ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1002/2023

Ședința publică din data de 6 iunie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 1 aprilie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând obligarea pârâtului la emiterea unei decizii, prin care să se admită sau să se respingă pretențiile solicitate conform dispozițiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia, sub sancțiunea obligării la plata unei penalități în cuantum de 1.000 RON, pe fiecare zi de întârziere, și aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, conducătorului Fondului de Garantare a Asiguraților.

În motivarea în fapt, a arătat că, la data de 20 august 2019, a avut loc un accident rutier, în urma căruia B., tatăl său, a decedat iar reclamanta a suferit leziuni grave. Persoana vinovată de producerea accidentului era asigurată la o societate de asigurări, care a intrat în faliment, motiv pentru care reclamanta a formulat o cerere de despăgubiri la Fondul de Garantare a Asiguraților. Întrucât nu a primit niciun răspuns, a înțeles să apeleze la instanțele de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Legii nr. 554/2004.

Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanțelor din Argeș, în considerarea dispozițiilor art. 1 și art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, respectiv art. 2 alin. (1) lit. g) și art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 125/F din data de 03 octombrie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și teritorială, invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, deși cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, în realitate, raportul juridic este supus Legii nr. 213/2015 în cuprinsul căreia legiuitorul a optat pentru competența instanțelor civile în materia plății de către Fond a sumelor cuvenite creditorilor de asigurare.

Astfel, a operat transferul competenței de la secția de contencios administrativ și fiscal a curților de apel către instanțele civile, iar normele de competență materială și teritorială din C. proc. civ. sunt aplicabile în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 123/2015, pentru a distinge între aceste instanțe civile.

Instanța a apreciat că, din perspectiva competenței teritoriale, aceasta aparține instanțelor de la sediul Fondului de Garantare a Asiguraților, iar față de valoarea pretenției din cauza de față (peste 200.000 RON), litigiul este în competența Tribunalului București, secția civilă.

Prin sentința civilă nr. 184 din 26 ianuarie 2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VI-a civilă și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, în favoarea Curții de Apel Pitești. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat că teza premisă, invocată ca și fundament pentru declinarea competenței, nu este incidentă în cauză, întrucât nu există o decizie de respingere a Fondului de Garantare a Asiguraților, care să facă obiectul contestației, pentru a se atrage competența expresă indicată de legiuitor în favoarea instanțelor civile de la sediul Fondului.

În condițiile în care reclamanta a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 213/2015 și s-a adresat Fondului de Garantare a Asiguraților, în calitate de persoană juridică de drept public, care își exercită atribuțiile și competențele, potrivit legii, reținând și incidența prevederilor art. 12 din același act normativ, instanța a apreciat că situația dedusă judecății excede competenței instanțelor civile.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că Fondul de Garantare a Asiguraților este o autoritate centrală iar adresa de domiciliu a reclamantei este în municipiul Curtea de Argeș, în temeiul dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale și și-a declinat competența, la rândul său, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Tribunalului București, secția a VI-a civilă îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Scopul prezentei acțiuni este obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților de a răspunde cererii de plată formulate de reclamantă la data de 19 noiembrie 2021 prin emiterea deciziei, în cuprinsul căreia să fie stabilit cuantumul despăgubirilor.

Înalta Curte reține că activitatea Fondului de Garantare a Asiguraților este reglementată de Legea nr. 213/2015 care, la art. 13 prevede că "(1) În termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Autorității de Supraveghere Financiară de retragere a autorizației de funcționare și constatare a existenței indiciilor stării de insolvență a asigurătorului, Fondul este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispozițiilor legale, după parcurgerea de către creditorul de asigurări a procedurii administrative de plată reglementate de prezenta lege. (3) În vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență. (4) Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenți este de competența comisiei speciale, constituite conform art. 123; comisia specială poate dispune suspendarea soluționării cererii de plată, în condițiile art. 16 alin. (3). (5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (5

1

) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Legiuitorul a avut în vedere în cuprinsul dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, doar situația în care comisia specială din cadrul Fondului, ca urmare a analizării cererii de plată, emite o decizie de admitere sau respingere a acesteia, ultima putând fi contestată în termen de 30 de zile, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul instituției, potrivit normelor de competență generală prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Legea nr. 213/2015 nu face nicio precizare cu privire la ipoteza în care Fondul de Garantare a Asiguraților nu emite decizie.

Însă, chiar dacă nu are o reglementare proprie, sub aspect procedural, lipsa răspunsului pârâtului nu poate rămâne necenzurat pentru că nicio dispoziție legală nu poate limita dreptul celui, care se consideră îndreptățit la despăgubiri de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, art. 21 alin. (2) din Constituția României prevede că acest drept poate fi exercitat neîngrădit.

În materia contestației împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de despăgubire sau de plată îndreptate către Fondul de Garantare a Asiguraților, în desfășurarea activității sale de garantare a plății de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii încheiate în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, în baza dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, instanțele civile de la sediul Fondului au competență materială și teritorială exclusivă, fapt ce nu poate fi înlăturat de părți.

Prin urmare, aceleași reguli de competență se aplică, din rațiuni de simetrie, și în cazul refuzului de a soluționa o cerere sau nesoluționării ei în termen rezonabil, instanțele civile având plenitudine de competență, în analiza raportului juridic izvorât din raportul de asigurare, chiar și în situația în care instituția pârâtă se subrogă, prin efectul legii, asigurătorului aflat în faliment.

Înalta Curte reține că natura juridică a pretențiilor solicitate prin cererea înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților este una civilă, respectiv un drept de creanță izvorât din contractele de asigurare, în cazul producerii riscului asigurat, raportul juridic litigios nefiind un raport de drept administrativ, astfel că sunt aplicabile normele de competență generală prevăzute de C. proc. civ., iar nu normele speciale de competență din Legea nr. 554/2004.

Drept urmare, rezultă că asemenea litigii nu pot intra decât în sfera de competență procesuală pur civilă, iar nu în aceea specifică contenciosului administrativ.

Referitor la caracterul evaluabil al acțiunii, Înalta Curte reține considerentele din cuprinsul hotărârii pronunțate în recursul în interesul legii nr. 32/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 830 din 10 decembrie 2008, prin care s-a statuat că, "întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv, ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță. În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară".

Prin acțiunea civilă promovată, reclamanta A. tinde la satisfacerea unui drept de creanță, raportul juridic are un caracter patrimonial și, în consecință, cererea este evaluabilă în bani, competența materială urmând a se stabili prin raportare la dispozițiile art. 94 lit. k) din C. proc. civ.

Față de valoarea pretenției din cauză, peste 200.000 RON, în baza dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 raportat la art. 94 alin. (1) lit. k) și art. 95 pct. 1) din C. proc. civ., din punct de vedere material, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului.

Raportat la împrejurarea că Fondul de Garantare a Asiguraților are sediul în sectorul 2 al Municipiului București, în considerarea dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, competent să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 și art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii formulate de A. în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2023.