ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1230/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială la 2 martie 2009, sub nr. x/2009, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Română de Televiziune, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata prejudiciului efectiv și a beneficiului nerealizat ca urmare a atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv la plata sumei de 79.249,24 RON, reprezentând cheltuielile realizate de către reclamanta pentru preproducția, producția, postproducția și lichidarea seriei a II-a a serialului "La urgență", actualizarea creanței cu indicele de depreciere prin inflație a prejudiciului efectiv suferit, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente. Reclamanta a solicitat totodată obligarea pârâtei la plata profitului nerealizat pentru întreaga producție în cuantum de 8% și la plata sumei de 42.760 RON reprezentând prejudiciu de imagine, cu cheltuieli de judecată. La 31 martie 2009, pârâta Societatea Română de Televiziune a depus la dosar cerere de chemare în garanție a numiților B. și C., solicitând ca, în cazul în care SRTV ar fi obligată la plata unor sume către reclamantă, chemații în garanție să fie obligați la plata unor despăgubiri, inclusiv față de SRTV, în calitate de comitent, egale cu contravaloarea sumelor la care SRTV ar fi obligată către reclamantă. Prin încheierea de ședință din 6 februarie 2012, Tribunalul București a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formulate de pârâta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu chemații în garanție B. și C. și formarea unui nou dosar.

Hotărârea pronunțată de prima instanță În dosarul format după disjungere, având ca obiect cererea formulată de Societatea Română de Televiziune (reclamantă), în contradictoriu cu B. si C. (pârâți), înregistrat cu nr. x/2012, prin sentința civilă nr. 1259/29.05.2019 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune, în contradictoriu cu pârâții B. și C. și, pe cale de consecință, a obligat reclamanta la plata către pârâtul B. a sumei de 16.233,98 RON cheltuieli de judecată, luând act că pârâtul C. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.

Hotărârea pronunțată în apel Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 29 din 14 februarie 2019, a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv, apelul formulat de apelanta - reclamantă Societatea Română de Televiziune împotriva sentinței civile nr. 1259 din 29.05.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A obligat apelanta la plata către intimatul B. a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial în apel, redus conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 2466 din 19 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de reclamanta Societatea Română de Televiziune împotriva deciziei civile nr. 29 din 14 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Hotărârea instanței de apel pronunțate în rejudecare Prin decizia civilă nr. 1396 A din 21 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul reclamantei, ca nefondat. A obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatului-pârât B. suma de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată sub forma onorariului de avocat, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: Lecturând considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiul principal, se constată, sub un prim aspect, că instanțele de judecată au analizat doar raportul juridic obligațional existent între Societate Română de Televiziune (în continuare SRTV) și S.C. A. S.R.L., fără a statua, cu putere de lucru judecat, asupra unor chestiuni care privesc raportul juridic dintre SRTV și cei doi intimați-pârâți din cauza de față. Ca atare, în cadrul prezentului litigiu, apelanta-reclamantă este ținută a proba că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998-999 din C. civ. 1864 pentru angajarea răspunderii civile delictuale a fiecăruia dintre cei doi intimați-pârâți. Referitor la acest temei juridic, prin încheierea de ședință din 11 iunie 2018, prima instanță a constatat că este învestită cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe art. 998-999 din C. civ., iar această încheiere nu a fost apelată de către reclamantă, astfel că a dobândit caracter definitiv. În al doilea rând, se constată că, în cadrul litigiului principal, angajarea răspunderii civile delictuale a SRTV s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 998-999 din C. civ. 1864, referitoare la fapta proprie, iar nu în baza prevederilor art. 1000 alin. (3) din același Cod, referitoare la răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, astfel cum în mod eronat a susținut apelanta-reclamantă. În acest sens, în considerentele deciziei civile nr. 1538 din 11 octombrie 2017 s-a reținut explicit că "instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 998-999 din C. civ. și ale art. 37 din Codul comercial, dispoziții care implică analiza existenței unei fapte ilicite, a vinovăției, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, respectiv existența unei oferte de contractare și care să fi fost revocată după ce s-a întreprins executarea, revocarea ofertei fiind o faptă ilicită", precum și faptul că "oferta de contractare, urmată de comanda de executare, făcută de Directorul de Programe în numele SRTV, angajează răspunderea persoanei juridice. Directorul Direcției Programe, în negocierile și corespondența efectuată, a acționat ca reprezentant al SRTV, iar faptele și actele săvârșite de acesta obligă însăși persoana juridică". În final, se mai constată că prima instanță a reținut că "în ceea ce privește situația de fapt, elementele deja stabilite în litigiul anterior, din care a fost disjunsă cererea de chemare în garanție, cu privire la cronologia faptelor, rămân aplicabile și în prezentul litigiu, ele nefăcând obiectul vreunei contestări sau contraprobe", iar în legătură cu acest aspect nu s-au invocat motive de apel. Având a analiza motivele de apel invocate, Curtea constată că o primă critică vizează considerentul primei