ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1496/2022

Ședința publică din data de 28 iulie 2022

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Hotărârile adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii

Prin Hotărârea nr. 113 din 19 iulie 2022, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis contestațiile formulate de judecătorul A., președintele Curții de Apel Craiova și de judecătorul B., președintele Tribunalului Dâmbovița și, pe cale de consecință, a aprobat buletinul de vot, potrivit Anexei nr. 1 și calendarul de desfășurare a turului 2 de scrutin (pentru cel de-al treilea membru judecător din partea curților de apel și pentru cel de-al doilea membru judecător din partea tribunalelor), potrivit Anexei nr. 2 și a sesizat secția pentru judecători pentru a dispune măsurile ce se impun, în conformitate cu art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (la art. 1).

A respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de C., prin cererea înregistrată sub nr. x/24.06.2022, împotriva alegerii procurorului D., candidat la funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (la art. 2).

A respins contestațiile formulate de E., prim-procuror delegat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia și de F., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj și, pe cale de consecință, a constatat legalitatea procedurilor de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la care au fost respinse contestațiile, respectiv procurorul G. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și procurorul H. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și a dispus declararea ca aleși a acestora (la art. 3).

Pentru a hotărî astfel, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere următoarele considerente:

Referitor la contestațiile formulate de judecătorii A. și B., vizând necesitatea desfășurării celui de-al doilea tur de scrutin pentru cel de-al treilea membru judecător din partea curților de apel și pentru cel de-al doilea membru judecător din partea tribunalelor, s-a constatat că acestea sunt întemeiate.

S-a reținut că textul art. 16 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează centralizarea rezultatelor votului din circumscripțiile tuturor curților de apel și declararea ca aleși a membrilor reprezentând aceste categorii de instanțe face trimitere expresă la dispozițiile art. 8 alin. (4) din lege, care reglementează desfășurarea procedurii de alegere a celor 2 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit cu care "în cazul în care niciunul dintre candidați nu obține majoritate de voturi se organizează turul doi al alegerilor la care participă judecătorii și procurorii clasați pe primele două locuri. Este ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii candidatul care a obținut numărul cel mai mare de voturi în turul doi al alegerilor."

Prin urmare, s-a apreciat că, în vederea declarării ca aleși a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii reprezentanți ai curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor, este necesară cumularea condiției de a obține cel mai mare număr de voturi la nivel național, prin raportare la numărul locurilor eligibile corespunzător fiecărui grad de jurisdicție, cu cea vizând obținerea majorității de voturi.

Astfel, s-a reținut că cele două condiții sunt cumulative și nu se exclud, fiind declarați membri aleși ai Consiliului doar judecătorii care au obținut majoritatea voturilor exprimate, în ordinea descrescătoare a voturilor la nivel național, în limita locurilor eligibile corespunzătoare gradului de jurisdicție.

În situația în care, în funcție de gradul de jurisdicție, doar o parte dintre candidați sunt votați de majoritatea electorilor, pentru locurile eligibile rămase neocupate ca urmare a neîntrunirii majorității devin incidente prevederile art. 8 alin. (4) din lege, care se aplică în mod corespunzător, prin organizarea celui de-al doilea tur de scrutin, la care vor participa următorii 2 candidați clasați care nu au obținut majoritatea voturilor exprimate în adunările generale ale judecătorilor.

În concret, s-a arătat că dacă sunt 2 locuri eligibile la nivelul unui grad de jurisdicție (Înalta Curte de Casație și Justiție, tribunale și judecătorii) și doar un singur candidat a obținut majoritatea voturilor exprimate, acest fapt nu asigură condiția de reprezentativitate și pentru candidatul clasat pe locul următor, dar care nu a obținut majoritatea, fiind necesară organizarea celui de-al doilea tur de scrutin între cei doi candidați situați pe locurile 2 și 3, în ordinea descrescătoare a voturilor obținute. În mod similar, dacă sunt 3 locuri eligibile (curțile de apel) și doar 2 candidați au obținut majoritatea voturilor, se impune organizarea unul nou tur de scrutin între candidații clasați pe următoarele 2 locuri (locurile 3 și 4), care nu au întrunit condiția de majoritate.

De altfel, organizarea celui de-al doilea tur de scrutin pentru motivul neîndeplinirii condiției majorității nu reprezintă o noutate, în această manieră procedându-se cu ocazia alegerilor desfășurate la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în data de 24.06.2011.

S-a mai reținut că o astfel de interpretare corespunde rațiunii de reprezentativitate avută în vedere la reglementarea procedurii de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, care trebuie abordată unitar pentru toate categoriile de instanțe, iar nu doar pentru instanța supremă, nefiind justificată aplicarea unor reguli diferite de alegere a membrilor judecători ai Consiliului, ale căror drepturi și obligații sunt identice, indiferent de gradul de jurisdicție pe care îl reprezintă.

