ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1049/2023

HOTĂRÂRE

08.06.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1049/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 09.11.2021 sub nr. x/2021, reclamanta Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri Constanța a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 1.493.330 RON, reprezentând prejudiciul cauzat regiei prin plata nelegală privind acordarea de tichete cadou, fără ca pentru aceste cheltuieli să existe prevederi bugetare aprobate.

Prin sentința civilă nr. 1326 din 19 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată de către pârât prin întâmpinare și s-a respins cererea formulată de reclamanta Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri Constanța, în contradictoriu cu pârâtul A., ca fiind prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 216/C din 5 octombrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta Regia Autonomă Județeană de Drumuri și Poduri Constanța, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța.

Împotriva deciziei civile nr. 216/C din 5 octombrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a declarat recurs pârâtul A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în 28 decembrie 2022, fiind repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 5.

Asupra excepției tardivității căii de atac a recursului, invocată din oficiu de către instanță la termenul din 8 iunie 2023, Înalta Curte reține următoarele:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că data comunicării hotărârii recurate, respectiv a deciziei civile nr. 216/C din 5 octombrie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, este 2 noiembrie 2022, astfel cum reiese din dovada de înmânare aflată la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

În ce privește data declarării și motivării căii de atac, se constată că recursul a fost transmis prin e-mail, la data de 15 decembrie 2022, astfel cum reiese din înscrisul de la dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind înregistrat la Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, la data de 15 și respectiv 16 decembrie 2022, conform mențiunilor ștampilei de înregistrare aplicate pe cererea de recurs aflate la fila x, respectiv la dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, termenul de 30 de zile aferent exercitării căii extraordinare de atac a recursului, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., începând să curgă de la comunicarea hotărârii.

Procedând la calcularea termenului de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, 2 noiembrie 2022, în care pârâtul avea posibilitatea, potrivit legii, să declare recurs, se constată că acesta s-a împlinit la 3 decembrie 2022, însă întrucât aceasta a fost într-o zi de sâmbătă, zi nelucrătoare, termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare, respectiv 5 decembrie 2022, aceasta fiind ultima zi în care pârâtul putea depune, în una din modalitățile prevăzute de lege, recursul împotriva deciziei civile nr. 216/C din 5 octombrie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ.

Cum recurentul-pârât a declarat recurs la data de 15 decembrie 2022, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, ipoteze ce nu se verifică în speță.

Întrucât normele care reglementează căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt imperative, de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze, reiese că nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 485 alin. (1) teza I cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., va anula, ca tardiv, recursul declarat împotriva deciziei nr. 216/C din 5 octombrie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.