ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1158/2023

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, în data de 28 iunie 2018, reclamantul Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea, în solidar, a pârâților la plata către reclamantă a sumei de 7.798.153 RON, inclusiv TVA, reprezentând lucrări de intervenții la construcțiile existente, fără documentații tehnico-economice și fără ca aceste cheltuieli să fie aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli în baza unei liste de investiții, astfel cum s-a consemnat de către Curtea de Conturi a României prin Decizia nr. 19/29.08.2013, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată. În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1443 C. civ., pct. 227 și urm. din Regulamentul de funcționare a Curții de Conturi, O.U.G. nr. 119/1999, Legea nr. 500/2002, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Prin încheierea din 29 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției a II-a de contencios administrativ și fiscal și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea secțiilor civile ale Tribunalului București. Dosarul a fost înregistrat pe rolul de Tribunalului București, secția a V-a civilă, în data de 19 aprilie 2019, sub nr. x/2018**.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 956 din 21 august 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan, în contradictoriu cu pârâții A. și B..

Decizia intermediară pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 155 A din 09 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelantul-reclamant Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan, împotriva sentinței civile nr. 956 din 21 august 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâții A. și B., a anulat sentința civilă apelată și a reținut cauza pentru evocarea fondului, stabilind termen de judecată în 20 aprilie 2022, cu citarea părților.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 738 din 18 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, evocând fondul, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan, în contradictoriu cu pârâții A. și B., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan, cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea recursului, recurentul a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de cele constatate de auditorii Curții de Conturi prin Decizia nr. 19/2013, respectiv că pârâții au angajat nelegal în perioada 2011-2012 suma de 7.798.153 RON, reprezentând lucrări de intervenții la construcțiile existente, fără documentații tehnico-economice și fără ca aceste cheltuieli să fie aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli în baza unei liste de investiții, cu încălcarea prevederilor legii. A mai arătat că nu poate fi validat raționamentul instanței de apel care a apreciat că un eventual prejudiciu ar fi putut consta în diferența dintre prețul plătit potrivit Acordului cadru de lucrări nr. x și prețul pe care l-ar fi plătit dacă se respecta procedura de achiziție prevăzută de lege. Aceasta întrucât procedurile de achiziție au fost respectate, însă cheltuiala nu a fost înscrisă în lista de investiții în vederea aprobării prin bugetul de venituri și cheltuieli de către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Sănătății. Or, angajarea unor cheltuieli fără aprobarea ordonatorului principal de credite nu a fost reținută de către instanța de apel ca motiv de imputare, în schimb instanța a reținut un alt motiv "care ar fi putut fi imputat pârâților" și anume respectarea procedurii de achiziție. Concluzionând, recurentul a solicitat instanței de recurs să constate că motivarea instanței de fond este ambiguă, că nu au fost reținute motivele invocate de reclamant în acțiune, iar sentința a fost pronunțată fără a se ține cont că prejudiciul este cert și la producerea lui au fost încălcate norme legale de angajament, iar nu procedura de achiziții.