Prin urmare, având în vedere că toți membrii aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii au același statut, s-a apreciat că este inadmisibilă o interpretare în sensul aplicării unor principii diferite în procedura de alegere a acestora, din perspectiva condiției necesare pentru asigurarea reprezentativității la nivelul gradului de jurisdicție corespunzător și că, indiferent de soluția pentru care se optează (fie regula majorității, fie regula celui mai mare număr de voturi), aceasta trebuie să fie aplicată unitar tuturor membrilor aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii.

Însă, având în vedere că legiuitorul a instituit condiția majorității pentru alegerea membrilor de la cel mai înalt grad de jurisdicție, la care se face trimitere expresă și în cazul alegerilor reprezentanților de la celelalte grade de jurisdicție, s-a conchis că singura interpretare posibilă în acord cu principiile constituționale este aceea a respectării regulii majorității în procedura de alegere a tuturor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Regula majorității constituie un principiu pentru alegerea tuturor organelor colegiale existente la nivelul sistemului judiciar, iar o soluție în sensul neaplicării dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în cazul alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii reprezentanți ai curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor ar fi contrară voinței exprese a legiuitorului, care a înțeles să mențină norma de trimitere de la art. 16 alin. (3), cu toate că au intervenit modificări succesive ale acestui act normativ.

O interpretare contrară aplicării dispozițiilor art. 16 alin. (3) raportate la art. 8 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ar conduce la încălcarea principiului actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, potrivit căruia o normă juridică trebuie interpretată în scopul producerii de efecte juridice, iar nu în sensul neaplicării ei.

Necesitatea îndeplinirii condiției de obținere a majorității voturilor exprimate rezultă și din analiza Deciziei Curții Constituționale nr. 374/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 504/05.07.2016, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (1) teza întâi și art. 57 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În par. 48 al acestei decizii, se reține că "După centralizarea rezultatelor și soluționarea eventualelor contestații, în temeiul art. 18 alin. (1) din lege, Consiliul Superior al Magistraturii alcătuiește lista finală cuprinzând magistrații aleși și o transmite Biroului permanent al Senatului. Dispozițiile legale fac vorbire despre "lista finală", deci despre alegerea în cadrul aceleiași proceduri a tuturor membrilor Consiliului, rezultatul votului fiind centralizat într-un document care cuprinde judecătorii și procurorii care au obținut majoritatea de voturi în adunările generate sau cei care au obținut numărul cel mai mare de voturi în turul doi al alegerilor".

Concluzionând, s-a reținut că procedura de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este unitară pentru candidații de la toate categoriile de instanțe, putând fi declarați membri aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii doar judecătorii care au obținut majoritatea de voturi în adunările generale sau cei care au obținut numărul cel mai mare de voturi în turul doi al alegerilor.

Referitor la contestațiile formulate de procurorii E. și F., s-a apreciat că sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește critica privind organizarea adunării generale la sediul unității de parchet ierarhic superioare, formulată de procurorul E., s-a arătat că nici legea și nici regulamentul nu conțin dispoziții referitoare la locul în care trebuie să se organizeze adunarea generală a judecătorilor sau procurorilor, singura condiție fiind ca acesta să fie anunțat odată cu convocarea pentru adunarea generală (aspect ce rezultă din cuprinsul art. 6 alin. (2) lit. s) din Regulament), iar alegerea unui anumit loc în care să se organizeze adunarea generală poate fi determinată de motive ce țin de dimensiunea sălii, resurse materiale etc.

Referitor la organizarea adunării generale a unei unități de parchet în cadrul adunării generale a unei alte unități de parchet, s-a arătat că, din analiza procesului-verbal nr. x/2022 din 22.06.2022, rezultă că adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci s-a desfășurat distinct de adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, având un președinte desemnat din rândul procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci și participanți exclusiv procurori din cadrul acestei unități de parchet. Împrejurarea că această adunare generală a fost deschisă prin videoconferință de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, în calitate de președinte al comitetului electoral local, nu poate duce la concluzia că adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci s-ar fi desfășurat în cadrul unei alte adunări generale.

În ceea ce privește adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia, s-a constatat că procesul-verbal nr. x/2022 din 22.06.2022 conține o simplă eroare materială, în primul paragraf al acestuia, unde se face referire la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Or, din antetul și din cuprinsul procesului-verbal, precum și din verificarea listei electorale, rezultă cu evidență că adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia s-a organizat în mod distinct de adunarea generală a procurilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Cu privire la critica vizând adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a reținut că procesul-verbal contestat, înregistrat sub nr. x/2022, vizează în realitate adunarea generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, iar faptul că în titlul acestui proces-verbal se face referire la adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava este o simplă eroare materială, această concluzie rezultând fără echivoc atât din analiza celorlalte elemente ale procesului-verbal (antet, cuprins, semnături), cât și din verificarea listei electorale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.

