ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, costată următoarele:

Prin sentința nr. 103 din 12.10.2022 pronunțată de Tribunalul Militar București, în baza art. 529 rap. la art. 35 alin. (1), art. 37 alin. (1) și la art. 44 alin. (1), (4) și 5 C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului Militar București.

În conformitate cu art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul condamnat A. în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Militar București a reținut că:

Prin sentința penală nr. 35 din 06.03.2002 a Tribunalului Militar Teritorial București (în prezent Tribunalul Militar București) s-a dispus condamnarea inculpatului sold. A. la pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. 1968 pe perioada prev. de art. 71 C. pen. 1968, aplicată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 - 209 lit. a), g), i) și alin. (3) lit. h) C. pen. 1968 cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 și de distrugere și semnalizare falsă prev. de art. 26 C. pen. 1968 rap. la art. 276 alin. (3) teza I C. pen. 1968 cu aplic, art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 .

Prin decizia penală nr. 39 din 11.04.2002 a Curții Militare de Apel, pronunțată în dos. nr. 31/2002, s-a dispus respingerea ca tardiv, respectiv ca nefondat, a apelurilor declarate de inculpatul sold. A., respectiv de inculpatul civ. B. împotriva sentinței penale nr. 35 din 06.03.2002 a Tribunalului Militar Teritorial București.

Prin decizia penală nr. 3075 din 13.06.2002 a Curții Supreme de Justiție, secția Penală, pronunțată în dos. nr. 2179/2002, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpatul sold. A. și de inculpatul civ. B. împotriva deciziei penale nr. 39 din 11.04.2002 a Curții Militare de Apel (dos. nr. 31/2002).

S-a mai notat că, pentru punerea în executare a pedepsei închisorii de 4 (patru) ani a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 64/2002 din 28.06.2002, iar executarea pedepsei a început la 17.12.2001, urmând să înceteze la 16.12.2005, conform adresei nr. x din 15.04.2002 emisă de Penitenciarul București, ulterior fiind liberat condiționat în baza sentinței penale nr. 649/19.04.2004 pronunțată de Judecătoria Bistrița Năsăud.

Verificându-și competența, instanța a constatat că excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului Militar București, invocată de procurorul militar, este întemeiată. În acest sens, s-a arătat că, potrivit disp. art. 529 C. proc. pen. competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

S-a mai notat că, sub imperiul C. proc. pen. din 1968, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007 că "dispozițiile art. 494 teza I C. proc. pen. se interpretează în sensul că în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare se soluționează de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii."

Cum textul art. 494 teza I C. proc. pen. 1968, interpretat de instanța supremă, avea același conținut ca și actuala reglementare din art. 529 teza I C. proc. pen., iar practica instanțelor a fost constantă în sensul că cererea de reabilitare judecătorească, fiind subsecventă condamnării, urmează, sub aspectul competenței, regimul cauzei în care a fost pronunțată condamnarea, existent la momentul introducerii cererii de reabilitare, s-a considerat că Decizia nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007 își păstrează aplicabilitatea.

Prin urmare, s-a arătat că, în speța de față, în privința condamnării dispuse prin sentința penală nr. 35 din 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București (în prezent Tribunalul Militar București) s-a constatat că infracțiunile de furt calificat prev. de art. 26 rap. la art. 208 - 209 lit. a), g), i) și alin. (3) C. pen. 1968 cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 și de distrugere și semnalizare prev. de art. 26 rap. la art. 276 alin. (3) teza I C. pen. 1968 cu aplic. art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968, pentru care a fost condamnat petentul A., sunt în prezent incriminate prin art. 229 C. pen. și art. 332 C. pen. S-a menționat că, potrivit art. 35 alin. (1) C. proc. pen. judecătoria este competentă să judece în primă instanță aceste infracțiuni. În măsura în care făptuitorul a avut calitatea de militar la data săvârșirii faptei, competența aparține, în prezent, tribunalului militar, în considerarea disp. art. 37 alin. (1) C. pen. S-a mai amintit că actualele tribunale militare sunt instanțe ci rang de tribunal.

S-a reținut că, în dosarul nr. x/2002 al fostului Tribunal Militar Teritorial București au fost judecați și condamnați un inculpat militar, petentul A., împreună cu un inculpat civil, B., în baza regulilor de conexitate existente la acel moment. S-a arătat că, în prezent, conform art. 44 alin. (1) și (4) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei ar aparține instanței civile, întrucât între instanța militară (competentă în raport cu inculpatul militar, la data faptei, A.) și cea civilă (competentă în raport cu inculpatul civil B.), competența revine acesteia din urmă. Cele două instanțe sunt de rang diferit, iar potrivit disp. alin. (5) al aceluiași articol, de vreme ce Tribunalul Militar București are rang de tribunal, fiind superior în grad instanței civile, judecătoria, s-a apreciat că instanței civile echivalente în grad i-ar reveni competența, care este Tribunalul Cluj. Având în vedere competența teritorială în considerarea disp. art. 529 teza a II-a C. proc. pen., care prevede competența alternativă a instanței corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul, s-a reținut că Tribunalul Mureș este instanța corespunzătoare instanței care a judecat în primă instanță cauza în care a fost pronunțată condamnarea pentru care se cere reabilitarea.