instanțe potrivit căruia "în cauză pozițiile procesuale și probele administrate au vizat modul de organizare a activității reclamantei în perioada de referință, cu scopul de a revela pretinsele fapte ilicite". Apelanta-reclamantă a susținut că cercetarea judecătorească nu a vizat doar modalitatea de organizare a activității SRTV, ci a avut menirea de a stabili ce atribuții aveau cei doi intimați, în raport cu regulamentele interne, și în ce măsura aceștia și-au depășit atribuțiile. Sub acest aspect, Curtea constată că cercetarea judecătorească efectuată în primă instanță a vizat în principal modul de organizare a activității apelantei-reclamante în perioada de referință, cu scopul de a revela pretinsele fapte ilicite imputate intimaților-pârâți, ceea ce nu exclude, ci implică, în mod firesc, stabilirea atribuțiilor avute de aceștia în intervalul ianuarie- aprilie 2007, precum și a împrejurării esențiale dacă și-au depășit sau nu atribuțiile legale și/sau regulamentare, aspecte care au fost în mod corect analizate de către prima instanță. Sub aspectul normelor legale și/sau regulamentare incidente în perioada în care au fost săvârșite pretinsele fapte ilicite (ianuarie- aprilie 2007), se rețin următoarele dispoziții relevante: Potrivit art. 18 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și de Televiziune: "(1) Conducerea serviciilor publice de radiodifuziune și de televiziune, în cadrul fiecărei societăți, este asigurată de: a) consiliul de administrație; b) directorul general; c) comitetul director. (2) Consiliul de administrație se organizează pentru fiecare societate și este compus din 13 persoane, dintre care una îndeplinește funcția de președinte. (3) Președintele consiliului de administrație este directorul general al societății. (4) Consiliul de administrație își desfășoară activitatea în baza propriului regulament de organizare și funcționare". Aceste organe de conducere sunt prevăzute și în Capitolul III din Regulamentul de organizare și funcționare SRTv, adoptat în anul 2005 . În ceea ce privește Consiliul de Administrație, la art. 27 din Legea nr. 41/1994 sunt enumerate atribuțiile acestuia, dintre care interesează în cauză, în mod special, atribuția prevăzută la lit. a), potrivit căreia Consiliul de Administrație "aprobă concepția de dezvoltare a Societății și normele privitoare la strategia și structura programelor." Aceste atribuții legale au fost preluate întocmai atât prin art. III.1.2 din Regulamentul de organizare și funcționare al SRTv, cât și prin art. 1 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului de Administrație, adoptat și intrat în vigoare la 25 ianuarie 2006 . Este important de subliniat că, în urma hotărârii Consiliului de Administrație adoptate la data de 20 martie 2007, acest Regulament a fost completat, în sensul că la art. 1 s-a introdus alin. (2), care are următorul conținut: "Consiliul de Administrație analizează și aprobă, ca etapă distinctă, dar integrată concepției generale de dezvoltare a societății, încheierea de către SRTv a contractelor cu o valoare de cel puțin 100.000 euro, pe baza unei informări ce trebuie să cuprindă: a) derularea la zi a bugetului, a investițiilor, după caz; b) elementele de siguranță ale viitorului contract; c) datele despre estimarea unui eventual risc prin încheierea și derularea unui astfel de contract." Menționarea acestui aspect încă de la început este importantă, întrucât faptele imputate, în mod special, intimatului-pârât C. (cu excepția primirii celor două episoade din seria a II-a, care a avut loc la 6 aprilie 2007) s-au desfășurat în perioada 9 ianuarie - 15 martie 2007, când nu era reglementată, nici la nivel legal, nici la nivel infralegal (regulamentar), atribuția Consiliului de Administrație de a analiza și aproba încheierea contractelor cu o valoare de cel puțin 100.000 euro. În acest context normativ și având în vedere că intimatul-pârât C. nu a încheiat un contract cu S.C. A. S.R.L., ci doar a emis o ofertă de contractare, urmată de comanda de executare, este nefondată susținerea apelantei-reclamante referitoare la necesitatea aprobării contractului de către Consiliul de Administrație, întrucât o atare susținere nu are acoperire nici în dreptul pozitiv aplicabil cauzei, nici în cadrul factual conturat în urma coroborării mijloacelor de probă, după cum se va arăta infra. Relativ la Directorul General, potrivit art. 28 din Legea nr. 41/1994, acesta are mai multe atribuții, dintre care cele care interesează în cauză sunt următoarele: "a) asigură, împreună cu comitetul director, conducerea curentă a Societății; b) dispune, controlează și răspunde de executarea hotărârilor Consiliului de administrație și a convențiilor încheiate de Societate". Aceste atribuții au fost preluate prin art. III.2.2 din Regulamentul de organizare și funcționare al SRTV. Conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, "directorul general poate delega atribuțiile sale personalului din subordine, cu excepția atribuțiilor prevăzute la art. 28 lit. c) și d)". O reglementare similară este cuprinsă și la art. III.2.6 și III.2.7 din Regulamentul de organizare și funcționare al SRTV. În aplicarea acestor dispoziții legale și regulamentare, prin deciziile nr. 168 din 5 iulie 2006 și nr. 46 din 19 martie 2007, Directorul General l-a împuternicit pe intimatul-pârât C., în calitate de Director al Direcției Programe, să semneze și să urmărească executarea contractelor pe care SRTV le încheie cu persoane fizice sau juridice, pentru activitățile ce țin de specificul compartimentului respectiv, cu excepția contractelor a căror finanțare este asigurată din fonduri de la bugetul de stat, în limitele competențelor aprobate de Consiliul de Administrație pentru fiecare structură, precum și în limitele bugetului alocat. Referitor la Comitetul Director, la art. 31 din Legea nr. 41/1994 se prevede că "este compus din directorul general și din maximum 7 membri, își desfășoară activitatea în conformitate cu regulamentul de organizare și funcționare și are următoarele atribuții: a) pune în execuție hotărârile