Referitor la criticile vizând locul încheierii proceselor-verbale ale adunărilor generale si menționarea în cuprinsul acestora a persoanelor care au prezidat adunarea generală, art. 27 din Regulament (care reglementează aspectele privind încheierea proceselor-verbale ale alegerilor) nu face nicio referire la locul în care trebuie încheiat procesul-verbal și nici la necesitatea ca acesta să conțină numele persoanei care a prezidat ședința. Însă, la art. 27 alin. (1) din Regulament se prevede că președintele întocmește procesul-verbal al adunării generale și acesta se semnează de către președinte și de către cei 2 judecători sau procurori desemnați să îl ajute.

Prin urmare, având în vedere că procesele-verbale ale adunărilor generale ale procurorilor de la parchetele invocate de contestatorul E. (Parchetele de pe lângă Judecătoriile Motru, Alba Iulia, Aiud, Cîmpeni, Deva, Filiași, Petroșani) sunt semnate cu menționarea numelor procurorilor care le-au întocmit, s-a apreciat că se poate deduce care este persoana care a prezidat adunarea generală, iar referitor la toate criticile invocate de contestator nu este îndeplinită condiția sine qua non prevăzută de art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, vizând necesitatea ca situațiile contestate să fi avut drept consecință influențarea rezultatului alegerilor.

În ceea ce privește criticile formulate de contestatorii E. și F. referitoare la organizarea celui de-al doilea tur de scrutin pentru cel de-al doilea membru de la parchetele de pe lângă tribunale și pentru membrul de la parchetele de pe lângă judecătorii, s-a apreciat că, deși argumentele invocate sunt similare în fapt și în drept celor analizate la pct. 1, urmează a fi respinse, ca neîntemeiate, în urma voturilor exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu ocazia soluționării contestațiilor.

Prin Hotărârea nr. 2000 din data de 19 iulie 2022, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât că instanțele la care se vor relua procedurile de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii sunt curțile de apel, pentru cel de-al treilea membru și tribunalele, pentru cel de-al doilea membru.

S-a mai hotărât că judecătorul I. de la Curtea de Apel Brașov și judecătorul A. de la Curtea de Apel Craiova sunt candidații pentru care se vor relua procedurile de alegere la curțile de apel, iar judecătorul J. de la Tribunalul Cluj și judecătorul B. de la Tribunalul Dâmbovița sunt candidații pentru care se vor relua procedurile de alegere la tribunal.

I.2. Căile de atac exercitate în cauză conform art. 17 din Legea nr. 317/2004

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în data de 22 iulie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul E. a solicitat, în temeiul art. 17 și urm. din Legea nr. 317/2004 și a art. 28 și urm. din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce privește contestația formulată și înregistrată sub nr. x/27.06.2022.

Un prim motiv de nelegalitate invocat a vizat nerespectarea, prin hotărârea atacată, a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind caracterul secret al votului, potrivit cu care hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

În acest sens, contestatorul a susținut că, din apelul dat publicității de către opt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, în data de 21 iulie 2022, reiese că această cerință nu a fost respectată, iar votul a fost exprimat în mod deschis, nesecret, de o parte a Consiliului Superior al Magistraturii, arătând că, în mod explicit, au fost indicate numele unor membri ai Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care și-au exprimat votul și faptul că acesta a fost exprimat public.

Prin cel de-al doilea motiv de nelegalitate, invocat prin prisma art. 17 alin. (4) și a art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, contestatorul a criticat hotărârea atacată pentru nerespectarea dispozițiilor privind motivarea hotărârii, respectiv motivarea contrară soluției de respingere, ce echivalează cu o lipsă de motivare.

În dezvoltarea acestui motiv, contestatorul a susținut că, în raport cu dispozițiile art. 17 alin. (4) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, motivarea actului administrativ, precum și a oricărui act jurisdicțional, reprezintă o condiție obligatorie, iar o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au determinat emiterea ei, întrucât numai în acest fel este posibilă exercitarea controlului judiciar asupra legalității soluției, motivarea actului reprezentând o condiție de legalitate a acestuia, insuficiența motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea actului administrativ.

Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor și de asemenea, să permită instanțelor efectuarea revizuirii actului, insuficiența motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.

S-a mai arătat că, în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ, s-a făcut trimitere la cauza C-509/93, în care s-a reținut că o detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparență, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.

Or, în speță, relativ la solicitarea contestatorului de organizare a unui tur doi al alegerilor, raționamentul expus în hotărâre este fracturat, neexistând o reală motivare, întrucât, deși a reținut similaritatea argumentelor cu cele analizate la pct. 1, respectiv argumentele expuse pentru soluția de admitere a contestațiilor formulate de judecători, prin hotărârea atacată a fost adoptată o soluție contrară, de respingere, nemotivată logico-juridic, ci prin prisma votului exprimat. Însă, acest argument nu reprezintă o motivare, ci o lipsă a motivării, iar votul exprimat aparține colegilor chemați să își aleagă reprezentanții pentru noul Consiliu, și nu membrilor Plenului care erau datori să aplice legea fără discriminare în ceea ce privește contestațiile formulate, comună pentru judecători și procurori.