Apărările formulate în cauză În data de 14 noiembrie 2022, intimații-pârâți A. și B. au transmis, prin poștă, întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa criticilor de nelegalitate, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În susținerea excepției nulității, intimații au arătat că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare expres prevăzute de lege, iar simpla nemulțumire a recurentului nu poate fi considerată drept o critică de nelegalitate a hotărârii atacate. Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac. Prin raport, s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, este formulat în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. De asemenea, raportorul a opinat că recurentul nu a formulat critici care să poată fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului și să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reținându-se că intimații-pârâți au invocat, prin întâmpinare, excepția nulității recursului. Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților în 04 aprilie 2023 și în 08 mai 2023. Intimații-pârâți au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat admiterea excepției nulității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport cu excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În cauză, prin decizia civilă nr. 738 din 18 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, evocând fondul, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan, în contradictoriu cu pârâții A. și B., ca neîntemeiată, reținându-se, în esență, că nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâților pentru pretinsele fapte ilicite invocate de reclamant, întrucât prejudiciul poate fi reparat doar atunci când este cuantificat. Prin cererea de recurs, recurentul a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de cele reținute de auditorii Curții de Conturi prin Decizia nr. 19/2013, respectiv că pârâții au angajat nelegal în perioada 2011-2012 suma de 7.798.153 RON, reprezentând lucrări de intervenții la construcțiile existente, fără documentații tehnico-economice și fără ca aceste cheltuieli să fie aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli în baza unei liste de investiții, cu încălcarea prevederilor legii. Analizând cererea de recurs se observă că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la aspectul esențial reținut de instanța de apel, respectiv că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, ci a criticat faptul că nu s-au avut în vedere Decizia nr. 19/2013 a Curții de Conturi. Însă, aprecierea probelor administrate de către instanța de apel este o operațiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate și nu se poate cenzura în recurs maniera în care instanța de apel a apreciat și evaluat probele administrate în cauză. De altfel, prin decizia recurată, instanța de apel a analizat Decizia nr. 19/29.08.2013 a Curții de Conturi, în cuprinsul căreia s-a constatat angajarea nelegală în perioada 2011-2012 a sumei de 7.798.153 RON (inclusiv TVA) reprezentând lucrări de intervenții la construcțiile existente, fără documentații tehnico-economice și fără ca aceste cheltuieli să fie aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli în baza unei liste de investiții. Totodată, a constatat majorarea cu suma de 4.496.130 RON (5.575.201 RON cu TVA) a valorii Acordului cadru de lucrări nr. x, încheiat cu S.C. C. S.R.L. privind lucrările de construcții efectuate la clădiri, fără respectarea prevederilor legale. Însă, instanța de apel a apreciat că, în niciun caz, nu se poate susține că prețul achitat pentru realizarea lucrărilor de reparație și renovare este prejudiciul suferit de către reclamantă, observând că nici Curtea de Conturi nu a făcut o constatare în acest sens, aceasta stabilind în sarcina reclamantei obligația de a determina întinderea prejudiciului. Așadar, acest motiv al recursului, astfel cum a fost susținut de către recurent, ar putea reprezenta cel mult o critică vizând situația de fapt astfel cum a fost stabilită de către instanța de apel, însă, nu poate face obiectul analizei în această cale extraordinară de atac, deoarece stabilirea situației de fapt este atributul instanței de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, iar instanța de recurs nu poate proceda la stabilirea unei noi situații de fapt. Recurentul a mai criticat considerentele instanței de apel cu privire la faptul că un eventual prejudiciu ar fi putut consta în diferența între prețul plătit potrivit Acordului-cadru de lucrări nr. x și prețul pe care l-ar fi plătit dacă se respecta procedura de achiziție prevăzută de lege, prezentând aspecte de fapt în sensul că, în procedurile de achiziție, cheltuiala nu a fost înscrisă în lista de investiții în vederea aprobării bugetului de venituri și cheltuieli de către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Sănătății. Se constată că nici aceste critici nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate în legătură cu raționamentul instanței de apel, ci reprezintă aspecte de netemeinicie cu privire la situația de fapt, care nu poate fi reapreciată în recurs. A mai reținut recurentul, în dezvoltarea motivului de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că motivarea sentinței este ambiguă, nefiind reținute motivele invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, sentința fiind pronunțată fără a se ține cont că prejudiciul este cert și că la producerea lui au fost încălcate normele legale de angajament, nu de procedură a achizițiilor. Analizând această critică, se reține că excedează limitelor judecății în recurs un control judiciar asupra hotărârii primei instanțe. Obiectul recursului îl constituie numai decizia pronunțată de instanța de apel, conform prevederilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., iar art. 488 alin. (2) din cod impune un fine de neprimire în privința analizării acelor motive care puteau fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecății apelului ori care, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor. Raportat la cele arătate de recurent, Înalta Curte, reține că, deși acesta a susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția instanței de apel, fără a arăta care sunt normele de drept material greșit aplicate ori interpretate. Ca atare, invocarea de către recurent a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este una formală, susținerile acestuia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizează, în principal, situația de fapt a litigiului. Or, în faza procesuală a recursului nu pot fi puse în discuție și reanalizate probele administrate și nu poate fi reapreciată situația de fapt, recursul fiind o cale extraordinară de atac, de reformare, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecații. Astfel, simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate. Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie "Ana Aslan" împotriva deciziei civile nr. 738 din 18 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.