes, în accepțiunea textului art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, în ceea ce privește contestarea hotărârii menționate, întrucât hotărârea atacată vizează un aspect de organizare a parchetelor și de asigurare a independenței funcționale, sens în care dispozițiile se răsfrâng asupra bunei funcționări în ansamblu a Ministerului Public și a procurorilor care fac parte, sub aspect statutar, din Ministerul Public. Invocă în acest sens dispozițiile art. 131 din Constituție, art. 66 alin. (1) și art. 69 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2022, art. 75 alin. (1), (2) și art. 76 din același act normativ, art. 14 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 947 din 14.11.2019.

În ceea ce privește motivarea contestației, susține contestatorul că, deși au fost parcurse etapele procedurii de numire a procurorilor în funcția de judecător și aparent au fost examinate criteriile legale, Hotărârea nr. 1802/2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă prevederile art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022, nefiind îndeplinite cerințele/criteriile legale prevăzute de acest text de lege, hotărârea fiind, în egală măsură, și neoportună.

Din considerentele hotărârii atacate se desprinde concluzia că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, de la care provine solicitantul, este de 524 cauze/procuror, iar în ce privește gradul de ocupare a schemei de personal, se reține că Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita funcționează efectiv cu 2 procurori, funcția de conducere fiind ocupată prin delegare. Prin eliberarea din funcția de procuror a intimatului A. și numirea sa în funcția de judecător, gradul de ocupare a posturilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita devine 33,33%, unitatea urmând să funcționeze cu un singur procuror cu funcție de execuție. Pe de altă parte, la nivelul Judecătoriei Avrig (instanță la care s-a dispus numirea în funcția de judecător) sunt ocupate 3 din cele 4 posturi prevăzute în schemă (grad de ocupare a schemei de 75%), prin numirea solicitantului gradul de ocupare devenind 100%.

Astfel fiind, consideră contestatorul că secția pentru judecători a emis hotărârea atacată cu ignorarea situației dificile de personal a Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, raportat la un volum ridicat de activitate și la avizul negativ al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Dispozițiile art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 305/2022 nu acordă preferință în ce privește cele două criterii analizate de Consiliul Superior al Magistraturii între instanțele de judecată și parchete, legiuitorul urmărind prin instituirea lor să asigure un echilibru, astfel încât prin numirea dintr-o funcție în alta să nu se genereze disfuncționalități la instanța/parchetul de proveniență al magistratului. Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii nu pot avea în vedere, în procesul decizional, doar cariera pe care o deservesc (judecător sau procuror), ci efectele cu caracter general al hotărârilor luate, de vreme ce consiliul apără independența justiției (deci și buna ei funcționare) în ansamblu.

Așadar, susține contestatorul, Hotărârea nr. 1802/2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii încalcă dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, raportat la H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025, în dimensiunea Consiliului de a gestiona resursele umane pentru instanțe și parchete. Potrivit obiectivului strategic 3 din strategia menționată, politicile de resurse umane din sistemul judiciar trebuie să asigure eficiență și eficacitate în funcționarea componentelor sale. Rezultatele așteptate corelative acestui obiectiv - în ceea ce privește parchetele - constau într-un grad de ocupare de 80-85% a posturilor de procuror. Unul din obiectivele specifice ale obiectivului 3 este acela al echilibrării schemelor de personal. Prin hotărârea contestată se generează un dezechilibru major în schemele de personal, precum și în funcționarea unității respective de parchet, lipsind-o de capacitatea de a combate eficient infracționalitatea, de a furniza un serviciu public de calitate și într-un termen rezonabil. Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita are un istoric îndelungat de neatractivitate pentru ocuparea posturilor de către procurori, funcționând de-a lungul timpului cu schemă incompletă sau înregistrând fluctuație de personal.