și deciziile consiliului de administrație; b) elaborează și propune spre aprobare consiliului de administrație strategia de program; c) avizează documentele care se supun hotărârii consiliului de administrație; d) aprobă angajarea și efectuarea de cheltuieli de orice natură și a tranzacțiilor comerciale și financiare, în limita competențelor aprobate de consiliul de administrație (...)". Aceste atribuții legale au fost reluate prin art. III.3.4 din Regulamentul de organizare și funcționare al SRTV, precum și prin art. 12 din Regulamentul de organizare și funcționare al Comitetului Director, care a fost adoptat la data de 17 ianuarie 2007 și este aplicabil începând cu data de 1 februarie 2007. Ca atare, acest din urmă Regulament nu era în vigoare la data emiterii de către intimatul-pârât C. a adresei nr. x/09.01.2007, prin care a transmis către S.C. A. S.R.L. oferta de contractare. În ceea ce privește acțiunile acestui intimat-pârât efectuate după data de 1 februarie 2007, se observă că la pct. 23 din Regulament se prevede competența Comitetului Director de "aprobare a demarării procedurilor pentru achiziții, licitații sau negocieri", iar la pct. 24 se arată că "nu i se vor înainta spre aprobare Comitetului Director actele pregătitoare pentru aprobarea acțiunilor menționate la pct. 23". Aceste dispoziții regulamentare urmează a fi aplicate în cauză după prezentarea situației de fapt. În ceea ce-l privește pe intimatul-pârât C., apelanta-reclamantă a susținut că prima instanță a reținut în mod nelegal și netemeinic inexistența unei fapte ilicite în sarcina acestuia, deși intimatul-pârât, în calitate de director al Direcției Programe, a angajat SRTV într-o procedură prealabilă încheierii contractului, prin care a dat asigurări S.C. A. S.R.L. că se va încheia contractul și pentru seria a II-a a serialului "La Urgență", fără să existe acordul Consiliului de Administrație, conduită care, potrivit hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul litigiului principal, a condus la angajarea unor costuri nejustificate pentru SRTV. Apelanta-pârâtă a susținut că fapta ilicită a intimatului-pârât C. constă în următoarele acțiuni: prin adresa din 9 ianuarie 2007, a inițializat discuțiile cu S.C. A. S.R.L. cu privire la contractarea seriei a II-a a serialului "La Urgență", fără acordul sau aprobarea Comitetului Director sau al Consiliului de Administrație; a continuat discuțiile cu S.C. A. S.R.L. prin adresele nr. x din 1 martie 2007 și nr. x din 15 martie 2007; a primit de la S.C. A. S.R.L., prin procesul-verbal din 6 aprilie 2007, casetele cu primele două episoade. Fără a nega în vreun fel realitatea acțiunilor imputate intimatului-pârât C., prima instanță a reținut în mod corect, prin raportare la dispozițiile legale și/sau regulamentare incidente, precum și la mijloacele de probă administrate în cauză, că nu poate fi reținută în sarcina acestuia săvârșirea unei faptei ilicite, întrucât este imputabilă exclusiv apelantei-reclamante decizia de nerespectare a înțelegerii precontractuale avute cu S.C. A. S.R.L., intimatul-pârât având reprezentarea clară a faptului că exista acordul organelor de conducere ale SRTV pentru continuarea producției serialului "La Urgență", în vederea difuzării seriei a II-a în anul 2007. Ca atare, Curtea a constatat că acest motiv de apel este nefondat. Astfel, după cum s-a arătat deja, la momentul la care intimatul-pârât a inițiat, prin adresa din 9 ianuarie 2007, discuțiile cu S.C. A. S.R.L. privind contractarea seriei a II-a a serialului "La Urgență", precum și la momentul continuării acestor discuții, prin adresele nr. x din 1 martie 2007 și nr. x din 15 martie 2007, la nivelul SRTV era în vigoare Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului de Administrație, adoptat la data de 25 ianuarie 2006, care nu cuprindea, la art. 1, și alin. (2), acest din urmă alineat fiind introdus abia în urma hotărârii Consiliului de Administrație din data de 20 martie 2007, având următorul conținut: "Consiliul de Administrație analizează și aprobă, ca etapă distinctă, dar integrată concepției generale de dezvoltare a societății, încheierea de către SRTV a contractelor cu o valoare de cel puțin 100.000 euro, pe baza unei informări ce trebuie să cuprindă: a) derularea la zi a bugetului, a investițiilor, după caz; b) elementele de siguranță ale viitorului contract; c) datele despre estimarea unui eventual risc prin încheierea și derularea unui astfel de contract." În acest context, este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că, în perioada ianuarie- martie 2007, reglementările interne la nivelul SRTv erau neclare cu privire la modalitatea de aprobare a contractelor și că oricum a existat, până la mijlocul lunii martie 2007, intenția clar exprimată a Consiliului de Administrație cu privire la continuarea serialului "La Urgență", prin producerea și difuzarea seriei a II-a în anul 2007. În această ordine de idei, se constată că, potrivit art. 1 și art. 12.2 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comitetului Director, adoptat la data de 17 ianuarie 2007 și aplicabil începând cu 1 februarie 2017, Consiliul Director, condus de către Directorul General, pregătește, elaborează și propune spre aprobarea Consiliului de Administrație strategia de programe, iar, conform art. 1 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului de Administrație, adoptat la data de 25 ianuarie 2006, Consiliul de Administrație aprobă concepția de dezvoltare a Societății și normele privitoare la strategia și structura programelor. În aplicarea acestor prevederi regulamentare, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, se rețin următoarele aspecte relevante: (i) proiectul Strategiei de Programe pentru anul 2007, în forma ce a fost înaintată, spre analiză, Consiliului de Administrație de către Directorul General, prin adresa din 31 ianuarie 2007, prevedea expres continuarea difuzării serialului "La Urgență", seria a II-a ("Un capitol important continuă să fie și în anul 2007 producția de ficțiune comandată de TVR. În grilele de primăvară și