Al treilea motiv de nelegalitate a vizat adoptarea hotărârii cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În acest sens, a arătat că dreptul de apreciere al membrilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost exercitat prin nesocotirea și aplicarea diferită a legii la situații identice. Cu toate că interpretarea a fost evidențiată la pct. 1 (argumentarea admiterii contestațiilor formulate de judecători), aplicarea legii s-a realizat contrar interpretării, prin încălcarea drepturilor pe care legea le conferă și cu depășirea competenței Plenului, care nu poate vota arbitrar ori contrar legii, ci în litera și spiritul ei.

Cel de-al patrulea motiv invocat a vizat interpretarea greșită a Legii nr. 317/2004 și a Regulamentului privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.

În susținerea acestui motiv, contestatorul a invocat, în primul rând, similaritatea situațiilor și a argumentelor juridice expuse în aceeași hotărâre în ceea ce îi privește pe candidații judecători de la tribunale și curți de apel, inclusiv referirea la aceleași dispoziții legale și la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 374/2016 (par. 48), pentru care s-a adoptat o soluție diferită, sens în care a solicitat aplicarea aceleiași soluții și în ceea ce privește contestația sa, iar în al doilea rând, a reluat argumentele expuse în contestația formulată cu privire la nelegalitatea modalității de desfășurare a adunărilor generale ale procurorilor prin raportare la art. 123 alin. (1), (7) și (8) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, care reglementează organizarea și funcționarea adunării generale a procurorilor.

Un prim motiv de nelegalitate privește procesele-verbale încheiate cu ocazia Adunărilor Generale pentru alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii și constă în aceea că fie Adunările Generale nu au avut loc la sediul respectivei unități de parchet, ci la sediul unei unități ierarhic superioare de parchet (tribunal sau curte de apel), fie procesul-verbal a fost încheiat la sediul unității de parchet ierarhic superioare, fie adunarea generală a avut loc în cadrul unei adunări generale a unei alte unități de parchet, după cum urmează:

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, așa cum reiese din procesul-verbal întocmit, în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești și nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău).

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, așa cum reiese din procesul-verbal întocmit cu ocazia votării, în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaș și nu la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia).

Din modalitatea de redactare a procesului-verbal în discuție, față de locul în care s-a menționat că a avut loc adunarea generală, nu reiese cine a prezidat respectiva adunare generală, situație în care contestatorul a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 123 alin. (1), alin. (7) și alin. (8) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor.

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în cadrul adunării generale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, așa cum reiese din mențiunile din procesul-verbal contestat, respectiv a fost convocată Adunarea Generală a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru alegera membrului Consiliului Superior al Magistraturii, reprezentant al parchetelor de pe lângă curțile de apel (...), în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia și nu la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța).

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a fost prezidată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, iar procurorii desemnați potrivit art. 24 alin. (6) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 327/2005 pentru a ajuta la îndeplinirea atribuțiilor legate de procesul de votare, au fost aleși tot dintre procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.

Astfel, contestatorul a arătat că un alt motiv de nelegalitate privește în acest caz nerespectarea art. 24 alin. (6) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 327/2005, care impun ca adunarea să fie prezidată de procurorul cu cea mai mare vechime în magistratură care nu și-a depus candidatura pentru funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din cadrul parchetului care a organizat adunarea generală.

Totodată a învederat că, din lecturarea procesului-verbal contestat, nu se poate stabili nici locul în care a avut loc adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și nici locul întocmirii procesului-verbal, în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui).

- Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, așa cum reiese din procesul-verbal contestat, în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău și nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău).

- Procesul-verbal al Adunării Generale a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului a fost încheiat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, așa cum reiese din procesul-verbal contestat.

Din formulare, se concluzionează că adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului a avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, în condițiile în care este imperativ ca adunarea generală să aibă loc la sediul respectivei unități de parchet (în concret, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului și nu la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău).

- În ceea ce privește Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, din procesul-verbal contestat a reieșit că Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați a fost deschisă prin videoconferință, ceea ce duce la concluzia că adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci a avut loc în adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

- În ceea ce privește Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, contestatorul a susținut că, din procesul-verbal contestat, înregistrat cu nr. x/VI/I/2022, nu reiese cu certitudine dacă acesta se referă la Adunarea Generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava sau a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, întrucât în antetul procesului-verbal este menționat că actul emană de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, titlul înscrisului fiind "Proces-verbal încheiat astăzi 22.06.2022, cu ocazia desfășurării ședinței Adunării Generale a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava pentru alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii", iar conținutul procesului-verbal face referire la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți.

Astfel, contestatorul a învederat că acest proces-verbal nu poate fi validat, în condițiile în care nu se poate stabili unde a avut loc ședința și la ce unitate de parchet se referă.