Mai arată contestatorul că alocarea resurselor umane a constituit un obiectiv constant al strategiilor de dezvoltare a sistemului judiciar, fiind și unul din obiectivele urmărite în cadrul MCV.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea punerii în executare a hotărârii menționate până la pronunțarea unei soluții pe fond, contestatorul susține că sunt îndeplinite cele două cerințe cumulative prevăzute de textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz temeinic justificat și prevenirea unei pagube iminente. Astfel, există o îndoială serioasă în legătură cu legalitatea hotărârii indicate, fiind evident că secția pentru judecători nu a luat în considerare îndeplinirea condiției de la art. 196 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 303/2022, în ceea ce privește dimensiunea resurselor umane și volumul de activitate înregistrate la unitatea de parchet la care funcționează solicitantul.

Cât privește cerința producerii unei pagube iminente, contestatorul susține perturbarea previzibilă gravă a funcționării Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita prin numirea unuia din cei doi procurori de la acest parchet în funcția de judecător, astfel încât gradul de ocupare a statelor de funcții și personal devine 33,33%, aspect de natură să afecteze însăși acordarea unui serviciu către cetățenii din localitățile arondate circumscripției respective, în condițiile în care pot interveni cazuri urgente ori în care să se impună luarea unor măsuri preventive.

Totodată, suspendarea punerii în executare a Hotărârii nr. 1802/2023 a secției pentru judecători până la judecarea cauzei pe fond este necesară, având în vedere potențiala începere a activității în funcția de judecător a intimatului A. și efectele pe care le-ar avea anularea hotărârii atacate asupra actelor îndeplinite de acesta în funcția de judecător.

2.1. Intimatul A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, în principal ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă și ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul invocă dispozițiile art. 36 C. proc. civ. și art. 84 alin. (3) și art. 87 alin. (3) din Legea nr. 340/2022, susținând că nu există identitate între contestator și unitatea de parchet în cadrul căreia își desfășoaraă activitatea intimatul, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita. Acest parchet este subordonat Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, care are personalitate juridică și poate sta singur în judecată. Totodată, art. 194 și următoarele din Legea nr. 303/2022 prevăd că avizul se solicită parchetului din care provine procurorul, iar nu Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes în formularea contestației, intimatul arată că își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, neavând grad de parchet general care să-i ofere posibilitatea de a lucra în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că interesul contestatorului nu este legitim. Lipsa interesului este demonstrat și de împrejurarea că cele două parchete implicate în procedură, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, au dat avize favorabile eliberării din funcția de procuror și numirii în funcția de judecător.

Pe fondul cererii de anulare, intimatul A. susține că Hotărârea nr. 1802/2023 respectă dispozițiile art. 194 alin. (1), art. 195 alin. (3) și art. 196 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2022, fiind îndeplinite toate condițiile legale pentru numirea sa în funcția de judecător.

Astfel, în baza cererii depuse de intimat, s-a procedat la obținerea avizelor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și Judecătoriile Agnita, Avrig și Orăștie, toate aceste parchete și instanțe emițând avize favorabile. Ulterior, intimatul a susținut interviul în fața secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care a emis hotărârea atacată, prin care a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 196 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.

La emiterea hotărârii, secția pentru judecători a analizat volumul de activitate și numărul posturilor vacante al Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, constatând că încărcătura pe procuror la această unitate de parchet pe anul 2022 a fost de 524 dosare, comparativ cu media națională de 1203 dosare și că sunt ocupate ambele funcții de execuție din schemă, fiind vacant postul de prim procuror. Cât privește cele trei judecătorii indicate de intimat în cerere, s-a constatat că Judecătoria Avrig are cea mai mare încărcătură pe judecător, respectiv de 1405 dosare, comparativ cu media națională de 1159 dosare, încărcătura pe schemă fiind de 984 dosare comparativ cu media națională de 893 dosare.

Mai arată intimatul că atât parchetul la care funcționează, cât și parchetul ierarhic superior, care cunosc foarte bine situația de personal din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, și-au exprimat acordul eliberării sale din funcția de procuror.

Susține că, deși contestatorul invocă nelegalitatea hotărârii atacate, din cuprinsul contestației rezultă doar critici de oportunitate, iar oportunitatea actului atacat este în competența exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii și nu poate face obiectul controlului instanței de judecată.