toamnă, vor fi difuzate trei seriale: La Urgență (seria a doua), 955 și 601", fila x din vol. I supliment); (ii) sub aspectul care interesează în cauză, acest proiect nu a fost amendat de către Consiliul de Administrație la data de 2 februarie 2007; (iii) proiectul, în forma înaintată de Directorul General prin adresa din 16 februarie 2007, care prevedea expres continuarea difuzării serialului "La Urgență", seria a II-a, a fost din nou supus dezbaterii în Consiliul de Administrație la data de 19 februarie 2007 și nu au fost aduse amendamente cu privire la continuarea difuzării serialului "La Urgență", seria a II-a; (iv) noua redactare a proiectului, în forma înaintată de Directorul General prin adresa din 2 martie 2007, care prevedea expres continuarea difuzării serialului "La Urgență", seria a II-a, a fost supusă dezbaterii Consiliului de Administrație în ședința din data de 5 martie 2007, când s-a decis amânarea discuțiilor, având în vedere rectificarea bugetară aprobată la aceeași dată; (v) proiectul Strategiei de programe pe anul 2007, în formele înaintate de către Directorul General prin adresele nr. x din 16 martie 2007 și nr. 8467 din 23 martie 2007 nu mai cuprinde mențiunea privind difuzarea serialului "La Urgență" pe parcursul anului 2007. Coroborând aceste înscrisuri, se reține că, cel puțin până la data de 16 martie 2007, a fost evidentă intenția Consiliului de Administrație de a prelungi contractul cu S.C. A. S.R.L. pentru producția seriei a II-a a serialului "La Urgență", astfel că nu se poate imputa intimatului-pârât săvârșirea faptei ilicite constând în aceea că ar fi angajat SRTV într-o procedură prealabilă încheierii contractului, prin care a dat asigurări S.C. A. S.R.L. că se va încheia contractul și pentru seria a II-a a serialului "La Urgență", fără să existe acordul Consiliului de Administrație, astfel cum în mod nefondat susține apelanta-reclamantă. La aceeași concluzie se ajunge și în urma lecturării stenogramelor ședințelor Consiliului de Administrație care au avut loc la 15 ianuarie 2007, 2 februarie 2007, 19 februarie 2007, 5 martie 2007, 28 martie 2007 și 5 aprilie 2007, reieșind în mod clar că membrii Consiliului de Administrație aveau cunoștință despre negocierile purtate de intimatul-pârât C. cu S.C. A. S.R.L. în vederea producerii unor noi episoade din serialul "La Urgență", pentru a fi difuzate pe post începând cu luna aprilie 2007, astfel că nu a acționat din proprie inițiativă, ci a avut acordul organelor de conducere ale SRTV. Exemplificativ, în ședința Consiliului de Administrație din data de 15 ianuarie 2007, Directorul General B. aduce la cunoștința membrilor Consiliului următoarele: "M-am uitat pe buget întâmplător înaintea unor discuții cu cei care fac serialul, unde a fost și C.. (...) Acum C. este în discuții să renegocieze pentru o serie care este foarte importantă pentru că nu avem ce să dăm din aprilie. Voiam să reluăm din aprilie până în vară și după aia să încheiem, urmând să căutăm alte subiecte și alte propuneri cu care să ieșim din toamnă. (...) Au fost 15 episoade, următoarea serie ar trebui să fie contractată pe 14 episoade." În ședința din data de 2 februarie 2007, membrii Consiliului de Administrație au decis să fie informați în legătură cu revizuirea costurilor pentru producțiile viitoare, printre care și seria a II-a a serialului "La Urgență", iar Directorul General B. aduce la cunoștința membrilor Consiliului stadiul negocierilor purtate cu producătorul seriei a II-a, în sensul că "până acum nu s-a rupt niciun contract" și că "s-au făcut niște reduceri de cost pentru anul acesta din contract". De asemenea, în ședința din data de 19 februarie 2007, membrii Consiliului de Administrație au fost informați despre includerea pe grila de primăvară a seriei a II-a a serialului "La Urgență". În cadrul ședinței din 5 martie 2007, mai mulți membri ai Consiliului de Administrație au discutat despre costurile de producție a seriei a II-a a serialului "La Urgență", context în care intimatul-pârât C. le aduce la cunoștință că "la achiziții intern, pe bugetul rectificat, rămân în momentul acesta bani pentru două seriale, "601" și "La Urgență", iar Directorul General B., purtând discuții contradictorii cu domnii D. și E., le aduce la cunoștință următoarele: "Este un contract care se negociează în momentul de față cu F.. (...) Am anunțat și ieri în conferința de presă că voi cere o reducere drastică de cost pentru a doua serie a serialului La Urgență. (...) Prețul La Urgență a fost prea mare negociat. Am cerut să se negocieze și să se reducă drastic acest cost. Am menționat ieri în conferința de presă 25%. În momentul de față sunt negocieri, nu cred că s-a semnat încă contractul. S-a agreat un preț, nu sunt de acord cu el. (...) Eu am propus ieri și o să am o discuție cu C. și cu producătorii să renegociem 25% din prețul la care au ajuns ei acum, nu știu care este acela". Este important de reținut că intimatul-pârât nu a încheiat un contract cu S.C. A. S.R.L., ci doar a negociat prelungirea celui perfectat în anul 2006, fiind vorba despre o ofertă de contractare, urmată de comanda de executare, etapă precontractuală care nu are acoperire în regulamente sau în alte acte interne adoptate la nivelul SRTV, întrucât, abia în cadrul ședinței din data de 7 mai 2007, Consiliul de Administrație a hotărât redactarea și aprobarea procedurilor pentru negocierea, încheierea și derularea contractelor în care SRTV este parte. După cum s-a reținut deja, în intervalul ianuarie- martie 2007, această etapă precontractuală a beneficiat de girul Consiliului de Administrație, deși nu fusese aprobată Strategia de programe pentru anul 2007, ce cuprindea și seria a II-a a serialului "La Urgență". Sub acest aspect, prima instanță a reținut în mod corect atât faptul că aprobarea Strategiei de programe precedă aprobarea achizițiilor de servicii legate de programe, cât și faptul că etapa precontractuală derulată între S.C. A. S.R.L. și reprezentanții apelantei-reclamantei și etapa de aprobare a Strategiei de programe de către Consiliul de Administrație se