Un alt motiv de nelegalitate a proceselor-verbale a vizat faptul că nu este menționată persoana care a prezidat ședința, sens în care nu poate fi verificată respectarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Regulamentul privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv aceea ca ședința adunării generale să fie prezidată de magistratul care are vechimea cea mai mare în funcția de procuror și care nu și-a depus candidatura pentru funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, în această categorie fiind procesele-verbale încheiate de următoarele unități de parchet: Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cîmpeni, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași și Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani.

Astfel, Comitetul Electoral Permanent nu putea valida procesele-verbale și, în consecință, nu putea să țină seama la rezultatul final al alegerilor de voturile exprimate în adunările generale ce fac obiectul contestației, sens în care contestatorul a solicitat să se procedeze la renumărarea voturilor exprimate, după invalidarea proceselor-verbale contestate și anularea voturilor menționate în cuprinsul acestora.

Cu privire la procedurile elective, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (3) din Legea 317/2004, raportat la art. 8 alin. (4) din aceeași lege, contestatorul a considerat că acestea sunt nelegale, deoarece nu a fost organizat al doilea tur de scrutin la parchetele de pe lângă judecătorii, iar dispozițiile art. 8 prevăd modalitatea în care se aleg membrii Consiliului Superior al Magistraturii dintre judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție (2 membri) și dintre procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (1 membru); aceștia sunt aleși în adunarea generală prin vot direct, secret și personal dintre magistrații care și-au depus candidatura.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (4) din lege, în cazul în care niciunul dintre candidați nu obține majoritate de voturi se organizează turul doi al alegerilor la care participă judecătorii și procurorii clasați pe primele două locuri. Este ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi în turul doi al alegerilor.

Procedura de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii dintre magistrații de la curțile de apel, tribunale, judecătorii și parchetele aferente acestor instanțe este reglementată de dispozițiile art. 16 din lege, însă prevederile art. 8 alin. (4) se aplică în mod corespunzător, aspect ce reiese în mod neîndoielnic din dispozițiile art. 16 alin. (3). Prin urmare, existența unei norme de trimitere conduce la concluzia că există, în anumite cazuri, obligativitatea alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii doar dacă aceștia obțin în primul tur de scrutin majoritatea de voturi, în caz contrar fiind necesar a se derula și turul al doilea.

Contestatorul a susținut că o interpretare contrară, potrivit căreia dispoziția art. 8 alin. (4) ar fi aplicabilă doar la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ar conduce la concluzia că norma de trimitere rămâne inaplicabilă la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii proveniți de la celelalte paliere judiciare, judecători și procurori, ceea ce ar echivala cu un refuz nejustificat de aplicare a dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

În ceea ce privește dispoziția de la art. 16 alin. (3) raportat la art. 8 alin. (4), contestatorul a învederat că singura interpretare logică și teleologică constă în aceea că în turul doi al alegerilor participă judecătorii și procurorii clasați pe primele două locuri, pentru situația în care ar trebui desemnat un singur candidat ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a faptului că niciun candidat nu a obținut majoritatea în primul tur, așa cum rezultă din teza finală a art. 8 alin. (4), deoarece organizarea unui eventual tur secund pentru două locuri, cu primii doi candidați ar fi inutilă și contrară dispozițiilor art. 8 alin. (4) teza finală, potrivit cu care este ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii, candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi în turul doi al alegerilor, fiind evident că ambii vor fi aleși pe cele două locuri.

La parchetele de pe lângă judecătorii, pentru care Legea nr. 317/2004 prevede alegerea unui singur candidat în Consiliul Superior al Magistraturii, contestatorul a arătat că, potrivit comunicării proceselor-verbale de votare, niciunul dintre candidați nu a obținut majoritatea în primul tur de scrutin și, deși mai există parchete în care nu s-au desfășurat adunările generale din lipsa cvorumului, votul acestora nu poate influența această situație, sens în care se impune organizarea celui de-al doilea tur de scrutin la care să participe primii 2 candidați.

O interpretare adecvată a dispozițiilor legale invocate, cu consecința organizării unui al doilea tur de scrutin ar fi concordanță cu litera și spiritul legii și ar conferi legitimitate în alegerea tuturor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, prin aplicarea întocmai a dispozițiilor legale, după cum o interpretare contrară ar comporta discuții inclusiv în planul respectării dispozițiilor constituționale; în acest sens, contestatorul a făcut referire la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 374/2016.

Concluzionând, contestatorul a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce privește soluția privind contestația formulată și înregistrată sub nr. x/27.06.2022, cu consecința admiterii contestației, organizarea unui al doilea tur de scrutin la parchetele de pe lângă judecătorii și obligarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii la stabilirea unui calendar corespunzător pentru desfășurarea acestui tur de doi al alegerilor.

Apărările formulate în cauză

În data de 26 iulie 2022, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la contestația formulată de contestatorul E..

