BAJOMINÉ SOÓS AND FORGÁCSNÉ VINCZE v. HUNGARY

DECIZIA FINALĂ NR. 31599/06, de către Mária BAJOMINÉ SOÓS și Andrea FORGÁCSNÉ VINCZE împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 11 septembrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: dna Tulkens Președintele A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze Dna Mularoni Popović, judecători și dna Dollé Grefier având în vedere cererea depusă la 30 aprilie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile transmise de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dna Mária Bajominé Soós și Andrea Vincze Forgácsné, sunt resortisanți maghiari născuți în 1953 și, respectiv, 1979, și locuiesc în Tatabánya. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna I. Keresztes, un avocat care practică în Tatabánya. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Hötzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 aprilie 1995, S.V., soțul primului și tatăl celui de-al doilea reclamant, a murit în cadrul Institutului Național de Pulmonologie Korányi TBC. La 15 decembrie 1995, reclamanții au încheiat o acțiune de compensare împotriva spitalului în fața Curții de District Tatabánya. Au susținut că dl S.V. a fost victim la malpractice medicale. Procesul s-a încheiat nouă ani mai târziu la 20 decembrie 2004, după ce părțile au ajuns la o așezare prietenoasă. Ei au fost tratate la două niveluri de jurisdicție. COMPLAINT Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească exgrație 6.000 euro doamnei. Andrea Forgácsné Vincze și dna Andrea Forgácsné Vincze fiecare, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit, de asemenea, următoarea declarație semnată de fiecare dintre reclamanți: „Not că guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească ex grație suma de 6.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Dolle F. Tulkens

SECOND SECTION

FINAL DECISION

Application no. 31599/06

by Mária BAJOMINÉ SOÓS and Andrea FORGÁCSNÉ VINCZE

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on

11 September 2007 as a Chamber composed of:

Mrs

F.

Tulkens

,

President

,

Mr

A.B.

Baka

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

M.

Ugrekhelidze

,

Mrs

A.

Mularoni

,

Mr

D.

Popović,

judges

,

and Mrs

S.

Dollé

,

Section Registrar

.

Having regard to the above application lodged on 30 April 2005,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Ms Mária Bajominé Soós and Andrea Vincze Forgácsné, are Hungarian nationals who were born in 1953 and 1979, respectively, and live in Tatabánya. They were represented before the Court by Ms I. Keresztes, a lawyer practising in Tatabánya. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Hötzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 1 April 1995 S.V., the husband of the first and father of the second applicant, died in the National

Korányi TBC

Pulmonology Institute.

On 15 December 1995 the applicants brought an action in compensation against the hospital before the Tatabánya District Court. They claimed that Mr S.V. had fallen victim to medical malpractice. The proceedings ended nine years later on 20 December 2004, after the parties had reached a friendly settlement. They had been dealt with at two levels of jurisdiction.

COMPLAINT

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

THE LAW

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Hungary offer to pay

ex gratia

6,000 euros to Ms

Andrea Forgácsné Vincze and to Ms Andrea Forgácsné Vincze each, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court also received the following declaration signed by each of the applicants:

“I note that the Government of Hungary are prepared to pay me

ex gratia

the sum of 6,000

euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

S.

Dollé

F. Tulkens

Registrar

President