Referitor la cererea de suspendare, intimatul susține aceleași excepții ca în cazul cererii de anulare, iar în privința netemeiniciei acestei cereri, susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita nu este perturbată întrucât încărcătura pe schemă este de trei ori sub media națională, iar situarea sub această medie se menține și în cazul în care activitatea ar fi realizată de un singur procuror. Totodată, contestatorul nu suferă vreo vătămare prin eliberarea intimatului din funcție, câtă vreme acesta nu își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

2.2. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM") a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, inadmisibilitatea cererii de suspendare, iar în subsidiar a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea, respectiv suspendarea executării Hotărârii nr. 1802/27.06.2023, emise de secția pentru judecători, prin care s-a propus Președintelui României eliberarea intimatului A. din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Avrig.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul CSM arată că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu justifică legitimarea procesuală activă.

Astfel, actul administrativ individual atacat a fost emis de Consiliul Superior al Magistraturii în conformitate cu dispozițiile art. 194 și următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, dispoziții care recunosc atributul Consiliului Superior al Magistraturii de a gestiona resursele umane în sistemul judiciar, având în vedere că numirea unui procuror în funcția de judecător se dispune cu observarea intereselor unității de parchet și instanțelor judecătorești implicate. Or, în speță, actul administrativ contestat vizează cariera unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, fără a fi afectată în vreun fel activitatea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Susține intimatul CSM că noțiunea de "orice persoană interesată", în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, se raportează la măsura dispusă prin actul administrativ contestat, iar în speță contestatorul nu are calitatea de persoană interesată, atâta vreme cât numirea unui procuror din cadrul unei alte unități de parchet în funcția de judecător nu afectează în niciun fel activitatea acestuia, iar aceasta cu atât mai mult cu cât Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita nu a contestat actul administrativ în discuție, ci a acordat aviz favorabil solicitării formulate de intimatul A., conducătorul acestei unități de parchet fiind singurul în măsură să aprecieze dacă actul administrativ contestat ar afecta în mod grav interesele instituției. Orice altă interpretare ar conduce la situația în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar putea contesta actele ce vizează cariera oricărui procuror (promovare, delegare, transfer, numiri în funcții de conducere), chiar dacă prin acestea nu s-ar aduce nicio atingere concretă activității sale.

Totodată, subliniază că dispozițiile legale și regulamentare invocate de contestator în cuprinsul acțiunii au un caracter general și nu justifică legitimarea procesuală activă a acestuia, în lipsa unei vătămări concrete într-un drept sau interes legitim propriu.

Mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, procedura numirii procurorilor în funcția de judecător se realizează cu avizul conducătorului parchetului de la care provine și al președintelui instanței la care urmează să activeze, fără ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să fie implicat în această procedură.

Pe fondul contestației, cu privire la criticile formulate împotriva Hotărârii secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1802 din 27.06.2023, intimatul CSM arată că din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la numirea procurorilor în funcția de judecător rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, însă și cu observarea interesului privat al solicitantului, în dimensiunea sa privind dreptul la carieră al magistratului în cauză. Oportunitatea este capacitatea pe care o are organul emitent al actului administrativ de a alege, dintre mai multe soluții posibile și legale, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public, iar oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a autorității, care se bucură de o marjă de apreciere lăsată la aprecierea sa, în limitele competenței legale.

În acest context, apreciază intimatul că hotărârea atacată nu a fost emisă cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, întrucât numirea domnului A. în funcția de judecător la Judecătoria Avrig a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. secția pentru judecători a analizat comparativ situația unităților implicate în procedura numirii în funcția de judecător, din perspectiva posturilor vacante și a volumului de activitate. Astfel, secția a reținut că volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita se situa mult sub media națională, în timp ce la Judecătoria Avrig, din cele 4 posturi prevăzute în schemă, erau ocupate efectiv doar 3 posturi, iar un judecător îndeplinea condițiile pentru eliberare din funcție prin pensionare, situație care impunea luare unor măsuri pentru diminuarea deficitului de personal și echilibrarea volumului de activitate.