derulează în paralel, sub aspect temporal. Totodată, coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, prima instanță a constatat întemeiat că, în ceea ce privește această etapă precontractuală, nu existau proceduri scrise la nivelul SRTV, fiind reglementată de cutume/practici interne, aspect confirmat chiar prin discuțiile purtate între membrii Consiliului de Administrație la ședința din 28 martie 2007 . Acest aspect este confirmat nu doar de înscrisurile aflate la dosar, ci și de declarațiile martorilor ascultați de către prima instanță . Astfel, martora G., care, începând cu anul 2005, a exercitat funcția de Director de comunicare și relații internaționale în cadrul TVR, a declarat următoarele împrejurări relevante cu privire la procedura internă de lucru în cadrul SRTV: "Deciziile referitoare la producțiile viitoare se discutau mai întâi într-un cerc restrâns, oarecum informal, între directorul de programe, directorul general și directorul de comunicare. Se făceau evaluări periodice cu privire la programele difuzate, ocazie cu care se discuta și oportunitatea continuării acestora. Și cu privire la acest program s-a discutat prelungirea, iar nivelul ratingului nu era neapărat un criteriu esențial. Următorul pas era discutarea proiectelor în Comitetul Director, însă nici această etapă nu presupunea întotdeauna emiterea unei hotărâri propriu-zise, ci mai degrabă se discuta la nivel de principiu un acord, uneori după ce solicitau și date concrete, printre care și cele financiare. Ultima etapă presupunea primirea aprobării în Consiliul de Administrație, a cărei principală atribuție este aprobarea Strategiei de programe. (...) La momentul discutării în Consiliu, procedura legată de negocierea producției de programe era deja în stadiu avansat, pentru că trebuiau furnizate Consiliului date concrete privind organizarea, finanțarea etc. În ceea ce privește serialul "La Urgență", primele discuții desfășurate în prima etapă au avut loc la sfârșitul lui 2006, începutul lui 2007. Cred că la aceste discuții au participat directorul general B., directorul de programe C., directorul TVR2 H., directorul de resurse umane și, posibil, directorul de achiziții filme și seriale internaționale și directorul economic. La discuția la care am participat, senzația a fost că s-a agreat continuarea programului. (...) Membrii Consiliului de Administrație obiectau uneori în ceea ce privește bugetul sau oportunitatea unor achiziții. Astfel de obiecțiuni au existat și cu privire la acest program, însă nu era nimic ieșit din comun, era efectiv o practică. (...) Persoanele amintite ca participând la întrunirile informale din etapa I sunt, în mare măsură, membrii Comitetului Director, astfel că, de cele mai multe ori, discuțiile la nivel informal ajung să fie puse în dezbatere formală în Comitetul Director. De regulă, Comitetul Director, pe fondul negocierilor deja începute după acordul informal din etapa I, mandatează o persoană pentru perfectarea contractului de producție, fără a fi nevoie de aprobarea Consiliului de Administrație. Aceasta a fost procedura cel puțin până în octombrie 2007. Dispozițiile din Regulament erau destul de vagi, însă, ca urmare a acestor probleme, s-a pus la punct o procedură mai clară. (...) Nu a existat niciun element diferit în procedura de prelungire a contractului pentru serialul "La Urgență", față de alte programe. (...) Contractele încheiate de Comitetul Director nu necesitau și nu ajungeau pentru aprobare la Consiliul de Administrație. Abia la câteva luni după aceste evenimente, Consiliul a cerut să i se prezinte de fiecare dată contractele încheiate. (...) Nu îmi amintesc să fie existat discuții aparte legate de acest program, referitor la prelungirea contractului și costurile acestuia (...)." De asemenea, martorul I., care a avut funcția de economist în cadrul Direcției Programe începând cu martie 2006, a declarat următoarele aspecte relevante: "(...) Propunerile pentru buget se făceau din octombrie- noiembrie 2006 și era cuprinsă și seria a II-a a serialului "La Urgență". (...) Relația mea directă era cu domnul C., care m-a anunțat că serialul nu va fi prelungit prin aprilie-mai 2007. Decizia de a stopa producția nu a fost luată dintr-o dată, întrucât existau multe speranțe că va exista finanțare în continuare, iar negocierile erau continue între Direcția Economică și Direcția Programe. Cred că decizia managerială de oprire a producției a fost luată pentru că cheltuielile ar fi depășit veniturile. Niciunul dintre celelalte seriale nu a mai fost realizat. (...) Declinul în care a intrat TVR din punct de vedere financiar a fost generat de alte capitole de cheltuieli, în principal drepturile de difuzare privind competițiile sportive și achiziții de filme și seriale internaționale. (...) Am participat la o comisie de discuții creată de TVR, la care au participat și o persoană de la Direcția Economic și doamna J. de la Direcția Juridic. Ne-am deplasat la sediul firmei producătoare, unde s-a negociat ca TVR să achite amiabil cele două episoade deja produse. Au fost negocieri în ceea ce privește costurile și senzația cu care am plecat a fost că se va rezolva amiabil. Până la urmă nu s-a ajuns la niciun rezultat. (...) După acest moment, s-a instituit regula ca contractele ce depășeau o anumită limită valorică, cred că 20.000 euro, să fie avizate de Comitetul Director și aprobate de Consiliul de Administrație." Din coroborarea acestor declarații testimoniale reiese în mod clar că intimatul-pârât a primit acceptul, în perioada octombrie- noiembrie 2006, de la Comitetul Director pentru a proceda la negocierea producției seriei a II-a a serialului "La Urgență". Ca atare, este corectă reținerea primei instanțe, în sensul că intimatul-pârât fusese înștiințat a demara discuțiile pentru seria a II-a de la finele anului 2006, motiv pentru care, prin adresa din 9 ianuarie 2007, răspundea în sensul continuării de principiu a relațiilor contractuale. Din această perspectivă, este nefondată critica apelantei-reclamante, în sensul că probele administrate nu atestă că