Cu titlu prealabil, intimatul a solicitat, în temeiul art. 78 din C. proc. civ., introducerea în cauză a procurorului H. de la Parcehtul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, întrucât potrivit art. 3 din actul administrativ contestat în cauză, Plenul Consiliului a constatat legalitatea procedurilor de alegere a membrilor cu privire la care au fost respinse contestațiile, respectiv procurorul G. de la Parchetul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și procurorul H. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și a dispus declararea ca aleși a acestora.

Or, având în vedere că, în cauză, contestatorul critică soluția dispusă la art. 3, iar în cazul admiterii contestației, dispoziția privind declararea ca membru ales a procurorului H. nu ar mai produce efecte, aceasta are interes în cauză și este necesar ca hotărârea ce se va pronunța să îi fie opozabilă.

Totodată, a arătat că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă au fost înregistrate dosarele nr. x/2022, nr. y/2022 și nr. z/2022, ce au ca obiect revocarea, în parte, a Hotărârii nr. 113 din data de 19.07.2022, în ceea ce privește soluțiile privind contestațiile formulate de procurorul F. și de judecătorii A. și B., dosare în care intimatul a invocat excepția de conexitate și a solicitat trimiterea lor la dosarul cu nr. x/2022

În ceea ce privește contestația formulată de contestatorul E., intimatul a învederat că, astfel cum rezultă din ordinea de zi soluționată din 19.07.2022, afișată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, contestația a fost respinsă cu majoritate: 6 voturi pentru "admitere" și 13 voturi pentru "respingere", astfel că este neîntemeiat motivul de nulitate invocat de contestator referitor la lipsa votului secret, date fiind dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004. În ședința din data de 19.07.2022, au fost respectate aceste dispoziții legale, având în vedere faptul că votul a fost electronic, direct și secret, fără a exista posibilitatea de a se cunoaște modul în care fiecare membru a votat, articolele apărute în presă nefiind dovezi apte să ducă la concluzia că nu a fost respectat secretul votului, precum și la nulitatea actului administrativ contestat.

S-a mai arătat că neîntemeiat este și motivul contestației referitor la nelegalitatea modalității de desfășurare a adunărilor generale ale procurorilor, la unutățile de parchet anume arătate, fiind reiterate argumentele expuse în cuprinsul hotărârii contestate și a concluzionat că nu este îndeplinită condiția sine qua non prevăzută de art. 17 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 vizând necesitatea ca situațiile constatate să fi avut drept consecință influențarea rezultatului alegerilor.

Referitor la solicitarea contestatorului de organizare a celui de-al doilea tur de scrutin pentru cel de-al doilea membru de la parchetele de pe lângă judecătorii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că este neîntemeiată ca urmare a voturilor exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu ocazia soluționării contestațiilor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în data de 22 iulie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul F., în temeiul art. 17 alin. (6) raportat la art. 7 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, a solicitat, în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior la Magistraturii și G., admiterea contestației formulate, anularea parțială a Hotărârii nr. 113 din 19 iulie 2022 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce privește respingerea contestației sale (art. 3 din hotărâre), constatarea nelegalității procedurii de alegere a procurorului G., ca membru în Consiliul Superior al Magistraturii, cu consecința organizării celui de-al doilea tur de scrutin la alegerile pentru cel de-al doilea loc alocat parchetelor de pe lângă tribunale în Consiliul Superior al Magistraturii, între G. și contestator.

În motivarea cererii, contestatorul a prezentat, pe larg, motivele contestației formulate în data de 06.07.2022, prin care a solicitat organizarea celui de-al doilea tur de scrutin la parchetele de pe lângă tribunal.

În continuare, contestatorul F. a învederat că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a motivat Hotărârea nr. 113/19.07.2022 în sensul firesc, ce rezultă din interpretarea logică și teleologică a textelor incidente și a reținut, în mod judicios, că este necesară cumularea condiției de a obține cel mai mare număr de voturi la nivel național (dedusă din interpretarea art. 16 alin. (2) din Legea nr. 317/2004), prin raportare la numărul locurilor eligibile corespunzător fiecărui grad de jurisdicție, cu cea vizând obținerea majorității de voturi (dedusă din interpretarea dispozițiilor art. 8 alin. (4) la care fac trimitere prevederile art. 16 alin. (3) din același act normativ), întrucât cele două condiții sunt cumulative, neexcluzându-se reciproc. S-a mai reținut că, dacă sunt două locuri eligibile și un singur candidat a obținut majoritatea voturilor exprimate, acest fapt nu asigură condiția de reprezentativitate și pentru candidatul clasat pe locul următor, dar care nu a obținut majoritatea, fiind necesară organizarea celui de-al doilea tur de scrutin între cei doi candidați situați pe locurile 2 și 3 în ordinea descrescătoare a voturilor obținute. În același sens, s-a invocat și un precedent referitor la alegerile desfășurate la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în data de 24.06.2011.