Arată intimatul că, la Judecătoria Avrig, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 1405 dosare, comparativ cu media națională de 1159 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 984 dosare, comparativ cu media națională de 893 dosare, în timp ce la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita încărcătura de dosare pe procuror a fost de 524 dosare, de trei ori mai mică decât media națională de 1696 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 524 de dosare, de peste două ori mai mică decât media națională de 1203 dosare.

Contrar susținerilor contestatorului, intimatul învederează că volumul de activitate și situația de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita au fost avute în vedere de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii atunci când a fost analizată cererea de numire formulată de intimatul A., iar situația statistică, astfel cum a fost comunicată de direcția de resort din cadrul CSM, a fost coroborată cu criteriile volumului de activitate și numărului de posturi vacante la parchetul și instanța implicate, precum și cu mapa profesională a procurorului, din care rezultă că solicitantul A. avea o vechime neîntreruptă în funcția de procuror și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita de 3 ani și 5 luni.

Având în vedere volumul redus de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita, apreciază intimatul că în mod corect a reținut secția pentru judecători a CSM că, și în situația unei scheme cu procent mic de ocupare, admiterea cererii formulate de A. nu ar fi determinat dezechilibre în activitatea acestei unități de parchet. De altfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita a emis aviz favorabil numirii solicitantului în funcția de judecător, iar postul de prim-procuror a fost scos la concurs, ceea ce dovedește preocuparea CSM pentru ameliorarea situației de personal la unitatea de parchet și luarea măsurilor necesare pentru evitarea provocării unor disfuncționalități în activitate prin numirea solicitantului A. în funcția de judecător.

Arată intimatul că o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat este reprezentată chiar de vocația numirii din funcția de procuror în funcția de judecător sau viceversa, aceasta reprezentând o manifestare a libertății de alegere a evoluției traseului profesional, în condițiile în care persoana în discuție a dovedit, pe de-o parte, stabilitate în exercitarea funcției pentru o perioadă suficientă de timp, iar pe de altă parte, motivația și aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcție în cadrul profesiei de magistrat, împrejurări care sunt relevate în urma susținerii interviului în fața secției pentru judecători. Or, dacă ar fi acceptată teza contestatorului, ar însemna că un procuror care provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un volum de activitate crescut, din motive independente de persoana acestuia, niciodată nu ar putea accede la profesia de judecător, deși acesta manifestă aptitudini deosebite, specifice acestei din urmă profesii.

În speță, solicitantul A. a susținut interviul în fața secției pentru judecători, relevând că în perioada în care a lucrat ca avocat și consilier juridic a constatat că valorile sale morale și profesionale corespund activității de judecător, apreciind că deține aptitudinile specifice acestei profesii. Raportat și la vechimea solicitantului în funcția de procuror, precum și la volumul de activitate al parchetului, respectiv al instanței, în mod corect secția pentru judecători a apreciat că era oportună numirea solicitantului în funcția de judecător la Judecătoria Avrig.

În ceea ce privește argumentul încălcării prevederilor H.G. nr. 436/2022, intimatul CSM învederează că printre obiectivele stabilite prin strategia de dezvoltare a sistemului judiciar 2022-2025 este acela referitor ocuparea posturilor vacante de judecător și procurori din sistemul judiciar, iar nu doar cel referitor la asigurarea resurselor umane pentru parchete.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, arată intimatul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, indicate în cuprinsul acțiunii, întrucât acestea vizează ipoteza suspendării executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, prin cerere formulată după introducerea plângerii prealabile, dar înainte de introducerea acțiunii în anulare pe rolul instanței. Or, câtă vreme legiuitorul a reglementat controlul judecătoresc al hotărârilor Secțiilor și ale Plenului CSM prin norme speciale, formularea unei plângeri prealabile în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă, termenul de 15 zile pentru formularea contestației fiind incompatibil cu parcurgerea procedurii prealabile. Prin urmare, o cerere de suspendare a executării actului administrativ, pe parcursul acestei etape, apare ca fiind inadmisibilă.

