ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1569/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 24 iunie 2019 în dosarul nr. x/2019 la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. Cluj-Napoca au solicitat: pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de acord al pârâtei C. pentru constituirea și intabularea unei ipoteci de rang 2 asupra a 3 imobile proprietatea pârâtei, terenuri și construcții, respectiv: imobil identificat cu numărul cadastral x (număr carte funciară x a localității Alba Iulia), imobil identificat cu numărul cadastral x (număr carte funciară x a localității Alba Iulia) și imobil identificat cu numărul cadastral x (număr carte funciară x a localității Alba Iulia); obligarea pârâtei C. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză. În drept și-au întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1386 aliniat (1) și art. 14 și 15 Cod. Prin sentința civilă nr. 1334/2020 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost dispusă declinarea competenței în favoarea Tribunalului Cluj.

Sentința pronunțată de Tribunalul Cluj: Prin sentința civilă nr. 232 din 2.04.2021 a Tribunalului Cluj, secția civilă pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanții A. și D., împotriva pârâtelor C. S.A. și Societatea de Transport Public S.A.-STP Alba Iulia. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții A. și D..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj-Napoca, secția I civilă: Prin decizia civilă nr. 366 A din 11 noiembrie 2021, Curtea de Apel Cluj-Napoca, secția I civilă a respins apelul, ca nefondat.

Recursul declarat în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 366 A din 11 noiembrie 2021a Curții de Apel Cluj- Napoca, secția I civilă au declarat recurs reclamanții A. și D.. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ., reclamanții susțin, în esență, că pe o parte, ambele instanțe de fond nu au fost alcătuite potrivit dispozițiilor legale, întrucât membrii completurilor de judecată din fond și apel au raporturi contractuale cu C., având încheiate contracte de cont curent și de depozit bancar cu această pârâtă. Pe de altă parte, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 1279 și art. 1400 C. civ., art. 1531 alin. (2) C. civ., prin refuzul nemotivat al pârâtei C. de a-și exprima acordul pentru înscrierea unei ipoteci de rangul 2 în favoarea reclamanților aceștia din urmă neputând dobândi un drept real - dreptul de ipotecă, precum și cu încălcarea art. 14 și art. 1349 C. civ., prin încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, cu ignorarea apărărilor și probelor administrate în cauză. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

