ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1022/2023

Ședința publică din data de 7 iunie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 28.04.2022 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă, sub nr. dosar x/2022, revizuenții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu intimatele C. S.A. și Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia, revizuirea deciziei nr. 366/A din 11 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 244A/07.06.2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A. și B. împotriva deciziei nr. 366/11.11.2021 pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., revizuenții A. și B., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea cererii de revizuire și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

După ce au expus pe larg situația de fapt și istoricul litigiului, ce a determinat formularea cererii de revizuire, recurenții au arătat că hotărârea atacată este nemotivată, este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 15 și art. 1349 C. civ., cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, prin ignorarea apărărilor formulate și a probelor administrate.

Recurenții au învederat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru invocarea motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv: partea interesată prezintă un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, înscris care constă în declarația de radiere nr. x/20.10.2021; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită (declarația de radiere a fost emisă la 20.10.2021, hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunțată la data de 11.11.2021); înscrisul să nu fi putut fi prezentat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată (contrar celor reținute de către instanță, revizuenții nu au cunoscut declarația în cauză decât la momentul comunicării întâmpinării formulate de C. S.A. la recursul acestora, în data de 24.03.2022); înscrisul nou să fie determinant în cauza soluționată prin hotărârea atacată (contrar celor reținute de instanță, declarația 2010/2021 este determinantă întrucât din analiza ei rezultă că C. S.A. nu mai putea fi în niciun fel prejudiciată de înscrierea ipotecii de rang II, dat fiind faptul că ea însăși solicită radierea ipotecii); înscrisul trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac a revizurii.

Instanța nu a expus argumentele pentru care a apreciat că înscrisul menționat nu are caracter determinant, simpla afirmație că înscrisul prezentat nu este de natură să conducă la o soluție favorabilă revizuenților neputând constitui o motivare conform legii.

În mod nelegal instanța a respins cererea de revizuire, iar reținerea, de către aceasta, a împrejurării că elementele factuale invocate reprezintă urmarea unei lipse de comunicare între cele două părți ale contractului reprezintă o chestiune care lipsește de conținut dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., câtă vreme chestiunea factuală invocată (descoperirea înscrisurilor deținute de partea potrivnică) reprezintă chiar temeiul revizuirii promovate.

În sensul admiterii cererii de revizuire recurenții făcuseră dovada existenței unei situații de fapt necorespunzătoare adevărului și pe cale de consecință, aplicării eronate a legii, inclusiv din perspectiva cheltuielilor de judecată înaintate de către aceștia în vederea soluționării cauzei.

În acest sens, recurenții au invocat faptul că în ipoteza în care intimata C. S.A. ar fi depus la dosar declarația de radiere, acțiunea acestora ar fi fost respinsă ca rămasă fără obiect, iar nu ca nefondată, ceea ce ar fi condus la obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată înaintate de către recurenți pentru soluționarea litigiului.

Prin soluția pronunțată instanța a încălcat dispozițiile art. 15 C. civ. (abuzul de drept) și art. 1349 C. civ. (răspunderea civilă delictuală), cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.

În raport de chestiunile invocate, instanța trebuia să rețină existența exercitării abuzive, de către intimate, a unui drept, în afara legii și a bunei-credințe.

Astfel, pentru o corectă aplicare a dispozițiilor art. 15 C. civ., instanța trebuia să verifice dacă folosul urmărit de către titularul dreptului era unul justificat, în cauză ignorându-se, practic, refuzul exprimat de către C., care a omis să aducă la cunoștință radierea înscrisurilor.

Recurenții mai arată că hotărârea recurată nesocotește inclusiv dispozițiile art. 1531 alin. (2) C. civ., potrivit cărora "prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului".

Prin întâmpinare, intimata C. S.A. a solicitat respingerea cererii de revizuire și obligarea revizuenților la plata cheltuielilor de judecată, menționând că decizia recurată este legală, în speță nefiind îndeplinite motivele restrictive ale instituției revizuirii, astfel cum sunt reglementate de art. 509 C. proc. civ.

De asemenea, a precizat și că legalitatea deciziei atacate rezultă inclusiv din perspectiva dezlegării cererii de recurs în cauza de fond, prin decizia nr. 1569/22.09.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că nu se poate reține, cu temei, lipsa motivării soluției pronunțate de instanță a fiecărui aspect relevant al cererii formulate, motiv pentru care a solicitat respingerea acestuia.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a precizat că recurenții au indicat încălcarea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., menționând că în mod corect s-a reținut în decizia recurată ca nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire.