În măsura în care cererea de suspendare ar fi întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, consideră intimatul că aceasta este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și paguba iminentă.

Astfel, în speță contestatorul a invocat, în sprijinul cazului bine justificat aspecte ce țin de însăși oportunitatea emiterii actului administrativ atacat, critici care vizează fondul cauzei și care pot fi analizate numai în cadrul capătului de cerere având ca obiect anularea actului administrativ. Chiar dacă aceste critici ar putea fi considerate aspecte de nelegalitate, ele sunt nefondate, pentru motivele expuse în cadrul apărărilor formulate față de cererea în anulare.

Cât privește paguba iminentă, susține intimatul CSM că reclamantul nu a invocat, în concret, în susținerea acestei cerințe, nicio vătămare proprie și directă în desfășurarea activității specifice ce ar putea rezulta din numirea intimatului A. în funcția de judecător. Astfel fiind, numai Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita ar fi în măsură să invoce o eventuală vătămare constând în perturbarea activității sale, fiind singurul subiect de drept care justifică un interes din această perspectivă, însă, cum s-a arătat anterior, CSM a adoptat măsurile necesare pentru a se asigura continuitatea activității unității de parchet în discuție.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Analizând contestația formulată, prin prisma argumentelor contestatorului, apărărilor intimaților și normelor legale incidente, Înalta Curte apreciază că cererea formulată este neîntemeiată, pentru considerentele ce se succedă.

II.1. Situația dedusă judecății și normele de drept incidente în cauză

Înalta Curte a fost învestită, în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu soluționarea contestației formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect anularea și suspendarea Hotărârii nr. 1802 din 27.06.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus eliberarea intimatului A. din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Avrig, conform art. 194 din Legea nr. 303/2022.

Potrivit art. 194 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor:

"(1) La cererea lor motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, iar procurorii pot fi numiți în funcția de judecător la judecătorii, prin decret al Președintelui României, la propunerea secției Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcției pe care va fi numit, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. Propunerea de numire în funcția de judecător se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul conducătorului parchetului de la care provine și al președintelui instanței la care urmează să activeze, iar propunerea de numire a judecătorilor în funcția de procuror se formulează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul președintelui instanței în care își desfășoară activitatea și al conducătorului parchetului la care urmează să activeze. (...)"

Dispozițiile art. 195 din același act normativ prevăd procedura urmată pentru numirea dintr-o funcție în alta, care include întocmirea, de către compartimentul de specialitate, a unui referat care cuprinde: datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la instanța ori parchetul la care se solicită numirea, datele privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător ori de procuror, numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului articol, precum și volumul de activitate și încărcătura pe judecător ori procuror la instanțele sau parchetele implicate în procedura de ocupare a funcției în condițiile prezentului articol. În cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultățile de ocupare a posturilor vacante la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la parchetul ori instanța la care se solicită numirea și durata vacantării posturilor la instanța ori parchetul în cauză.

Conform art. 196 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, "Judecătorul sau procurorul care solicită numirea în condițiile art. 195 susține un interviu în fața secției Consiliului Superior al Magistraturii corespunzătoare funcției pe care va fi numit". Înalta Curte reține și că art. 196 din legea nr. 303/2022 reglementează criteriile avute în vedere de secția Consiliului Superior al Magistraturii la interviul susținut (alin. (2) și criteriile pentru admiterea cererii de numire în numire dintr-o funcție în alta (alin. (3):

"(2) În cadrul interviului, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va avea în vedere următoarele:

a) motivația de a accede în profesia de judecător, respectiv de procuror;

b) activitatea și experiența profesională anterioară care vor fi prezentate din perspectiva modului în care se vor reflecta în activitatea specifică funcției pe care va fi numit;

c) existența aptitudinilor specifice profesiei de judecător, respectiv de procuror;

d) elemente de etică specifice profesiei, urmărindu-se modul în care candidatul se raportează la valori precum independența justiției, imparțialitatea judecătorilor și procurorilor, integritatea și responsabilitatea.