Apărările formulate de părți. Intimata-pârâtă C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei de obiect și a lipsei de interes a recursului, față de faptul că au fost radiate toate sarcinile înscrise în cărțile funciare ce au determinat promovarea prezentei acțiuni. Recurenții-reclamanți au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat înlăturarea apărărilor părții adverse și admiterea recursului.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 16 februarie 2022, a dispus efectuarea formalităților reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate față de data inițială a dosarului, 24 iunie 2019, ulterioară datei de 21 decembrie 2018, când au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 22 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a acțiunii și a rămas în pronunțare asupra acesteia și asupra recursului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând, cu prioritate, excepția lipsei de interes a acțiunii, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Mai înainte de a examina legalitatea hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă în raport cu obiectul acțiunii introductive de instanță, subzistă condiția interesului în promovarea cererii. Dispozițiile art. 32 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează condițiile de exercitare a acțiunii civile, printre acestea regăsindu-se, la lit. d), justificarea unui interes, iar conform art. 33 teza I din cod: "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual". Înalta Curte reține că excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar interesul, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a acțiunii civile, în oricare dintre formele sale de manifestare, cerere de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare. Interesul procesual este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul și/sau recursul sunt forme de manifestare ale acțiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie. Existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia. Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut și actual este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar, și în recurs. Aceasta deoarece art. 32 alin. (1) C. proc. civ. prevede că nu doar pentru formularea, ci și pentru susținerea oricărei cereri este necesar să fie îndeplinite cele patru condiții de exercițiu - capacitate procesuală, calitate procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui interes - astfel că norma sugerează că aceste condiții trebuie să se păstreze pe tot parcursul procesului, până la soluționarea definitivă a litigiului. În speță, obiectul acțiunii introductive îl constituie pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de acord al pârâtei C. pentru constituirea și intabularea unei ipoteci de rang II în favoarea reclamanților asupra a trei imobile proprietatea pârâtei Societatea de Transport Public S.A.-STP Alba Iulia, terenuri și construcții, respectiv: imobilul identificat cu numărul cadastral x din C.F. nr. x Alba Iulia, imobilul identificat cu numărul cadastral x din C.F. nr. x Alba Iulia și imobilul identificat cu numărul cadastral x din C.F. nr. x Alba Iulia, în condițiile în care în favoarea băncii, în temeiul contractului de creditare nr. x/05.05.2011 prin care i-a fost acordată societății pârâte suma de 4.445.000 RON, s-a intabulat dreptul de ipotecă de rang I asupra acelorași imobile menționate anterior pentru garantarea sumei împrumutate și a dobânzilor aferente și orice alte sume datorate conform contractelor de ipotecă încheiate, invocându-se răspunderea civilă delictuală, sub forma abuzului de drept al băncii, întrucât fiind notificată în acest sens a refuzat să consimtă asupra ipotecii de rang II, deși nu este afectată în nici un mod. Reclamanții au promovat această cerere în calitate de creditori ai societății împrumutate în virtutea Ordonanței nr. 92/06.12.2018 pronunțată de către Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2018 prin care debitoarea Societatea de Transport Public S.A.-STP Alba Iulia, a fost obligată să plătească creditorului A. suma de 787.515,69 RON reprezentând debit restant, iar creditorului D. suma de 3.556.150,02 RON, reprezentând debit restant, în termen de 30 de zile de la comunicarea sentinței și a contractului de cesiune de creanță și promisiune de ipotecă nr. 2411/14.12.2018 prin care debitoarea s-a obligat a constitui în favoarea creditorilor o ipotecă asupra imobilelor deja grevate, act juridic în temeiul căruia au încheiat contractul de ipotecă autentificat sub numărul x/14.03.2019 de BNP E., de rang 2 sub condiția suspensivă a obținerii acordului de grevare cu sarcini și instituire ipoteca de rang subsecvent al băncii creditoare, înscriindu-și dreptul de ipotecă provizoriu . Prin sentința civilă nr. 232 din 2.04.2021 a Tribunalului Cluj, secția civilă pronunțată în dosarul nr. x/2019, acțiunea formulată de către reclamanții A. și D. a fost respinsă. Curtea de apel Cluj- Napoca, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 366 A din 11 noiembrie 2021, a respins apelul reclamanților, ca nefondat. În fața instanței de recurs, prin întâmpinare, intimata-pârâtă C. a arătat că prin declarațiile notariale din 20 octombrie 2021 și 9 martie 2022 a solicitat radierea ipotecilor de rang I instituite în favoarea băncii creditoare asupra imobilelor din litigiu în legătură cu care reclamanții solicită a se înscrie dreptul lor de ipotecă, ca urmare a achitării rambursării integrale a creditului acordat pârâtei STP Alba Iulia, astfel că reclamanții nu mai sunt împiedicați de efectuarea înscrierilor lor în cărțile funciare. În acest context, intimata-pârâtă C. a invocat excepțiile lipsei de obiect și a lipsei de interes în declararea recursului. Față de împrejurarea survenită în legătură cu imobilele ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, reținând că în prezent ipotecile de rang I instituite în favoarea pârâtei C. au fost radiate, astfel că nu mai există interdicția de grevare ce împiedica înscrierea ipotecilor de rang II în favoarea reclamanților, fapt ce a generat, de altfel, prezentul litigiu, aspect dovedit cu înscrisurile depuse la dosar chiar de către recurenții-reclamanți (extrase de carte funciară din care rezultă că la data de 24 martie 2022 nu mai există notate ipotecile și interdicțiile de grevare instituite în favoarea băncii creditoare) verificând condiția relativă la interesul exercitării acțiunii introductive de instanță, Înalta Curte constată că acesta nu mai subzistă, condiția caracterului actual al interesului recurenților în promovarea prezentului demers juridic nemaifiind îndeplinită, câtă vreme reclamanții nu mai sunt împiedicați de nicio interdicție de grevare pentru a-și înscrie dreptul de ipotecă în cărțile funciare. Fiind vorba despre condiții ce trebuie întrunite în mod cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute de art. 33 C. proc. civ. este suficientă pentru ca interesul de a acționa să nu fie justificat. Cum pe parcursul procesului acțiunea promovată de reclamanți a rămas fără interes demersul juridic, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar în atare situații, soluția este aceea a admiterii excepției lipsei de interes a acțiunii, consacrată jurisprudențial în perioada anterioară noului C. proc. civ. și apoi de art. 40 alin. (1) C. proc. civ. Sancțiunea lipsei interesului acțiunii este în cauza de față aceea a respingerii cererii de recurs, fără a mai considera necesar să analizeze motivele invocate prin cererea de recurs, căci excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, ca excepție dirimantă, are prevalență și astfel există un impediment de ordin procedural pentru exercitarea de către instanță a deplinei sale jurisdicții prin examinarea acestui recurs pe fond asupra aspectelor de drept puse în discuție de către reclamanți. Este de menționat și faptul că nu există niciun text de lege sau principiu de drept care în asemenea situație să conducă la retrimiterea cauzei la prima instanță, în raport și cu soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție, față de prevederile art. 497 C. proc. civ. Oricum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost soluționată pe fondul ei de prima instanță, în sensul respingerii pretențiilor reclamanților, la fel și calea de atac a apelului, iar radierea ipotecilor de rang I nu ar fi în măsură să conducă la admiterea căii de atac a recursului, în condițiile în care nu mai e necesar acordul băncii creditoare în lipsa interdicțiile de grevare și notare instituite în favoarea acesteia. Pe de altă parte, soluția pe care au solicitat-o reclamanții, de admitere a recursului, casarea hotărârii instanței de apel, desființarea hotărârii primei instanțe de fond și respingerea cererea de chemare în judecată ca rămasă fără interes, cu acordarea cheltuielilor de judecată din apel și recurs, nu poate fi primită, întrucât, pe lângă faptul că nu e prevăzută de lege, ar conduce tot la respingerea cererii reclamanților, din perspectiva dreptului ce s-a urmărit a fi recunoscut, fapt ce nu conduce la prejudicierea în vreun fel a drepturilor reclamanților. Iar în privința cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanți, art. 453 alin. (1) C. proc. civ. consacră drept fundament al plății cheltuielilor de judecată, culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziției legale, în egală măsură, atât rezultatul procesului, dar și conduita părților manifestată anterior litigiului ori pe parcursul acestuia. Pe cale de consecință, având în vedere soluția pronunțată și partea care a pierdut procesul, în raport cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi acordate cheltuielile de judecată solicitate de recurenții-reclamanți, cererea de acordare a acestora urmând a fi respinsă, ca atare. În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 33 din același cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanți, fără a mai analiza motivele invocate.