A mai arătat contestatorul că, pe de altă parte, în mod justificat s-a arătat că o astfel de interpretare corespunde rațiunii de reprezentativitate avută în vedere la reglementarea procedurii de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii care trebuie abordată unitar pentru toate categoriile de instanțe, nu doar pentru instanța supremă, nefiind justificată aplicarea unor reguli diferite de alegere a membrilor judecători ai Consiliului, ale căror drepturi și obligații sunt identice, indiferent de gradul de jurisdicție pe care îl reprezintă, neputând fi concepută aplicarea unor reguli diferite pentru alegerea membrilor Consiliului.

Reținând principiul consacrat în adagiul latin actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat, potrivit căruia o normă juridică trebuie interpretată în scopul producerii de efecte, iar nu în sensul neaplicării ei, dar și Decizia Curții Constituționale nr. 374/2016, la care contestatorul a arătat că a făcut referire în cuprinsul contestației, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis contestațiile formulate de judecătorii A. și B., dispunând totodată aprobarea buletinelor de vot și a calendarului de desfășurare a turului 2 de scrutin pentru cel de-al treilea membru judecător din partea curților de apel și pentru cel de-al doilea membru din partea tribunalelor.

Deși s-a arătat în cuprinsul Hotărârii nr. 113/19.07.2022 că argumentele invocate sunt similare în fapt și în drept celor analizate la pct. 1, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația sa, ca urmare a voturilor exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu ocazia soluționării contestațiilor.

În acest sens, contestatorul a considerat că hotărârea nu este nici pe departe nemotivată, în ceea ce privește respingerea contestației sale. Astfel, toate argumentele care au fundamentat soluția de admitere a contestațiilor judecătorilor sunt aplicabile și contestației sale, deoarece legea nu prevede nicio diferențiere între alegerea judecătorilor și alegerea procurorilor ca membri în Consiliul Superior al Magistraturii, iar situația juridică existentă la tribunale, pentru care s-a cerut o dezlegare, este identică situației juridice existente la parchetele de pe lângă tribunale, în condițiile în care contestațiile au vizat aceeași chestiune, respectiv necesitatea organizării celui de-al doilea tur de scrutin între candidații clasați pe locurile 2 și 3, în ordinea descrescătoare a numărului de voturi obținute.

Ca atare, contestatorul a susținut că hotărârea este judicios motivată, iar argumentele pe care s-au fundamentat soluțiile de admitere a contestațiilor judecătorilor sunt aplicabile deopotrivă și în cazul contestației sale.

În continuare, contestatorul a susținut că soluția de respingere a contestației, pe baza unor argumente care ar fi justificat admiterea acesteia, este vădit nelegală, chiar dacă respingerea, ca nefondată, a contestației sale este consecința directă a votului exprimat în Consiliu.

Contestatorul a arătat că, potrivit art. 29 alin. (4), hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează, însă, consensul, într-un organism colegial cum este Consiliul Superior al Magistraturii, nu poate genera adoptarea unor soluții nelegale, iar adoptarea unor soluții în plen sau în secții, pe baza votului majoritar al membrilor nu poate înfrânge principiul legalității, și atunci când se constată abateri de la dispozițiile legale, în mod evident, acestea se impun a fi corectate, tocmai pentru a garanta supremația legii.

Respingerea contestației sale a fost motivată exclusiv prin realizarea unei majorități fragile (10 voturi pentru respingerea contestației și 9 pentru admitere) în ceea ce privește voturile exprimate cu ocazia soluționării acesteia; or, respingându-se contestația pe baza unor argumente care pledau exclusiv pentru admiterea contestației, se constată că soluția respingerii contestației nu este fundamentată juridic, astfel că se impune a fi reformată.

În acest sens, contestatorul a susținut că se impune admiterea contestației, întrucât soluția de respingere a contestației este lipsită de fundament juridic, deși este o situație juridică identică, existentă la tribunale, pentru care s-a solicitat o dezlegare în sensul organizării unui al doilea tur de scrutin, solicitare ce a făcut obiectul contestației judecătorului B., care a fost soluționată diferit, fiind admisă, cu consecința organizării celui de-al doilea tur de scrutin între candidații care nu au obținut majoritate, clasați pe locurile 2 și 3 în ordinea descrescătoare a voturilor obținute.

Or, prin aceeași Hotărâre nr. 113/19.07.2022, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus soluții diametral opuse pentru situații juridice identice, deși legea nu diferențiază în ceea ce privește procedura de alegere a judecătorilor și cea aplicabilă în cazul procurorilor. Adoptarea unor soluții antagonice pentru două situații juridice identice, în aceeași împrejurare, de către același organ colegial, având aceeași componență a fost consecința exclusivă a modalității diferențiate în care membrii Consiliului Superior al Magistraturii au votat, însă modalitatea de votare nu poate complini nici pe departe necesitatea respectării principiului legalității, care trebuie să primeze inclusiv în ceea ce privește fundamentarea convingerii fiecărui membru al Consiliului pentru deliberare și exprimarea votului.