(3) La soluționarea cererilor, precum și în situația în care sunt mai multe solicitări pentru un singur post, se au în vedere următoarele criterii:

a) volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele sau parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

b) vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

c) vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul;

d) orice date relevante cuprinse în referatul compartimentului de specialitate al Consiliului Superior al Magistraturii sau în mapa profesională a judecătorului sau procurorului."

II.2. Examinând excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, invocată de intimații Consiliul Superior al Magistraturii și A., precum și excepția lipsei de interes în formularea contestației, invocată de intimatul A., Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

Înalta Curte constată că celor două excepții li se poate răspunde prin considerente comune, având în vedere similaritatea argumentelor pe care se întemeiază.

Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022: "Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.". Prin urmare, calitatea procesuală activă nu este rezervată de legiuitor doar magistratului vizat de respectiva hotărâre, ci oricărei persoane interesate, terminologie ce nu poate fi nejustificat îngrădită.

În speță, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că justifică un interes, în accepțiunea textului de lege amintit, în ceea ce privește contestarea hotărârii atacate, întrucât aceasta vizează un aspect de organizare a parchetelor și de asigurare a independenței funcționale, astfel că dispozițiile sale se răsfrâng asupra bunei funcționări în ansamblu a Ministerului Public și a procurorilor, care fac parte sub aspect statutar din Ministerul Public.

Înalta Curte constată că acest argument este întemeiat, ținând seama de dispozițiile art. 75 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2022, potrivit cărora Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ajutat de un prim-adjunct și un adjunct, coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public și de cele ale art. 76 din același act normativ, potrivit cărora Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție reprezintă Ministerul Public în relațiile cu celelalte autorități publice.

Hotărârea prin care se aprobă numirea unui procuror ca judecător nu vizează doar cariera magistratului, ci, în egală măsură, produce consecințe cu privire la organizarea și funcționarea parchetului la care activa procurorul respectiv, astfel încât nu s-ar putea susține că autoritatea căreia îi revin atribuții prevăzute de lege cu privire la organizarea acestei activități, în speță Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu are calitatea procesuală activă pentru a ataca această hotărâre. Așadar, contestatorul se încadrează în sintagma de "persoană interesată" tocmai din perspectiva interesului pe care îl justifică în buna organizare a activității parchetelor din subordine, din perspectiva bunei gestionări a resurselor umane, în temeiul atribuțiilor sale de organizare și control.

Pentru aceste motive, vor fi respinse, ca neîntemeiate, atât excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, cât și excepția lipsei de interes în susținerea contestației.

II.2. Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, și excepția inadmisibilității cererii privind suspendarea executării Hotărârii nr. 1802 din 27 iunie 2023, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

În susținerea acestei excepții, intimatul a apreciat că o cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 ar fi inadmisibilă, raportat la procedura specială, derogatorie, care guvernează contestațiile formulate împotriva hotărârilor secțiilor CSM, care este incompatibilă cu formularea plângerii prealabile și, prin urmare, cu formularea unei cereri de suspendare întemeiate pe art. 14, care are drept premisă formularea unei astfel de plângeri.

Înalta Curte constată că, deși contestatorul a invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea sa de suspendare se înscrie în coordonatele art. 15 din același act normativ.

Astfel, în timp ce cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 poate fi formulată după sesizarea autorității publice emitente a actului administrativ unilateral, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 (adică după formularea plângerii prealabile), suspendarea întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 poate fi solicitată de reclamant prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului. În speță, ne aflăm în acest din urmă caz, cererea de suspendare fiind formulată în cuprinsul cererii de anulare a Hotărârii nr. 1802/2023 și, chiar dacă Parchetul contestator a indicat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată are obligația, conform art. 22 alin. (1) C. proc. civ., de a soluționa litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.

În consecință, cererea de suspendare a executării actului administrativ, astfel cum a fost formulată de contestator, se încadrează în prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, nefiind incidentă vreo cauză de inadmisibilitate, motiv pentru care Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată.

