Beau împotriva Germaniei

CINTIMEA DECIZIE A SECȚIUNEI 16996/03 de Gerlinde BEAU împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 11 septembrie 2007 în calitate de cameră compusă de: dna Botoucharova Președinte Jungwiert Butkevych Dre. Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Borrego Villiger, judecători și dna Westerdiek Grefier, având în vedere cererea depusă la 9 mai 2003, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dna Gerlinde Beau, este o națională germană născută în 1963 și trăiește în Kassel.

Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Hügel, un avocat practicant în Konstanz. Guvernul german („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna A. Wittling-Vogel, Ministerialdireigentin, al Ministerului Federal al Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În decembrie 1988, reclamantul a fost implicat într-un accident de autovehicule. La 9 decembrie 1991, a interzis o acțiune împotriva cealaltă parte și a asigurătorilor săi în fața Curții Regionale Konstanz pentru a solicita prejudiciu material și compensare pentru durere și suferință. La 3 iunie 1992, Curtea a numit un expert care să prezinte un raport cu privire la consecințele medicale ale accidentului pentru reclamant.

La 11 august 1992, Curtea a înlocuit expertul cu un alt. La 7 decembrie 1992, expertul a dat raportul său, iar la 1 februarie 1993, Curtea a ordonat un nou raport neurologic scris de către un nou expert. La 19 martie 1993, instanța și-a schimbat decizia anterioară și a numit un alt expert pentru a redacta un raport psihiatric. Între iulie 1993 și 30 noiembrie 1994, judecătorul unic a fost înlocuit de trei ori. La 30 noiembrie 1994, Curtea Regională Konstanz a respins cererea reclamantului. A constatat că presupusul prejudiciu asupra sănătății sale nu are niciun motiv fizic care se datorează accidentului. La 28 martie 1996, Curtea de Apel Karlsruhe a respins recursul reclamantului. Curtea a confirmat concluziile și raționamentul instanței inferioare.

Unul dintre judecători (X) a participat anterior ca un singur judecător în cadrul procedurii dinainte de Curtea Regională Konstanz înainte de a fi înlocuit. La 11 noiembrie 1997, Curtea Federală de Justiție a anulat decizia anterioară și a trimis cazul Curții de Apel la Karlsruhe. Procedura în fața Curții de Apel a continuat cu aceeași compoziție ca în procedura anterioară. La 10 decembrie 1998, părțile au declarat că disputa juridică a fost soluționată parțial în suma de 50.500 Deutschmarks (DEM). La 10 decembrie 1998, Curtea de Apel Karlsruhe a ordonat un raport cu privire la întrebarea dacă accidentul ar putea fi considerat un eveniment cu un potențial minor de leziuni. La 1 februarie 1999, Curtea a numit doi experți pentru a furniza un raport tehnic și medical.

Rapoartele au fost prezentate la 14 aprilie 1999 și, respectiv, 6 noiembrie 1999. La 18 mai 2000, instanța a ordonat un raport medical suplimentar, constatand că expertul medical anterior nu a examinat reclamantul și că expertul a depășit domeniul de aplicare al mandatului său. La 28 iunie 2000, instanța a respins obiecția reclamantului (Gegenvorstellung) la decizia sa din 18 mai 2000, a numit un alt expert și, în special, a ordonat o examinare medicală a reclamantului. La 13 decembrie 2001, Curtea de Apel Karlsruhe a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Curții Regionale Konstanz din 30 noiembrie 1994. Curtea a constatat că, pe baza avizelor de experți și a faptului că reclamantul nu a prezentat o examinare medicală, nu a fost sigur dacă circumstanțele cauzei au dus la răspunderea inculpatului pentru daune.

