Decizia nr. 2466/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Comercială la data de 2.03.2009, sub nr. x/2009, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Română de Televiziune, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata prejudiciului efectiv și a beneficiului nerealizat ca urmare a atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv la plata sumei de 79.249,24 RON, reprezentând cheltuielile realizate de către reclamanta pentru preproducția, producția, postproducția și lichidarea seriei a II-a a serialului "La urgență", actualizarea creanței cu indicele de depreciere prin inflație a prejudiciului efectiv suferit, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente. Reclamanta a solicitat totodată obligarea pârâtei la plata profitului nerealizat pentru întreaga producție în cuantum de 8% și la plata sumei de 42.760 RON reprezentând prejudiciu de imagine, cu cheltuieli de judecată. La data de 31.03.2009, pârâta Societatea Română de Televiziune a depus la dosar cerere de chemare în garanție a numiților B. și C., solicitând ca, în cazul în care SRTV ar fi obligată la plata unor sume către reclamantă, chemații în garanție să fie obligați la plata unor despăgubiri, inclusiv față de SRTV, în calitate de comitent, egale cu contravaloarea sumelor la care SRTV ar fi obligată către reclamantă. Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2012, Tribunalul București, secția a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formulate de pârâta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu chemații în garanție B. si C. si formarea unui nou dosar.

Hotărârea pronunțată de prima instanță În dosarul format după disjungere, având ca obiect cererea formulată de Societatea Romana de Televiziune (reclamantă) în contradictoriu cu B. si C. (pârâți), înregistrat cu nr. x/2012, prin sentința civilă nr. 1259/29.05.2019 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune, în contradictoriu cu pârâții B. și, pe cale de consecință, a obligat reclamanta la plata către pârâtul B. a sumei de 16.233,98 RON cheltuieli de judecată, luând act că pârâtul C. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.

Hotărârea pronunțată în apel Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 29 din 14 februarie 2019, a admis excepția tardivității și a respins apelul ca tardiv formulat de apelanta - reclamantă Societatea Română de Televiziune împotriva sentinței civile nr. 1259 din 29.05.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. A obligat apelanta la plata către intimatul B. a sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocațial în apel, redus conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune, ce a formulat critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susținut, în esență, că instanța de apel a admis excepția tardivității declarării apelului fără a avea în vedere susținerile apelantei care a arătat că motivele de apel și cererea de apel au fost depuse în termenul legal de apel și fără a-i da posibilitatea acesteia să dovedească cu înscrisuri acest fapt. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 284 din vechiul C. proc. civ. coroborate cu art. 101 și art. 102 din același cod a constatat că din dosarul cauzei rezultă că data declarării apelului ar fi data de 01.08.2019, așa cum din eroare a menționat factorul poștal prin ștampila aplicată pe plicul cu care au fost expediate motivele de apel. Or, după cum rezultă din susținerile făcute în ședință publică, precum și din cuprinsul înscrisurilor atașate motivelor de recurs, apelul a fost declarat și motivat în termen, în ultima zi a termenului de declarare a apelului și anume 31.07.2019. Astfel, conform facturii și chitanței cu care au fost achitate serviciile poștale constând în expedierea în termenul legal a motivelor de apel, precum si din AWB-ul aferent corespondenței, așa cum este evidențiat pe site-ul Companiei Naționale Poșta Română, rezultă fără putință de tăgadă că motivele de apel au fost expediate în data de 31.07.2019, adică în termenul legal așa cum a fost el calculat chiar de instanța de apel, iar aplicarea pe plic în mod prematur a ștampilei cu data de 1.08.2019 constituie o simpla eroare a factorului poștal, inaptă să producă vreun efect juridic asupra declarării căii de atac. Din înscrisurile anterior menționate rezultă fără niciun dubiu că motivele de apel și cererea de declarare a apelului cuprinse în interiorul aceluiași înscris au fost efectuate în termenul de 15 zile, stabilit de art. 284 vechiul C. proc. civ. Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți C. și B. au depus, fiecare, întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce succed. Temeiul juridic indicat de recurentă, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează fie lipsa temeiului legal al hotărârii criticate fie încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Motivul de recurs invocat statuează trei ipoteze distincte, și anume a) lipsa temeiului legal, situație în care din conținutul deciziei atacate nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată; b) ipoteza încălcării unei norme de drept substanțial; c) interpretarea eronată a unei norme juridice, respectiv să se dea o greșită interpretare normei juridice sau faptul reținut să fi fost greșit calificat, în raport de exigențele unui anumit text de lege. În speța dedusă judecății, criticile formulate de recurentă vizează pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 101 și 102 coroborate cu art. 104 C. proc. civ., ceea ce face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate de Înalta Curte din această perspectivă. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere, pentru motive de nelegalitate, când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ. "termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.", iar potrivit art. 104 din același cod "actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui". În speță, sentința civilă nr. 1259/29.05.2019 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă a fost comunicată reclamantei Societatea Română de Televiziune, sub semnătură, la sediul acesteia, indicat pe tot parcursul procedurii judiciare în primă instanță, la data de 15.07.2019, astfel cum rezultă din dovada de primire atașată la dosar la fila x (TB vol. II). Plicul conținând motivele de apel formulate de către reclamantă împotriva hotărârii sus arătate, aflat la dosar apel, are aplicată ștampila poștei cu data de 1 august 2019, împrejurare față de care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 824A/24.07.2020, a constatat tardivitatea căii de atac, al cărui termen de declarare s-ar fi împlinit la data de 31 iulie 2019. Recurenta-reclamantă a criticat această soluție, arătând că potrivit "facturii și chitanței cu care au fost achitate serviciile poștale constând în expedierea în termenul legal a motivelor de apel, precum și din AWB-ul aferent corespondenței, așa cum este evidențiat pe site-ul Companiei Naționale Poșta Română, rezultă fără putință de tăgadă că motivele de apel au fost expediate în data de 31.07.2019, depunând la dosar recomandata, factura și chitanța aferentei AWB-ului corespondenței acesteia, pe factura și chitanța aferentei AWB-ului cu nr. x (număr ce este înscris sub codul de bare și pe plicul poștal de la dosarul de apel), fiind menționată ca dată a expedierii plicului poștal data de 31.07.2019, orele 23:40. Față de aceste susțineri, cu prilejul soluționării recursului, s-a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, în temeiul art. 305 C. proc. civ., ce a depus în susținerea motivelor de recurs, recomandata, factura și chitanța aferentei corespondenței cu care au fost trimise cererea și motivele de apel, fiind depusă și un extras din sistemul informatic al Poștei Române din care rezultă că AWB-ul cu nr. x (număr ce este înscris sub codul de bare și pe plicul poștal de la dosarul de apel) a fost depus și înregistrat la poștă în data de 31 iulie 2019, orele 23:40. Înalta Curte reține că, în speță, apelul a fost depus de reclamantă prin poștă, devenind incidente dispozițiilor art. 104 C. proc. civ., conform cărora "actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui". Data depunerii apelului la poștă este 31 iulie 2019, orele 23:40, astfel cum rezultă din mențiunile existente pe plicul de expediere (numărul AWB-ului aferent recomandatei, ce este înscris sub codul de bare și pe plicul poștal de la dosarul de apel), cât și din factura de predare a recomandatei emisă de oficiul poștal, precum și din sistemul informatic de urmărire a expedierilor deținut de Poșta Română. În acest context, având în vedere corespondența prevederilor art. 183 și 184 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu cele ale art. 104 C. proc. civ. de la 1865, prin similitudine, în cauză, sunt incidente și cele statuate prin paragrafele 103-104 din Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, conform cărora "actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiția de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen". Contrar susținerilor intimaților-pârâți, recurenta nu solicită reaprecierea situației de fapt, ci critică soluția instanței de apel prin prisma încălcării dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 101, 102, 104 și 284 C. proc. civ. în legătură cu calcularea termenului de declarare a apelului, dovada predării în termen a apelului la poștă existând inclusiv pe plicul poștal, anume numărul AWB-ului aferent recomandatei, ce este înscris sub codul de bare de pe plicul poștal de la dosarul de apel. Faptul că pe ștampila de pe plicul poștal este aplicată data de 1 august 2019 nu-i poate fi imputat reclamantei, având în vedere că dovada transmiterii apelului prin scrisoare recomandată se poate face nu numai prin ștampila poștei, ci și prin intermediul codului de bare (AWB-ul) aferent corespondenței, înscris, de asemenea, pe plicul poștal, și a sistemului informatic de urmărire a expedierilor deținut de Poșta Română, instanța de apel, având obligația, conform art. 129 alin. (4) C. proc. civ., să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Prin urmare, nu i se poate imputa recurentei că nu s-a asigurat că pe plicul poștal a fost aplicată data reală a expedierii, întrucât C. proc. civ. nu prevede o astfel de obligație, ci impune numai transmiterea actelor de procedură prin scrisoare recomandată, ceea ce reclamanta a făcut în termenul prevăzut de lege. În acest context, constatarea că apelul ar fi fost înregistrat la o dată ulterioară expirării termenului ar constitui un formalism excesiv în aplicarea normelor procedurale incidente în speță, de natură a aduce atingere dreptului reclamantei de acces la o instanță, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Hietsch împotriva României, Cauza Șega împotriva României). În acest context, în raport de dispozițiile art. 104 raportat la art. 284 alin. (1) C. proc. civ. se constată că apelul reclamantei Societatea Română de Televiziune a fost declarat în termen legal, prin raportare la data comunicării hotărârii atacate - 15 iulie 2019 - și data împlinirii termenului de apel - 31 iulie 2019, făcându-se dovada că apelul a fost predat la poștă în termenul legal la data de 31.07.2019. Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei Societatea Română de Televiziune, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel. PENTRU ACESTE MOTIVE,