A precizat că acest caz de revizuire presupune necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor de admisibilitate, fiind condiționat inclusiv de caracterul determinant al acestor înscrisuri pentru soluția pronunțată de instanță, în sensul conducerii la o soluție favorabilă revizuenților.

Apreciază că această condiție nu este îndeplinită din moment ce, prin însăși cererea de revizuire, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată.

Susține că intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia avea obligația esențială, față de creditorii săi, de a comunica instanței de apel adresa de radiere, lipsa de diligență a acesteia nefiindu-i imputabilă.

În concluzie, a considerat cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă, în condițiile în care se solicită revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o reaudiere și reanalizare a cauzei și o nouă decizie, fiind urmărită pronunțarea unei hotărâri de respingere a acțiunii, astfel cum există deja în cauză.

Prin întâmpinarea depusă, intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia a menționat că este de acord cu admiterea recursului, cu precizarea ca, în temeiul art. 454 C. proc. civ., să fie exonerată de la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

i. Privitor la criticile recurenților constând în aplicarea greșită a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Critica principală a recurenților vizează faptul că instanța de revizuire a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin aprecierea greșită a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească înscrisurile ce intră în sfera de aplicare a revizuirii fundamentate pe dispozițiile acestui text de lege.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că această critică poate fi circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se susține încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor procedurale. Acest motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural, care sunt sancționate cu nulitatea, potrivit art. 174 C. proc. civ.

Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pe care s-a întemeiat cererea formulată de revizuenți, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;

- înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;

- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

- înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică intenționat sau involuntar cu ocazia judecării fondului, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;

- înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Dacă una din condițiile arătate mai sus nu este îndeplinită, cererea de revizuire nu poate fi admisă.

Printr-o primă critică, în ceea ce privește imposibilitatea de prezentare a înscrisului, revizuenții susțin faptul că au luat cunoștință de declarația autentificată de Notar Public D. sub nr. x/20.10.2021 abia la momentul comunicării întâmpinării intimatei C. S.A. la recursul acestora, în data de 24.03.2022, considerând ca fiind greșite reținerile instanței de revizuire, în sensul că nu este incident un caz de neluare la cunoștință de înscris dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, ci aceasta este urmare a unei lipse de comunicare între revizuenți și intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia, ca părți ale contractului de ipotecă de rang subsecvent asupra celor trei imobile.

Susținerile nu pot fi primite.

Înalta Curte constată că, urmare a achitării integrale a creditului care a făcut obiectul contractului nr. x/2011, în data de 09.10.2021, de către intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia, intimata C. S.A. a acordat în data de 20.10.2021 declarația de radiere autentificată de Notar Public D. sub nr. x.

Drept urmare, intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia avea încă din data de 09.10.2021 reprezentarea faptului că ipoteca de rang I constituită de intimata C. S.A. asupra celor trei imobile, în legătură cu care s-au formulat pretențiile revizuenților în cadrul dosarului nr. x/2019, a rămas fără cauză juridică.

În calitatea sa de cocontractant al revizuenților, intimata Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia era, așadar, în măsură să informeze revizuenții cu privire la această situație de fapt și inclusiv de a le pune la dispoziție dovada plății, pentru a putea urma căile care se impuneau în circumstanțele date.

Simpla susținere a revizuenților că ar fi intrat în posesia declarației nr. x/20.10.2021 în data de 24.03.2022, așadar la mai mult de 5 luni de la data la care a fost acordată aceasta, nu legitimează calea procedurală a revizuirii, din moment ce nu a fost demonstrată o împrejurare excepțională, care să îi fi împiedicat să înfățișeze documentul în cadrul procesului, faptul descoperirii ulterioare a acestui înscris probatoriu fiind generată de lipsa de diligență a intimatei Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia în clarificarea situației juridice a imobilelor în discuție.

În concluzie, în mod just a reținut instanța de revizuire neîndeplinirea acestei cerințe legale, actul juridic invocat drept "înscris nou" nefiind obținut de revizuenți ca efect al comunicării deficitare cu Societatea de Transport Public SA-STP Alba Iulia.

Cel de-al doilea argument pus în discuție de către recurenți vizează pretinsa interpretare eronată, dată de instanța de revizuire, a caracterului determinant al înscrisului, aceștia susținând că, în ipoteza în care înscrisul ar fi fost depus la dosar, soluția Curții de Apel Cluj ar fi fost alta, respectiv de respingere a cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect, cu consecința obligării intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, iar nu de respingere, ca nefondată, a acțiunii.

Argumentele nu sunt întemeiate.

