ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2622/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 7 martie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (3) al art. 1.271 din C. civ. pentru adaptarea contractului, iar pe cale de consecință, să se dispună adaptarea contractului de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. GN 23V din 12.04.2017, începând cu data de 01.01.2019, după cum urmează:

- modificarea punctului 1 din anexa 3 la contract, astfel: "Prețul aferent cantităților zilnice de gaze naturale care fac obiectul prezentului contract, RON/MWh este de 107,57 RON/MWh";

- modificarea punctului 2 din anexa 3 la contract, astfel: "Prețul aferent cantităților de gaze naturale pentru înmagazinare care fac obiectul prezentului contract, este de 107,57 RON/MWh, preț care include tarifele de înmagazinare aprobate de ANRE, de 19.95 RON/MWh."

La termenul din data de 10 iulie 2019, Judecătoria Tulcea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței, iar prin sentința civilă nr. 2337 din 10 septembrie 2019, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea – secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Tribunalului Tulcea, cauza a fost înregistrată la data de 14 octombrie 2019, sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 1346 din 23 septembrie 2021, Tribunalul Tulcea – secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei A. S.A., ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 164 din 9 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamată S.C. A. S.A., împotriva sentinței civile nr. 1346 din 23 septembrie 2021, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2019. A fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 9.520 de RON, cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs.

În susținerea recursului, invocă faptul că hotărârea instanței de apel se întemeiază pe motive contradictorii și străine de natura cauzei.

În acest sens, recurenta-reclamantă susține că instanța de apel în mod eronat nu a acordat aceeași forță și valoare tuturor prevederilor contractului x/12.04.2017, lipsind total de efecte anumite clauze asupra cărora părțile s-au obligat în aceeași măsură.

Astfel, prin prisma art. 15 alin. (2) pct. c), intimata-pârâtă s-a obligat ca, la solicitarea recurentei-reclamante, să modifice în mod corespunzător contractul, dacă intervin modificări de circumstanțe față de cele avute în vedere la momentul semnării contractului, astfel cum acestea sunt evidențiate la art. 20 din contract.

Recurenta-reclamantă arată că, astfel cum rezultă prevederile art. 20 alin. (1) lit. ii) din contract, modificarea de circumstanțe se referă inclusiv la modificări ale prețurilor.

Astfel, recurenta-reclamantă susține că învoiala părților a fost fără echivoc aceea ca, pe cale de excepție de la prevederile art. 8 din contract, să se modifice inclusiv prețurile contractuale, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 20 din contract. Dacă părțile nu și-ar fi asumat obligația modificării/adaptării contractului ca urmare a creșterii masive a prețurilor, prevederile art. 10 alin. (1) lit. ii) nu ar fi existat în contractul încheiat.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanța de apel în mod eronat a reținut că prin clauzele negociate de părți s-a dorit eliminarea posibilității furnizorului de a negocia și solicita o eventuală creștere a prețului de furnizare, fapt care nu este real, având în vedere că propunerea de modificare a art. 20 din contract a fost generată la propunerea pârâtei, așa cum rezultă din adresa din 11.04.2017.

Mai susține recurenta-reclamantă că instanța de apel nu a justificat de ce a înlăturat apărarea sa privind modul de derulare a negocierilor, redate chiar prin adresa din 11.04.2017, printre elementele relevante solicitate chiar de intimata-pârâtă fiind introducerea art. 20 din contract, care este în concordanță cu restul prevederilor contractuale: art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (2).

Recurenta-reclamantă consideră că motivarea este contradictorie, în condițiile în care instanța de apel a făcut trimitere la art. 1.269 alin. (2) din C. civ., care prevede că "stipulațiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a impus", pentru ca ulterior să interpreteze clauzele contractuale în defavoarea A. S.A., în condițiile în care, așa cum a arătat, aceste prevederi au fost introduse chiar la solicitarea intimatei- pârâte.

