ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 250/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

La data de 18.04.2022 a fost înregistrată, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub numărul de dosar x/2021, contestația privind tergiversarea judecării cauzei cu nr. x/2021/a1.1.1 a aceleiași instanțe, formulată de petentul A..

Încheierea nr. 927 din 3 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021.1.1.1.4, prin care a fost respinsă contestația privind tergiversarea procesului, a fost atacată cu plângere de către petentul A..

Prin decizia civilă nr. 1379 din 16 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii nr. 927 din 3 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.1.1.1.4.

Împotriva deciziei nr. 1379 din 16 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a formulat contestație în anulare petentul A. înregistrată sub numărul de dosar x/2022

Prin decizia civilă nr. 2086 din 2 noiembrie 2022 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1379 din 16 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 2086 din 2 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a formulat contestație în anulare petentul A..

În dezvoltarea motivelor contestației, acesta solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție "să ia măsuri cu privire la legalitatea căii de atac prevăzute de lege în condițiile art. 457 alin. (2)-(4) C. proc. civ..", apreciind că operează o cauză de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicației greșite a instanței.

De asemenea, arată că este incident cazul prevăzut de alin. (4) al art. 457 C. proc. civ. potrivit căruia "atunci când instanța dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunțării încheierii, pentru părțile prezente, sau de la data comunicării încheierii, pentru părțile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, pentru motivarea căii de atac prevăzute de lege".

Contestatorul nu a indicat care dintre motivele reglementate de art. 503 C. proc. civ. sunt incidente în cauză.

Contestația în anulare a fost comunicată intimaților, însă nu au formulat întâmpinare.

Prin rezoluția din 13.01.2023 s-a stabilit termen la 9 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării contestației în anulare. Petentul, citat cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON, a formulat cerere de ajutor public judiciar. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 9 februarie 2023, cererea de ajutor public judiciar a fost admisă și scutit contestatorul de plata taxei judiciare de timbru.

Ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, la termenul din data de 9 februarie 2023, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu prioritate asupra inadmisibilității contestației în anulare, față de neîncadrarea în motivele reglementate de art. 503 C. proc. civ.

Examinând prezenta contestație în anulare, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) și art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanței de recurs).

Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor indicate expres și pentru motivele limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata.

Contestația în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în patru cazuri distincte: atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Față de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că motivele de contestație invocate în prezenta cale de atac extraordinară nu se încadrează printre cele care permit promovarea contestației în anulare, contestatorul solicitând acesteia să ia măsuri legale cu privire la legalitatea căii de atac, sens în care face trimitere la prevederile art. 457 alin. (2)-(4) din C. proc. civ.

Potrivit art. 457 C. proc. civ. "(1)Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea în mod greșit de către instanță a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicației greșite a instanței. (3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege. (4) Atunci când instanța dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunțării încheierii, pentru părțile prezente, sau de la data comunicării încheierii, pentru părțile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, motivarea căii de atac prevăzute de lege".

Analizând decizia contestată, Înalta Curte reține că prin decizia civilă 2086 din 2 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare promovată de contestatorul A. împotriva deciziei 1379 din 16 iunie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul x/2022, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 524 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ. împotriva încheierii prin care contestația la tergiversare a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestatorul poate face plângere, iar potrivit art. 525 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. judecata plângerii se face fără citarea părților, printr-o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac.

S-a apreciat, prin aceeași decizie, că legiutorul a instituit în mod expres în această materie numai calea de atac a plângerii, iar hotărârea pronunțată în această cale de atac nu mai poate fi atacată pe nicio altă cale, de reformare sau retractare, întrucât sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

În aceste condiții, Înalta Curte a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 503 C. proc. civ. și a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestator.

De altfel, prin soluția adoptată a fost dată eficiență statuărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, care, prin decizia nr. 19/2016, a stabilit că dispozițiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate. De asemenea, în aceeași decizie se arată că în ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

În speță, însă, astfel cum reiese din lecturarea motivelor contestației în anulare formulate de contestator, aspectele invocate de către acesta drept motive ale contestației în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres și limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., pentru care părțile au deschisă această cale extraordinară de atac.

Motivele invocate în cuprinsul prezentei contestații în anulare reliefează nemulțumirea părții față de soluția de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare.

Înalta Curte reține, deopotrivă, că argumentele contestatorului pe lângă faptul că nu vizează o decizie pronunțată în recurs, nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu se invocă nelegala alcătuire a instanței care a pronunțat hotărârea atacată cu contestație în anulare și nici necompetența sa absolută sau omisiunea acesteia de a soluționa un recurs, după cum motivele invocate nu conturează nici ipoteza existenței unei "greșeli materiale" cu caracter procedural și care să fi dus, în mod necesar, la pronunțarea unei soluții eronate, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante existente la dosarul cauzei.

Înalta Curte apreciază, așadar, că se impune a se constata că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția contestată nu poate conduce la retractarea hotărârii prin intermediul contestației în anulare, fiind necesară conformarea contestatorului la cerințele imperative prevăzute de dispozițiile legale anterior evocate.

În acest sens, se reține că dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., în temeiul art. 508 din același act normativ, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2086 din 2 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul x/2022, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2086 din 2 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2023.