La 18 iunie 2002, Curtea Federală de Justiție a respins recursul reclamantului cu privire la punctele de drept. La 4 noiembrie 2002, Curtea Federală Constituțională a respins plângerea constituțională a reclamantului. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața instanțelor civile germane. La 16 iulie 2007, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului semnată la 12 iulie 2007: „Eu, dna Almut Wittling-Vogel, agentul guvernului, declară că Guvernul Germaniei propune să plătească exgrație 6.000 euro doamnei Gerlinde Beau, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 26 iulie 2007, Curtea a primit următoarea declarație din partea avocatului reclamant semnată la 23 iulie 2007: „Eu, dl Kurt Hügel, avocat, observă că Guvernul Germaniei sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma de 6.000 de euro către dna Gerlinde Beau, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Germaniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek nejana Botoucharova Registrar Președintele

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 16996/03 by Gerlinde BEAU against Germany The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 11 September 2007 as a Chamber composed of: Mrs S. Botoucharova , President , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr R. Maruste , Mr J. Borrego Borrego , Mr M. Villiger, judges , and Mrs C. Westerdiek , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 9 May 2003, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Gerlinde Beau, is a German national who was born in 1963 and lives in Kassel.

She was represented before the Court by Mr K. Hügel, a lawyer practising in Konstanz. The German Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs A. Wittling-Vogel, Ministerialdirigentin , of the Federal Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In December 1988 the applicant was involved in a car accident. On 9 December 1991 she brought an action against the other party and his insurers before the Konstanz Regional Court seeking pecuniary damages and compensation for pain and suffering. On 3 June 1992 the court appointed an expert to provide a report on the medical consequences of the accident for the applicant. On 11 August 1992 the court replaced the expert by another one.

On 7 December 1992 the expert gave his report, and on 1 February 1993 the court ordered a further written neurological report from a new expert. On 19 March 1993 the court changed its foregoing decision and appointed another expert to render a psychiatric report. On 13 July 1993 the report was produced. Between July 1993 and 30 November 1994 the single judge was replaced three times. On 30 November 1994 the Konstanz Regional Court rejected the applicant’s claim. It found that the applicant’s alleged injury to her health had no physical reason which was due to the accident. On 28 March 1996 the Karlsruhe Court of Appeal rejected the applicant’s appeal. The court confirmed the lower court’s findings and reasoning.

One of the judges (X) had previously participated as a single judge in the proceedings before the Konstanz Regional Court before being replaced. On 11 November 1997 the Federal Court of Justice quashed the foregoing decision and remitted the case to the Karlsruhe Court of Appeal. The proceedings before the Court of Appeal continued with the same composition as in the previous proceedings. On 10 December 1998 the parties declared that the legal dispute had partly been settled in the sum of 50,500 Deutschmarks (DEM). On 10 December 1998 the Karlsruhe Court of Appeal ordered a report on the question whether the accident could be regarded as an event with only a minor potential for injuries. On 1 February 1999 the court appointed two experts to provide a technical and a medical report.

The reports were rendered on 14 April 1999 and 6 November 1999 respectively. On 18 May 2000 the court ordered a further medical report, finding that the previous medical expert had not examined the applicant and that the expert had gone beyond the scope of his remit. On 28 June 2000 the court rejected the applicant’s objection (Gegenvorstellung) to its decision of 18 May 2000, appointed a further expert and, in particular, ordered a medical examination of the applicant. On 13 December 2001 the Karlsruhe Court of Appeal rejected the applicant’s appeal against the decision of the Konstanz Regional Court of 30 November 1994. The court found that on the basis of the expert opinions and the fact that the applicant had failed to submit to a medical examination it was not ascertainable whether the circumstances of the case led to the defendants’ liability for damages.

On 18 June 2002 the Federal Court of Justice rejected the applicant’s appeal on points of law. On 4 November 2002 the Federal Constitutional Court rejected the applicant’s constitutional complaint. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the proceedings before the German civil courts. THE LAW On 16 July 2007 the Court received the following declaration from the Government signed on 12 July 2007: “I, Mrs Almut Wittling-Vogel, Agent of the Government, declare that the Government of Germany offer to pay ex gratia 6,000 euros to Ms Gerlinde Beau with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 26 July 2007 the Court received the following declaration from the applicant’s counsel signed on 23 July 2007: “I, Mr Kurt Hügel, lawyer, note that the Government of Germany are prepared to pay me ex gratia the sum of 6,000 euros to Ms Gerlinde Beau with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Germany in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Claudia Westerdiek S nejana Botoucharova Registrar President