Instanța de revizuire a examinat condiția de admisibilitate și a constatat în mod corect că înscrisul opus de către revizuenți nu ar fi condus la o soluție favorabilă revizuenților, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu consecința pronunțării unei hotărâri care să țină loc de acordul intimatei C. S.A., pentru constituirea și intabularea unei ipoteci de rang II asupra celor trei imobile în discuție.

Esențial în stabilirea caracterului determinant al înscrisului este, așadar, ca, în ipoteza în care acesta ar fi fost administrat în dosarul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită, să fi determinat pronunțarea unei soluții contrare, în sensul generării unui câștig de cauză în favoarea părții care se prevalează de acesta.

Or, având în vedere faptul că prin însăși cererea de revizuire s-a solicitat respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, în mod corect s-a reținut de către instanța de revizuire că înscrisul, pe care s-a fundamentat revizuirea, nu are caracter determinant, cât timp se menține o soluție de respingere a pretențiilor revizuenților.

De asemenea, contrar susținerilor recurenților, se constată și că instanța de revizuire a pronunțat decizia atacată cu respectarea dreptului la apărare al revizuenților, atât criticile formulate, cât și probatoriul administrat în cauză fiind analizate într-o manieră efectivă de către aceasta.

ii. Privitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin criticile subsumate motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții pretind lipsa motivării instanței de revizuire, nefiind expuse argumentele pentru care s-a apreciat că înscrisul menționat are caracter determinant, simpla afirmație, că acesta nu este în măsură să conducă la o soluție favorabilă, neputând constitui o motivare conform legii.

Or, așa cum rezultă cu forța evidenței din considerentele expuse în cele ce preced, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurenților, faptul că decizia curții de apel respectă exigențele referitoare la claritatea, precizia și consecvența motivării, cuprinzând un răspuns specific și explicit la motivele cererii de revizuire, astfel că instanța de recurs a putut realiza controlul de legalitate cu care a fost învestită.

Reamintind considerentul de principiu, potrivit cu care motivarea unei hotărâri judecătorești nu poate avea semnificația unui răspuns exhaustiv la toate argumentele părții, Înalta Curte are în vedere că, în cauză, curtea de apel a răspuns în mod clar motivelor invocate de către revizuenți.

Astfel, dat fiind raționamentul detaliat, logic și convingător, prin care curtea de apel a respins motivele invocate prin cererea de revizuire, afirmata lipsă de motivare a deciziei recurate apare ca fiind neîntemeiată.

iii. Privitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ce privește critica întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții pretind că au fost încălcate dispozițiile art. 15, art. 1349 și art. 1531 alin. (2) C. civ.

Cu privire la acest motiv de nelegalitate, se observă că acesta este invocat în mod formal de către recurenți, în condițiile în care, prin decizia recurată, instanța de revizuire s-a limitat la a verifica îndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind analizate critici privitoare la fondul pretențiilor recurenților-revizuenți.

Astfel, este de observat că, prin invocarea art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții urmăresc, în realitate, o reevaluare a aspectelor reținute cu ocazia soluționării dosarului nr. x/2019, ceea ce nu este permis prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii.

Așadar, se impune precizarea că aceste critici vizează, de fapt, decizia civilă nr. 366/A din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, iar nu decizia recurată, în condițiile în care dispozițiile art. 15 și art. 1349 C. civ. au fost invocate ca temei de drept al cererii de chemare în judecată din dosarul nr. x/2019, iar aceleași critici au fost formulate de către revizuenți și pe calea recursului declarat împotriva hotărârii a cărei revizuire o solicită, ocazie cu care acestea au primit o dezlegare definitivă, ca efect al pronunțării deciziei civile nr. 1569 din 22.09.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Împrejurarea că, în urma analizei efectuate cu privire la aceste critici, instanța de recurs a ajuns la o concluzie care îi nemulțumește pe revizuenți nu îi îndreptățește pe aceștia să reitereze aceleași critici pe calea unei noi căi de atac, întrucât procedând astfel, pe de o parte, s-ar altera autoritatea de lucru judecat de care se bucură dezlegările definitive date prin decizia instanței de recurs, iar, pe de altă parte, s-ar transforma calea de atac a revizuirii într-o veritabilă cale de atac de reformare, lucru nepermis în conformitate cu cadrul juridic procesual civil.

Față de cele arătate, nici această critică nu poate fi primită.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 244A din 7 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Totodată, în lipsa dovezilor efectuării cheltuielilor de judecată, conform prevederilor art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea intimatei C. S.A. cu privire la obligarea recurenților-revizuenți la plata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 244A din 7 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Respinge cererea intimatei C. S.A., de obligare a recurenților-revizuenți la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.