Prin sentința penală nr. 143 din 18 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Mureș – secția penală, în baza art. 47 alin. (1) și alin. (4) C. proc. pen.. a fost admisă excepția necompetentei materiale invocată din oficiu cu privire la soluționarea cererii de reabilitare formulată de petentul-condamnat A..

În baza art. 50 alin. (1) raportat la art. 529 C. proc. pen., a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Militar București.

În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competentă între Tribunalul Mureș și Tribunalului Militar București, context în care, în conformitate cu art. 51 alin. (2) teza finală C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Mureș a reținut, în esență, că în conformitate cu dispozițiile art. 529 C. proc. pen.. competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

S-a mențonat că, prin decizia RIL nr. LXXXIII din 10.12.2007 pronunțată de ICCJ – Secțiile Unite, s-a statuat într-adevăr că: "în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii", însă în considerentele acestei decizii s-a precizat că "instanța corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat". Ca atare, s-a apreciat că, stabilirea competenței de soluționare a unei cereri de reabilitare în cazul schimbării normelor de competența se face prin raportare la instanța competentă să judece infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea și nu prin raportare la competența de soluționare a unei cauze în întregul ei, în situația în care dosarul a vizat mai multe persoane inculpate.

S-a mai susținut că, înțelesul termenului de cauză la care face referire decizia RIL menționată anterior ar trebui să fie privit în sens restrâns, nu în sens larg, respectiv ca vizând acuza adusă persoanei care a formulat cererea de reabilitare și cu privire la care s-a dispus condamnarea sa. Astfel, s-a apreciat că, în prezent, competența după calitatea persoanei cu privire la judecarea infracțiunii pentru care petentul a fost condamnat nu a suferit modificări, în sensul că tot instanța militară ar fi cea competentă să se pronunțe cu privire la aceasta, conform art. 37 alin. (1) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți – secția penală la data 06.12.2022, fiind fixat termen pentru soluționare la data de 14.12.2022.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Tribunalul Militar București, referitor la competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul A., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Mureș, pentru următoarele considerente:

La data de 13.09.2022 pe rolul Tribunalului Militar București a fost înregistrată cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 166 -168 din C. pen.

Conform art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanță, după împlinirea unui termen de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani.

În ceea ce privește instanța competentă, dispozițiile art. 529 C. proc. pen.. prevăd expres că este competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

Singura condiție care trebuie îndeplinită este ca instanța sesizată să fie cea care a pronunțat în primă instanță condamnarea pentru care se cere reabilitarea (sau, după caz, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul), cu excepția situației în care se schimbă normele de competență.

Cu privire la existența unei practici neunitare în ceea ce privește instanța competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești în situația în care, prin schimbarea normelor legale de competență, instanța care a judecat cauza în primă instanță nu mai are această competență în momentul introducerii cererii, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care, prin Decizia nr. LXXXIII (83) din data de 10 decembrie 2007 (publicată în M. Of. nr. 780 din 21 noiembrie 2008), a statuat că dispozițiile art. 494 teza I din C. proc. pen.. anterior (corespondent cu art. 529 teza I C. proc. pen..) se interpretează în sensul că: în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

În cuprinsul deciziei de unificare a practicii neunitare anterior menționată, s-a arătat că, instituția reabilitării este particularizată ca o procedură specială în cuprinsul C. proc. pen. și, având un caracter autonom, este guvernată de regula tempus regit actum în aplicarea normelor de procedură penală.

Această decizie a instanței supreme rămâne obligatorie în continuare pentru instanțe, în condițiile în care dispozițiile legale actuale nu conțin modificări de natură să afecteze aplicabilitatea acesteia.

Așa fiind, Înalta Curte constata că, instanța corespunzătoare celei care a judecat în primă instanță nu poate fi decât aceea care, la data introducerii cererii prin care se solicită reabilitarea, este competentă să judece în primă instanță infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat.

În prezent, potrivit art. 44 alin 4 C. proc. pen., dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile.

În speță, pedepsele pentru care se solicită reabilitarea au fost aplicate de Tribunalul Militar Teritorial București (actualul Tribunal Militar București), însă acest aspect nu prezintă relevanță din perspectiva stabilirii competenței de soluționare a cererii formulate de petentul A., având în vedere că acesta a fost cercetat și trimis în judecată alături de un inculpat civil (numitul B.), iar instanța militară care a judecat cauza în primă instanță nu mai are această competență la momentul introducerii cererii de reabilitare, având în vedere dispozițiile art. 44 alin. (4) C. proc. pen., anterior evocate.

Astfel, la data formulării cererii de reabilitare (13.09.2022), infracțiunile de furt calificat și de distrugere și semnalizare falsă, sunt date, teoretic, potrivit art. 35 C. proc. pen., în competența judecătoriei ca instanță civilă.

În raport, însă, de dispozițiile art. 44 alin. (5) C. proc. pen., având în vedere că Tribunalul Militar București este superior în grad judecătoriei, competența revine instanței civile echivalente în grad, respectiv tribunalului.

Stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri de reabilitare în favoarea Tribunalului Mureș se fundamentează pe împrejurarea că petentul A. are domiciliul în Municipiul Târgu Mureș, localitate care se află în circumscripția Tribunalului Mureș.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Tribunalului Mureș – secția penală, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privindu-l pe petentul A. în favoarea Tribunalului Mureș – secția penală, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2022.