II.3. În ceea ce privește criticile reclamantului formulate împotriva Hotărârii secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1802 din 27.06.2023, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care se întemeiază soluția, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de Legea nr. 303/2022 sunt neîntemeiate.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 194 - 196 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, numirea intimatului A. în funcția de judecător la Judecătoria Avrig fiind adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute textele de lege amintite.

În acest sens, Înalta Curte reține că prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Agnita a avizat favorabil solicitarea formulată de intimatul A., la fel procedând și conducătorul parchetului ierarhic superior - Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu. Conducătorul unității de parchet unde activa solicitantul era cel mai în măsură să evalueze impactul și riscurile potențiale ale demersurilor efectuate de intimatul A. asupra modului de desfășurare a activității în unitatea de parchet respectivă.

În măsura în care chiar parchetul a cărui activitate ar fi potențial astfel preturbată a avizat pozitiv cererea, nu se mai poate susține că s-ar fi comis un exces de putere de către secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin soluționarea favorabilă a cererii de numire, avizul parchetului având tocmai rolul de a preîntâmpina situații în care această instituție ar fi grav afectată printr-o astfel de măsură, iar exprimarea acestui aviz infirmă teza contestatorului că activitatea parchetului ar fi astfel blocată. O eventuală carență în managementul resurselor umane ale unei unități de parchet nu poate fi acoperită prin invocarea unui exces de putere al secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, care a acționat în limitele atribuțiilor conferite de lege, solicitând avizul parchetului la care activează procurorul care solicită numirea în funcția de judecător și a ținut seama în hotărârea sa de acest aviz pozitiv. Înalta Curte reține că, în condițiile în care contestatorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a justificat legitimarea sa procesuală activă tocmai prin atribuțiile sale de organizare și control cu privire la parchetele de rang inferior, în exercitarea acestor atribuții dispunea de instrumentele de coordonare care să îi permită pe linie administrativ ierarhică să prevină avizarea favorabilă a unor cereri de numire care ar fi perturbat grav activitatea unui parchet.

În ceea ce privește analiza criteriilor prevăzute de art. 196 alin. (3) din Legea 303/2022, Înalta Curte reține că hotărârea atacată cuprinde o analiză efectivă și coroborată a acestora.

Astfel, se reține prin hotărârea atacată că, din datele furnizate de direcția de resort din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a rezultat că la Judecătoria Avrig, din cele 4 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 3 posturi, iar conducerea instanței, în motivarea avizului favorabil exprimat, a învederat că 1 judecător îndeplinește condițiile pentru eliberarea din funcție prin pensionare, în contextul în care toți magistrații sunt supraaglomerați din cauza creșterii considerabile a volumului de activitate.

Totodată, a fost avută în vedere de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și situația de personal de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita, din hotărâre rezultând că la nivelul parchetului figurau 3 posturi de procuror, din care 1 post de conducere și 2 posturi de execuție, fiind ocupate ambele posturi de execuție și fiind vacant postul de conducere.

Cât privește volumul de activitate, datele cuprinse în hotărârea atacată au confirmat situația dificilă cu care se confruntă Judecătoria Avrig, care în anul 2022, a înregistrat o încărcătură pe judecător de 1405 dosare, comparativ cu media națională de 1159 dosare, încărcătura pe schemă fiind de 984 dosare, comparativ cu media națională de 893 dosare. Pe de altă parte, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita, în anul 2022, s-a înregistrat o încărcătură pe procuror de 524 dosare, de trei ori mai mică decât media națională de 1696 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 524 dosare, comparativ cu media națională de 1203 dosare.

Înalta Curte reține că vocația numirii din funcția de procuror în funcția de judecător reprezintă o componentă importantă a dreptului la carieră al unui magistrat, fiind expresia libertății de alegere a evoluției traseului profesional, în condițiile în care persoana în discuție a dovedit stabilitate în exercitarea funcției pentru o perioadă suficientă de timp (în cazul intimatului A., 3 ani și 5 luni în funcția de procuror și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Agnita), precum și motivația și aptitudinile necesare pentru a accede la o altă funcție în cadrul profesiei de magistrat, aspecte verificate în cadrul unui interviu. Or, această opțiune inerentă statutului magistratului nu poate fi complet îngrădită din motivul exclusiv că un procuror provine de la o unitate de parchet neatractivă, cu un volum de activitate crescut.

