ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1024/2023

Ședința publică din data de 7 iunie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2022 la data de 16 decembrie 2022, petentele A., B. și C. au formulat, în temeiul art. 22 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cerere de asigurare dovezi având ca scop identificarea moștenitorilor defunctului D., cu ultimul domiciliu în comuna Gârbovi, județ Ialomița.

Petentele au solicitat, în cadrul dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, administrarea, prin agent procedural, a interogatoriului intimaților E. și F., care pot indica moștenitorii legali sau testamentari ai defunctului D.. Petentele au solicitat formarea unui dosar distinct.

Prin încheierea nr. 1F din 25 ianuarie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri au declarat calea de atac, intitulată "apel", petentele A., B., C., arătând că intimații nu s-au prezentat la proces și nici nu au depus întâmpinare la dosar.

Au mai arătat că soluția instanței, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de asigurare dovezi, este eronată și că vor suplimenta motivele căii de atac după ce li se va comunica încheierea respectivă.

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, instanța apreciază că, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile legale precitate, Înalta Curte va lua în examinarea calea de atac intitulate "apel", din perspectiva regimului juridic aplicabil cererii de recurs, în conformitate cu dispozițiile aplicabile din cuprinsul C. proc. civ.

i. În ceea ce privește condițiile de formulare a cererii de asigurare de dovezi

Potrivit dispozițiilor art. 359 alin. (1) C. proc. civ., oricine are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obțină recunoașterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât și în timpul procesului, administrarea acestor probe.

În conformitate cu prevederile art. 360 alin. (1) C. proc. civ., cererea de asigurare de dovezi se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă procesul în prima instanță.

Din interpretarea textelor de lege anterior precizate rezultă că asigurarea de dovezi este o procedură care presupune administrarea, după caz, de urgență, respectiv cu acordul părții adverse, a unor probe anterior momentului procesual în care acestea ar putea fi administrate potrivit normelor procedurii civile, fiind de competența instanțelor de fond, învestite cu soluționarea unei pricini.

Drept urmare, se observă că această procedură este compatibilă doar cu acele cauze în care părțile își dispută, în condiții de contradictorialitate, drepturi opuse.

În cauză, se observă că dosarul nr. x/2022, în cadrul căruia a fost formulată cererea de asigurare de dovezi de către petente, are ca obiect o cerere de revizuire îndreptată împotriva încheierii de ședință nr. 23 din 28 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2022, având ca obiect strămutare.

Or, din moment ce strămutarea este un incident procedural, iar judecata acesteia nu vizează fondul pretențiilor deduse judecăți, procedura asigurării de dovezi este incompatibilă cu aceasta.

În acest context, este lipsit de relevanță faptul că pricina în care a fost formulată cererea de asigurare de dovezi are ca obiect "revizuire", din moment ce, potrivit prevederilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.

Așadar, în cauză, se constată lipsa posibilității de urmare a acestei proceduri speciale în cadrul litigiul în care a fost formulată, dat fiind faptul că acestuia îi este imprimată natura juridică de incident procedural a strămutării.

În aceste condiții, excede controlului judiciar verificarea legalității îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale formulării unei atare proceduri, astfel cum sunt prevăzute de art. 359 C. proc. civ., din moment ce aceasta nu era deschisă părților, conform celor arătate.

În circumstanțele date, având în vedere că finalitatea căi de atac formulate este de a verifica legalitatea hotărârii judecătorești pronunțate, se constată că în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea recurată, cererea formulată de către petente, în condițiile în care, potrivit argumentelor anterior menționate, petentele erau lipsite de posibilitatea legală de urmare a acestei proceduri.

Date fiind aceste considerente, care lipsesc de eficacitate juridică însăși calea aleasă de către petente, se constată că, în cauză, nu se mai impune și analiza modului în care Curtea de Apel București a evaluat îndeplinirea cerințelor legale privitoare la exercitarea procedurii asigurării de dovezi.

De altfel, un astfel de control judiciar nici nu este posibil în cauză dată fiind lipsa îndeplinirii exigențelor motivării căii de atac formulate, în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., astfel cum se constată în cele ce urmează.

ii. În ceea ce privește cerința legală a motivării cererii de recurs

În subsidiarul celor anterior reținute, Înalta Curte constată că se impune inclusiv analizarea îndeplinirii condițiilor de formulare a recursului, în conformitate cu prevederile art. 486 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, în fața instanței de recurs verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității, conform alin. (3) al aceluiași articol.

De asemenea, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ.:

"recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ.:

"recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca memoriul de recurs să fie depus în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca partea să formuleze și criticile de nelegalitate, cu respectarea aceluiași termen legal.

Or, verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că încheierea recurată a fost pronunțată la data de 25 ianuarie 2023, iar cererea de recurs, prin care se menționează că motivele de recurs vor fi depuse ulterior (fapt care nu a mai avut loc) a fost depusă în data 27 ianuarie 2023.

Partea nu a mai depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 361 alin. (2) C. proc. civ., care s-a împlinit în data de 31 ianuarie 2023.

Se constată, așadar, că petentele nu au motivat recursul în termenul legal, fapt care atrage inclusiv incidența sancțiunii expres prevăzute de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecință, pentru argumentele anterior arătate, Înalta Curte va respinge calea de atac, intitulată "apel", declarată de petentele A., B., C. împotriva încheierii nr. 1F din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge calea de atac, intitulată "apel", declarată de petentele A., B., C. împotriva încheierii nr. 1F din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.