intimatul-pârât fusese informat de organele de conducere cu privire continuarea relațiilor contractuale cu S.C. A. S.R.L. De asemenea, este nefondată critica de apel, potrivit căreia prima instanță ar fi reținut în mod greșit că etapa precontractuală ar fi fost reglementată de cutume interne, în condițiile în care declarația martorei G. este neechivocă sub acest aspect. Tot nefondată este și critica apelantei-reclamante, în sensul că prima instanță ar fi interpretat greșit declarația martorei, învederând că a declarat că încheierea unui contract nu se putea efectua fără aprobarea Consiliului de Administrație. Or, astfel cum s-a arătat deja, pe lângă faptul că intimatul-pârât nu a procedat la încheierea unui contract, ci doar la emiterea unei oferte de contractare, urmate de comanda de executare, acesta a avut aprobarea Comitetului Director și a Consiliului de Administrație, aspect care rezultă din înscrisurile dosarului și care a fost confirmat și de martora G.. Prin urmare, prima instanță a coroborat în mod corect mijloacele de probă administrate în cauză. Relevante sunt și răspunsurile apelantei-reclamante la interogatoriul administrat în primă instanță, în sensul că, în perioada ianuarie-28 iunie 2007, nu exista un regulament care să se stabilească atribuțiile Direcției Programe (răspunsul la întrebarea nr. 1) și că în ședința Consiliului de Administrație din data de 28 martie 2007 s-au purtat primele discuții cu privire la stabilirea unor reguli/proceduri pentru negocierea contractelor în care SRTV este parte, fără a fi adoptată atunci o hotărâre (răspunsul la întrebarea nr. 8). Referitor la răspunsurile apelantei-reclamante la întrebările nr. 13 și 9-11 din interogatorii, în sensul că demararea negocierilor se putea realiza doar în urma obținerii unei hotărâri a Comitetului Director, conform Regulamentului de organizare și funcționare a acestui Comitet, se constată, în primul rând, că acest Regulament a fost adoptat la data de 17 ianuarie 2007 și a devenit aplicabil începând cu data de 1 februarie 2007, astfel că nu era în vigoare la data emiterii de către intimatul-pârât a adresei nr. x din 9 ianuarie 2007. În ceea ce privește acțiunile intimatului-pârât efectuate după data de 1 februarie 2007, se observă că la pct. 23 din Regulament se prevede de o manieră generală competența Comitetului Director de "aprobare a demarării procedurilor pentru achiziții, licitații sau negocieri", iar la pct. 24 se arată că "nu i se vor înainta spre aprobare Comitetului Director actele pregătitoare pentru aprobarea acțiunilor menționate la pct. 23". Din coroborarea acestor dispoziții regulamentare reiese că aprobarea demarării procedurilor de negociere nu se materializa obligatoriu într-o hotărâre scrisă a Comitetului Director, astfel că nu poate fi primită susținerea apelantei-reclamante, potrivit căreia demararea negocierilor se putea realiza doar în urma obținerii unei hotărâri a Comitetului Director. Mai este de notat faptul că, în urma coroborării probelor administrate în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că Directorul General B., care era președintele Comitetului Director, avea cunoștință despre demersurile efectuate de către intimatul-pârât în vederea continuării producției la seria a II-a a serialului "La Urgență", participând chiar la aceste negocieri, astfel cum atestă e-mailurile din datele de 22 ianuarie 2007 și 23 ianuarie 2007 . Mai mult, după cum s-a arătat pe larg supra, din declarația martorei G. rezultă că la discuțiile privind continuarea serialului "La Urgență" în anul 2007 au participat directorul general B., directorul de programe C., directorul TVR2 H., directorul de resurse umane, directorul de achiziții filme și seriale internaționale și directorul economic, care erau membri ai Comitetului Director. Nu trebuie trecută cu vederea nici împrejurarea că însuși intimatul-pârât C. era membru al Comitetului Director. În acest context, este nefondată susținerea apelantei-reclamante că intimatul-pârât a inițiat negocierile cu S.C. A. S.R.L., fără a avea aprobarea Comitetului Director. Mai este de menționat că intimatul-pârât a inițiat și continuat negocierile cu S.C. A. S.R.L. pentru încheierea contractului și pentru seria a II-a a serialului "La Urgență", având în vedere și succesul pe care l-a avut prima serie difuzată în anul 2006. Astfel, potrivit Raportului de activitate al TVR pe anul 2006: campania de promovare derulată de TVR a fost una puternică, serialul beneficiind de 1737 de spoturi pe TV, 151 de spoturi pe radio, 106 de printuri în reviste și cotidiene, 36 de panouri plasate în București și în țară, peste 400 de articole în presa scrisă, fiind derulat și un concurs pentru telespectatori, având ca premiu o mașină italiană, ce a fost câștigată în cadrul unei emisiuni transmise în direct în data de 15 ianuarie; serialul s-a bucurat în special de atenția publicului tânăr și a depășit ca medie alte seriale românești, sitcomuri sau telenovele, difuzate în aceeași perioadă, și a atras un public la fel de numeros ca serialele americane de succes difuzate de TVR în același tronson orar (de exemplu, "Neveste disperate"); audiența medie înregistrată pe publicul național a fost de 6.8 puncte de rating și o cotă de piață de 15%, iar pe urban de 3.5 puncte de rating și o cotă de piață de 8.2%; la data de 2 martie 2007, serialul a fost distins cu "Premiul pentru serial TV" la Premiile Uniunii Cineaștilor, iar actrița K. a obținut "Premiul de interpretare pentru rolul secundar feminin". Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, astfel cum au fost prezentate supra, se constată că prima instanță a reținut în mod corect lipsa caracterului ilicit al faptei imputate intimatului-pârât, în condițiile în care inițierea și continuarea negocierilor cu S.C. A. S.R.L. au fost aprobate de Comitetul Director și au avut acceptul Consiliului de Administrație. Caracterul ilicit al faptei se putea reține doar în situația în care apelanta-reclamantă ar fi probat nerespectarea de către intimatul-pârât a dispozițiilor legale și/sau regulamentare în vigoare în perioada ianuarie- martie 2007. Or, o atare dovadă nu numai că a fost efectuată în cauză de către apelanta-reclamantă, dar mijloacele de probă administrate confirmă în mod cert că intimatul-pârât a acționat în conformitate cu prevederile legale și regulamentare în vigoare în perioada de referință, precum și cu practicile interne existente la nivelul SRTV, lipsind caracterul ilicit al faptei imputate. Totodată, după cum corect a reținut prima instanță, contractul cu S.C. A. S.R.L. nu a mai putut fi semnat din cauza rectificării bugetare survenite în primăvara anului 2007, context în care Consiliul de Administrație nu a aprobat finanțarea necesară. Această hotărâre a Consiliului de Administrație, care se înscrie în sfera puterii sale de decizie cu privire la strategia de programe și la buget, conform dispozițiilor legale și regulamentare, este chiar decizia SRTV înseși, pe care apelanta-reclamantă trebuie să și-o asume, inclusiv sub aspectul efectelor care s-au produs în cadrul raportului juridic existent cu S.C. A. S.R.L., aspect ce a fost corect punctat de către prima instanță. Ca atare, noul contract cu S.C. A. S.R.L. nu s-a mai încheiat nu pentru că organele de conducere ale SRTV (Directorul General, Comitetul Director, Consiliul de Administrație) nu ar fi avut niciodată această intenție, cum greșit susține apelanta-reclamantă, ci din cauze independente de voința lor (reducerea surselor bugetare ca urmare, în principal, a pierderii drepturilor de difuzare a meciurilor de fotbal ale Legii 1). În ceea ce privește cealaltă acțiune imputată intimatului-pârât C., respectiv că a acceptat, la data de 6 aprilie 2007, casetele conținând primele două episoade ale seriei a II-a a serialului "La Urgență", fără să fi fost mandatat în acest sens, prima instanță a reținut în mod corect lipsa caracterului ilicit al faptei. Astfel, acțiunea respectivă este o consecință directă și firească a ofertei de contractare, urmate de comanda de executare, ce au fost realizate de către intimatul-pârât cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare și a practicilor interne, conform considerentelor prezentate anterior. Mai mult, astfel cum a reținut și prima instanță, acțiunea respectivă a reprezentat un act de bună-credință și de conservare a bunelor relații dintre părți. În concluzie, prima instanță a reținut în mod corect că fapta imputată intimatului-pârât C. nu are caracter ilicit, astfel că nu este îndeplinită prima dintre condițiile prevăzute cumulativ de art. 998-999 din C. civ. 1864, pentru a se putea angaja răspunderea sa civilă delictuală, context în care, în mod corect, prima instanță nu a mai procedat la analiza celorlalte condiții legale (prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția). În ceea ce-l privește pe intimatul-pârât B., apelamnta-reclamantă a susținut că prima instanță a reținut în mod greșit că nu se poate reține existența unei fapte ilicite în sarcina acestuia, deși a avut cunoștință și a supravegheat negocierile referitoare la seria a II-a a serialului "La Urgență" și chiar a intervenit în negociere, știind că nu avea aprobarea Consiliului de Administrație pentru a angaja SRTV în raporturi contractuale cu S.C. A. S.R.L. Curtea constată că și acest motiv de apel este nefondat, fiind valabile, mutatis mutandis, considerentele prezentate anterior cu prilejul analizei faptei imputate intimatului-pârât C., concluzia rezultată din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză fiind că ambii intimați-pârâți au avut aprobarea Comitetului Director și al Consiliului de Administrație în vederea inițierii și purtării de negocieri cu S.C. A. S.R.L. pentru producerea seriei a II-a a serialului "La Urgență", cu scopul difuzării sale în cadrul grilei din primăvara anului 2007. Nefondată este și susținerea apelantei-reclamante, în sensul că intimatul-pârât B. avea obligația de a verifica activitatea intimatului-pârât C.. Această susținere nu poate fi primită ab initio, din perspectiva faptului că, după cum s-a reținut deja, intimatul-pârât C. nu a săvârșit nicio faptă ilicită. Chiar dacă s-ar trece peste acest argument esențial, se constată că obligația intimatului-pârât B. de a verifica activitatea intimatului-pârât C., sub aspectul discuțiilor sau negocierilor purtate cu diverși colaboratori sau parteneri ai SRTv, nu rezultă din nicio dispoziție legală și/sau regulamentară în vigoare în perioada ianuarie- aprilie 2007. Astfel, apelanta-reclamantă a indicat în cuprinsul cererii prevederile art. 28 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 41/1994, însă acestea se referă în mod explicit la atribuția Directorului General de a controla modalitatea în care se execută hotărârile Consiliului de Administrație și convențiile încheiate de SRTV, ceea ce nu este cazul situației din speță. Referitor la prevederile pct. IV.7 din Regulamentul de organizare și funcționare al SRTv, acestea se referă la controlul ierarhic redacțional asupra emisiunilor difuzate, iar nu la controlul asupra activității Directorului Direcției Programe, cum în mod greșit susține apelanta-reclamantă. În realitate, conform prevederilor pct. III.3.4 lit. i) din Regulamentul de organizare și funcționare al SRTv, nu intimatul-pârât pârât B., ci Comitetul Director (organ colegial compus din Directorul General și 7 membri) are în competență atribuția de a se asigura că angajații SRTV nu încalcă sau nu permit încălcări ale legislației în vigoare, ale deontologiei sau ale principiilor bunei administrări, eficienței, eficacității, economicității și transparenței. De altfel, la 12 aprilie 2006, respectiv 19 aprilie 2006, Comitetul Director fusese acela care hotărâse că intimatul-pârât C. răspunde pentru încheierea contractului aferent primei serii a serialului "La Urgență", fiind împuternicit să semneze și contractul pentru producerea primelor 15 episoade, aspect recunoscut de către apelanta-reclamantă prin răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriu . De asemenea, după cum s-a arătat deja, Comitetul Director este cel care l-a mandatat informal pe intimatul-pârât C. pentru a