A mai arătat contestatorul că argumentele dezvoltate în cuprinsul contestației și însușite în integralitate prin motivarea hotărârii atacate, bazate pe interpretarea logică și teleologică a textelor incidente, pe necesitatea conferirii unor efecte juridice dispozițiilor legale aplicabile în materie, dar și pe obligativitatea respectării Deciziei Curții Constituționale nr. 374/2016, sunt elocvente și conduc la concluzia că este necesară obținerea majorității voturilor în primul tur de scrutin pentru toate locurile și pentru toate palierele, în caz contrar fiind necesar a se organiza turul al doilea de scrutin.

Relevant este faptul că dispozițiile art. 8 alin. (4) nu pot fi aplicate decât în legătură cu prevederile art. 8 alin. (3), fiind evident că textele se referă deopotrivă la judecători și la procurori și consacră același principiu, cel al obținerii majorității voturilor în adunările generale. În egală măsură, norma de trimitere este menită să asigure o aplicare unitară, nicidecum diferențiată, a aceluiași algoritm de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, pentru toate palierele judiciare.

Concluzionând, contestatorul a făcut trimitere la principiile generale de alegere a Consiliilor Judiciare, respectiv la Carta europeană cu privire la Statutul judecătorului din 10 iulie 1998, emisă de Consiliul Europei - Principiul 1.3, la paragraful 27 din Avizul nr. 10 (2007) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) și la paragrafele 8,14 și 30 din Avizul CCJE nr. 24 (2021): Evoluția consiliilor judiciare și rolul acestora în cadrul sistemelor judiciare independente și imparțiale, din care rezultă faptul că, în măsura în care se apelează la o modalitate de alegere directă de către colegi, procedura de alegere trebuie să asigure o reprezentativitate cât mai mare la toate nivelurile.

Apărările formulate în cauză

În data de 25 iulie 2022, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la contestația formulată de contestatorul F., prin care a invocat excepția de conexitate față de dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 139 din C. proc. civ., întrucât obiectul și motivările celor două contestații sunt similare, existând o strânsă legătură între acestea, pentru asigurarea unei bune judecăți și evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii, iar cu privire la fond s-a reținut în hotărâre că sunt neîntemeiate contestațiile ca urmare a voturilor exprimate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu ocazia soluționării acestora.

În data de 26 iulie 2022, intimatul G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației formulate de contestatorul F., și, în consecință, să se constate că alegerile organizate în data de 22.06.2022 îndeplinesc toate condițiile de legalitate, iar acesta a fost ales membru în Consiliul Superior al Magistraturii cu un număr de 204 voturi.

În cuprinsul întâmpinării, a arătat că nu este de acord cu motivele invocate de contestator, întrucât interpretarea unei dispoziții legale se face doar atunci când legea este neclară, or, în speță, Legea nr. 317/2004 este deosebit de clară în sensul că prevede două proceduri diferite, la art. 8 procedura alegerii membrilor la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde, dacă niciunul dintre candidați nu obține majoritate de voturi, se organizează turul doi între candidații clasați pe primele două locuri, și art. 16 care prevede procedura de alegere a magistraților de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, legiuitorul indicând că sunt aleși magistrații care au obținut numărul cel mai mare de voturi, la nivel național.

Astfel, dacă s-ar împărtăși opinia contestatorului ar fi necesar să se constate că, la alegerile pentru parchetele de pe lângă tribunale, niciun candidat nu a obținut majoritate de voturi, ceea ce nu este real deoarece procurorul K. a obținut majoritate de voturi, astfel că o primă condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită.

De asemenea, a arătat că solicitarea ca turul doi să se organizeze între procurorii clasați pe locurile 2 și 3 nu are fundament legal, în condițiile în care legea prevede ca turul doi să se organizeze între magistrații clasați pe primele două locuri. Turul doi al alegerilor se poate organiza acolo unde legea îl prevede în mod expres, or, în cazul alegerilor pentru curțile de apel, tribunale și judecătorii o asemenea prevedere nu există, astfel că s-ar adăuga la lege.

Toate alegerile pentru Consiliul Superior al Magistraturii au urmat aceeași procedură, fiind aleși membri magistrații care au avut numărul cel mai mare de voturi la nivel național, fără a fi pusă în discuție organizarea unui tur doi deoarece o asemenea posibilitate nu este prevăzută de lege.

Intimatul a mai susținut că invocarea Deciziei nr. 374/2016 a Curții Constituționale nu poate conduce automat la concluzia necesității organizării turului doi al alegerilor, întrucât, în cuprinsul acestei decizii, Curtea Constituțională a făcut o analiză succintă a procedurii de alegere a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, precum și a dispozițiilor legale adiacente, ajungând la concluzia corectă că este un organ colegial și autoritate publică cu rang constituțional, mandatele membrilor săi nefiind individuale.

Or, organizând un tur doi al alegerilor pentru curți de apel, tribunale, judecătorii și parchetele de pe lângă acestea s-ar încălca acest caracter unitar și simultan al alegerilor și s-ar încălca în acest fel decizia Curții C