Prin comparație cu aceste prevederi, recurenta-reclamantă prezintă dispoziții similare din contractele încheiate pe Bursa Română de Mărfuri, în raport de care susține că dispoziția privind modificarea de circumstanțe nu include prevederi similare cu cele ale art. 20 alin. (1) pct. ii) din contractul nr. x/12.04.2017, fapt neavut în vedere de către instanța de apel.

Mai arată recurenta-reclamantă că instanța de apel în mod eronat a susținut că a renunțat la o eventuală modificare a prețului, în condițiile în care în raport de prevederile negociate intimata-pârâtă a acceptat și și-a asumat o eventuală posibilitate de modificare a contractului în situația unor schimbări semnificative ale circumstanțelor tehnice și/sau comerciale, fiind astfel acceptate inclusiv modificări ale prețurilor.

Potrivit recurentei-reclamante, aplicarea art. 8 alin. (1) și (4) din contract, trebuie corelată cu specificul pieței de gaze din România, în sensul acoperirii variației uzuale a prețurilor în perioada de vară față de cele din sezonul de iarnă, în special din cauza consumului crescut din perioada de iarnă.

Mai arată recurenta-reclamantă că, începând cu luna august 2018, pe piața de gaze naturale au început să fie înregistrate creșteri semnificative ale prețului de achiziție, astfel că a făcut eforturi financiare considerabile pentru a menține prețul stabilit prin contract, asigurând continuitate în livrarea cantităților de gaze naturale.

În opinia recurentei-reclamante, nu există nicio justificare pentru cele reținute de instanța de apel în sensul că modificarea de circumstanțe (art. 14, 15 și 20 din contract) ar justifica doar modificarea clauzelor care nu privesc prețul gazului natural, în condițiile în care acesta reprezintă elemental principalul al contractului.

Recurenta-reclamantă arată că, în scopul derulării în condiții echitabile a contractului nr. x/12.04.2017 și în acord cu prevederile contractuale și legale în vigoare, în mod temeinic și legal a propus amendarea contractului existent, în scopul de a asigura ambelor părți efectele utile ale actului juridic, în condițiile în care intimata-pârâtă a refuzat actualizarea prețului, deși cunoștea dezechilibrul produs.

Un alt motiv de casare invocat vizează faptul că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, potrivit recurentei-reclamante, instanța de apel nu a respectat principiul libertății contractuale, în virtutea căruia părțile sunt libere să încheie orice contract, cu condiția de a nu se abate de la legile "care interesează ordinea publică și bunele moravuri".

Mai susține recurenta-reclamantă că, în relațiile dintre particulari, legiuitorul a permis subiectelor de drept ca, în anumite limite, să reglementeze prin propria voință raporturile dintre ele, conform art. 1.270 alin. (1) C. civ.: " Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante".

Astfel, potrivit recurentei-reclamante, instanțele de judecată aveau obligația ca, în soluționarea prezentului litigiu, să se raporteze la drepturile și obligațiile dintre părți stabilite prin contractul încheiat între acestea.

Făcând trimitere la art. 15 alin. (2) pct. c) din contract, recurenta-reclamantă susține că intimata-pârâtă s-a obligat ca, la solicitarea sa, să modifice în mod corespunzător contractul, dacă intervin modificări de circumstanțe față de cele avute în vedere la momentul semnării contractului, astfel cum acestea sunt evidențiate la art. 20 din contract.

Astfel, învoiala părților a fost aceea ca, pe cale de excepție de la prevederile art. 8 din contract, să se modifice inclusiv prețurile contractuale, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 20 din contract.

Mai susține recurenta-reclamantă că instanța nu a avut în vedere că, în cazul contractelor încheiate pe piața centralizată, modificarea contractelor este posibilă numai ca urmare a modificării reglementărilor și a actelor normative incidente, spre deosebire de art. 20 alin. (1) pct. ii) și alin. (3), astfel cum acesta a fost negociat și stabilit de părți în contractul nr. x/12.04.2017, care prevede în mod explicit posibilitatea de modificare a contractului.