Dacă s-ar admite o astfel de interpretare, în sensul că volumul de activitate și situația precară a parchetului la care activează solicitantul procuror constituie fine de neprimire ale cererii de numire, nu s-ar mai regăsi însuși scopul susținerii unui interviu în fața secției pentru judecători.

Astfel cum rezultă din hotărârea atacată, solicitantul A. a susținut interviul prevăzut de art. 196 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 în fața secției pentru judecători, în ședința din data de 27.06.2023, rezultatul interviului relevând că posedă aptitudinile specifice funcției de judecător, că este motivat să abordeze activitatea de judecător cu asumarea tuturor provocărilor ce decurg din această profesie și deține o experiență extinsă în înfăptuirea actului de justiție, experiență acumulată din perioada în care a exercitat funcția de procuror, dar și anterior când a activat în calitate de avocat și consilier juridic.

Nu se poate invoca eventuala încălcare a principiului independenței funcționale a unității de parchet atâta vreme cât secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a acționat în limitele atribuțiilor conferite de lege, solicitând avizul parchetului la care activează solicitantul procuror, iar acesta a fost unul pozitiv.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor H.G. nr. 436/2022 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2022 - 2025, Înalta Curte reține că obiectivul strategic nr. 3 invocat de contestator vizează dezvoltarea politicii de resurse umane la nivelul sistemului judiciar în ansamblul său, respectiv ocuparea posturilor vacante de judecători și procurori din sistemul judiciar, iar nu doar asigurarea resurselor umane pentru parchete, Strategia putând fi folosită în egală măsură ca argument în favoarea numirii din funcția de procuror în cea de judecător pentru ocuparea schemei instanței la care operează numirea.

În ceea ce privește criticile de oportunitate formulate de contestator, Înalta Curte reiterează că, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor, inclusiv al numirii din funcția de procuror în cea de judecător sau invers, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și la necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Conform jurisprudenței constante a instanței supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel că în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale (spre exemplu, deciziile nr. 4847/20.10.2022 și nr. 4638/13.10.2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ), iar "transferul la o altă instanță trebuie să corespundă și nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "autoritățile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context". (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).

În speță, noțiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță numirea din funcția de procuror în cea de judecător și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorității în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 303/2022.

Or, de vreme ce secția pentru judecători a urmat procedura prevăzută de lege, a ținut seama de avizul pozitiv al parchetului unde activa solicitantul și și-a întemeiat hotărârea pe criteriile prevăzute de lege, inclusiv pe cele privind volumul de activitate și schema de personal ale unității de parchet respective, pe care le-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală și fiind fundamentată pe un raționament obiectiv și nediscriminatoriu.

În cauză, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de numire din funcția de procuror în cea de judecător s-a efectuat prin prisma criteriilor prevăzute de lege tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale cererii, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

În consecință, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că prezumția de legalitate a actului atacat nu a fost răsturnată, Înalta Curte constată că este neîntemeiată contestația formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1802 din 27.06.2023. În consecință, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, având în vedere că aceasta viza suspendarea caracterului executoriu al actului până la soluționarea contestației, Înalta Curte o va respinge ca rămasă fără obiect, având în vedere soluționarea contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de intimații Consiliul Superior al Magistraturii și A., ca neîntemeiată.

Respinge excepția lipsei de interes în formularea contestației, invocată de intimatul A., ca neîntemeiată.

Respinge excepția inadmisibilității cererii formulată de contestatorul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind suspendarea executării Hotărârii nr. 1802 din 27 iunie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Respinge contestația formulată de contestatorul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Hotărârii nr. 1802 din 27 iunie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Respinge cererea formulată de contestatorul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind suspendarea executării Hotărârii nr. 1802 din 27 iunie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.