negocia cu S.C. A. S.R.L. producerea seriei a II-a a serialului "La Urgență", cu scopul difuzării sale în cadrul grilei de programe din primăvara anului 2007. Găsind nefondate criticile de apel invocate, ce au fost analizate cu respectarea limitelor devoluțiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) din C. proc. civ. 1865, Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod corect împrejurarea că nici fapta imputată intimatului-pârât B. nu are caracter ilicit, nefiind probată încălcarea de către acesta a vreunei dispoziții legale sau regulamentare, astfel că nu este îndeplinită prima dintre condițiile prevăzute cumulativ de art. 998-999 din C. civ., pentru a se putea angaja răspunderea sa civilă delictuală, context în care în mod corect prima instanță nu a mai procedat la analiza celorlalte condiții legale. Față de aceste considerente, constatând că toate motivele de apel invocate de către reclamantă sunt nefondate și că sentința civilă apelată este legală și temeinică, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 296 din C. proc. civ. 1865, a respins apelul, ca nefondat. Totodată, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. 1865, Curtea a obligat apelanta-reclamantă, fiind în culpă procesuală, la plata către intimatul-pârât B. a cheltuielilor de judecată (onorariul de avocat). Referitor la cuantumul total al cheltuielilor de judecată, acesta este de 15.184,48 RON, din care suma de 14.184,48 RON achitată de intimatul-pârât în apelul din primul ciclu procesual, conform facturii fiscale nr. x din 19 noiembrie 2019 și extrasului de cont din 24 iulie 2020, și suma de 1.000 RON achitată de intimatul-pârât în apelul din al doilea ciclu procesual, conform ordinului electronic de plată din 22 septembrie 2021 . Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat". Curtea a făcut aplicarea în cauză a acestor dispoziții legale și a obligat apelanta-reclamantă să plătească intimatului-pârât B. suma de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată sub forma onorariului de avocat, fără a interveni în raporturile contractuale ale acestuia cu clientul său, apreciind că întreaga suma solicitată, de 15.184,48 RON, este nepotrivit de mare în raport cu munca îndeplinită de avocat. În ceea ce privește valoarea pricinii, este adevărat că suma pretinsă în cadrul prezentului litigiu are un cuantum mare (1.364.199,43 RON), însă acest criteriu nu este singurul prevăzut de lege la aprecierea asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. 1865 menționând, în egală măsură, și munca îndeplinită de avocat. Or, în apelul din primul ciclu procesual, pentru care s-au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 14.184,48 RON, activitatea domnului avocat a constat în redactarea întâmpinării (8 pagini) și reprezentarea intimatului-pârât la două termene de judecată (termenul din 13 decembrie 2019, când judecata s-a amânat pentru a se comunica întâmpinările, și termenul din 24 iulie 2020, când a invocat excepția tardivității apelului și s-au purtat discuții asupra acestei excepții). În apelul din al doilea ciclu procesual, pentru care s-au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON, activitatea domnului avocat a constat în accesarea electronică a dosarului și reprezentarea intimatului-pârât la două termene de judecată (termenul din 18 iunie 2021, când judecata s-a amânat pentru a se depune o delegație de substituire, și termenul din 8 octombrie 2021, când au avut loc dezbaterile asupra motivelor de apel). În acest context, suma de 15.184,48 RON nu este proporțională cu munca îndeplinită de către domnul avocat, care, conform celor prezentate anterior, a constat, în ambele cicluri procesuale, în redactarea întâmpinării și reprezentarea la 4 termene de judecată, în apel nefiind administrate probe noi și nefiind invocate chestiuni juridice de o complexitate deosebită, astfel că apelanta-reclamantă a fost obligată să plătească intimatului-pârât B. suma de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865. 4. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune, ce a formulat critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susținut, în esență, că instanța de apel avea obligația de a răspunde argumentelor SRTV aduse prin intermediul motivelor de apel. Cu toate acestea, înlăturând de plano aceste argumente și fără a proceda la analiza incidenței dispozițiilor art. 998, 999 C. civ., se respinge apelul reținându-se, fără temei, că nu ar fi incidentă, în cauză, fapta ilicită a intimaților pârâți. Ca urmare, instanțele fondului nu mai procedează la analiza celorlalte condiții ale răspunderii civile. Hotărârea recurată este fundamentată pe motive străine de natura pricinii, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii Instanța de apel a reținut în mod nelegal faptul că voința reclamantei Societatea Română de Televiziune de a contracta se poate forma și s-a format exclusiv prin manifestarea unilaterală de voință a președintelui - director general și/sau prin voința directorului Direcției de programe. Din perspectiva rigorilor Legii nr. 41/1994, niciunul dintre cei doi pârâți, în mod individual, nu pot angaja reclamanta în raporturi juridice față de terți fără să încalce prevederile art. 998 - 999 C. civ. Astfel, reținerea instanței de apel contravine prevederilor art. 18 din Legea nr. 41/1994. Din economia dispozițiilor art. 18 din Legea 41/1994 rezultă că organul suprem de conducere al activității SRTv este asigurată de Consiliul de administrație, respectiv prin decizia majoritară a celor 13 membri ai Consiliului. În lipsa unei decizii a Consiliului care să asume în mod valabil SRTV în relația cu terții, rezultă că nici Directorul General și nici Directorul nu au capacitatea de a angaja în mod valabil SRTv. Art. 27 din Legea nr. 41/1994 stabilește, în afara oricărui dubiu, atribuțiile Consiliului de administrație al SRTV. Prin urmare, este în competența Consiliului de administrație orice decizie care să angajeze SRTV, iar decizia este dată în sarcina membrilor acestui Consiliu. Nu prezintă nicio relevanță dacă cei