Mai susține recurenta-reclamantă că, așa cum reiese din probele administrate, spre sfârșitul anului 2018 au intervenit modificări semnificative în piața gazelor naturale, care i-au prejudiciat în mod substanțial interesele, astfel soluția instanței de apel este nelegală, în condițiile în care prejudiciul a fost pe deplin dovedit, întemeiat și rezonabil.

Creșterile semnificative au intervenit spre sfârșitul anului 2018 pe structura prețului de achiziție, nu puteau fi prevăzute, recurenta-reclamantă susținând că acest fapt rezultă și din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Mai arată recurenta-reclamantă că, în mod eronat instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea impreviziuni, deși executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă, din raportul de expertiză reieșind că de la începutul anului 2018 s-au înregistrat creșteri considerabile ale prețului gazelor naturale în piața de achiziție.

Recurenta-reclamantă susține că, în virtutea obligațiilor asumate contractual, a suportat toate pierderile înregistrate ca urmare creșterilor prețurilor, sperând într-o echilibrare a acestora, însă, începând cu luna octombrie a anului 2018, prețurile gazelor naturale în piața de achiziție au început să înregistreze creșteri masive, depășind 40% față de momentul încheierii contractului dintre părți.

Mai susține recurenta-reclamantă că executarea obligației a devenit vădit injustă, din probele administrate reieșind că prețul de achiziție a gazelor naturale a înregistrat creșteri pe tot parcursul anului 2018, însă, spre sfârșitul acestui an, creșterile au devenit excesive.

Mai arată recurenta-reclamantă că schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului, iar schimbarea intervenită, precum și întinderea obligațiilor, nu au fost și nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului.

În susținerea celor menționate, recurenta-reclamantă redă graficul de creștere a prețului de achiziție a a gazului natural, începând cu luna octombrie a anului 2018, extras din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Recurenta-reclamantă arată și că nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că și-ar fi asumat acest risc, astfel cum rezultă din probele administrate.

Totodată, recurenta-reclamantă apreciză ca neîntemeiat considerentul instaței de apel, referitor la faptul că, în cauză, nu s-ar fi dovedit că gazul livrat intimatei-pârâte în perioada ianuarie - martie 2019 a fost achiziționat la un preț modificat, în condițiile în care raportul de expertiză a analizat și detaliat tranzacțiile efectuate de societate pe piețele centralizate de gaze naturale.

Prin urmare, prin prisma probatoriului administrat, recurenta-reclamantă apreciază că, în cauză, s-a dovedit că, pe fondul unor factori externi independenți de voința sa, imposibil de controlat și anticipat la începutul parteneriatului cu intimata-pârâtă, încă de la începutul anului 2018 a înregistrat pierderi considerabile în relația contractuală.

În raport de aceste argumente, consideră că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a fi dispusă adaptarea contractului.

În susținerea intervenirii impreviziunii stă, în opinia recurentei-reclamante, și faptul că intimata-pârâtă nu a contestat, în termenul legal de 30 de zile, hotărârea nr. 45/12.02.2019, pronunțată de Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul de la A.N.R.E., aceasta devenind obligatorie în ceea ce privește constatarea ca întemeiată a cererii A. S.A. de amendare a contractului din cauza dezechilibrului valoric, în ceea ce privește prețul gazului natural.

Mai susține recurenta-reclamantă că nu există nicio argumentație a susțierilor instanței de judecată prin care se afirmă că modificările intervenite pe structura prețului de achiziție datorată unor cauze diverse era previzibilă, întrucât, așa cum rezultă și din materialul probator, niciodată în perioadele anterioare nu au fost astfel de fluctuații majore, acest aspect fiind evidențiat inclusiv de raportul de expertiză efectuat în cauză.

Potrivit recurentei-reclamante, prețul contractului de vânzare gaze naturale nu se determină aleatoriu, ci reprezintă rezultatul însumării unor prețuri unitare care, fiecare în parte, reprezintă o rețetă compusă din suma costurilor estimate de ofertant la data întocmirii ofertei și profitul estimat.

Astfel, pentru ca fiecare dintre părțile contractuale să beneficieze de efectele utile ale contractului, față de modificările substanțiale ale condițiilor care au stat la baza încheierii relației contractuale și în acord cu prevederile art. 20, art. 14 și art. 15 din contract, recurenta-reclamantă consideră că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a fi dispusă adaptarea contractului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 07.09.2022, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, analizând recursul declarat în cauză, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, autoarea căii de atac a invocat în mod expres motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă, însă, că nu au fost formulate critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel, ci critici care reflectă, în realitate, nemulțumirea recurentei-reclamante față de interpretarea probelor administrate și de situația de fapt reținută de instanța de apel și urmăresc o nouă verificare a apărărilor sale; acestea sunt fie formale, fie vizează o pretinsă netemeinicie a hotărârii atacate.

Astfel, prin prisma primului motiv de recurs invocat, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea instanței de apel se întemeiază pe motive contradictorii și străine de natura cauzei.

A argumentat recurenta-reclamantă că instanța de apel a interpretat în mod eronat dispozițiile contractuale, argumente care sunt reluate și în susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că aceste critici nu pot reprezenta critici de nelegalitate care să poată fi analizate în recurs, deoarece interpretarea contractului nu poate fi disociată de probele administrate în cauză. Sunt antamate, așadar, aspecte ce țin de fondul cauzei, incompatibile cu prezenta cale de atac declarată, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii și nu temeinicia ei.

Înalta Curte învederează că analiza acestor critici nu va mai fi reluată din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a mai arătat și că motivarea este contradictorie, în condițiile în care instanța de apel a făcut trimitere la art. 1.269 alin. (2) din C. civ., care prevede că "stipulațiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a impus", pentru ca ulterior să interpreteze clauzele contractuale în defavoarea A. S.A., deși, așa cum a arătat, aceste prevederi au fost introduse chiar la solicitarea intimatei- pârâte.

Înalta Curte arată că scoaterea din context a unui considerent al hotărârii atacate nu poate constitui o critică de nelegalitate.

Astfel, instanța de apel a evocat regulile de interpretare a contractului, astfel cum sunt stipulate de prevederile art. 1.266, art. 1.267, art. 1.268, art. 1.269 C. civ.

Analiza instanței de apel s-a făcut în raport de art. 1.266 - art. 1.268 C. civ., fără a fi reținut art. 1.269 alin. (2) din același Cod, astfel cum susține recurenta-reclamantă.

Sub un ultim aspect, Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a invocat și faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, aceasta nu a expus argumente în susținerea acestei critici, nearătând care sunt aceste motive.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este, de asemenea, invocat formal.

Înalta Curte reține că, în susținerea acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă face ample trimiteri la situația de fapt, precum și la probele administrate în cauză, respectiv la înscrisuri și la raportul de expertiză, din care redă extrase referitoare la majorarea prețului de achiziție a gazelor naturale, în susținerea îndeplinirii condițiilor instituției impreviziunii.

Însă, nemulțumirea recurentei-reclamante determinată de modul în care instanța de apel a concluzionat asupra stării de fapt, în raport de probele administrate, nu deduce instanței de casare examinarea precisă a normei de drept pretins încălcate, ci reprezintă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu va fi examinată în recurs, cale excepțională de atac care urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, temeinicia stării de fapt reținute de instanța devolutivă nu poate fi repusă în discuție în calea extraordinară de atac a recursului, motiv pentru care criticile formulate nu se circumscriu motivului de casare invocat și nu pot fi analizate din perspectiva prefigurată de reclamantă.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac a invocat și faptul că intimata-pârâtă nu a contestat în termenul legal hotărârea nr. 45/12.02.2019, pronunțată de Comisia de soluționare a disputelor pe piata angro și cu amănuntul.

Nici acest argument nu poate constitui o critică de nelegalitate, recurenta-reclamantă neindicând normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.

Cum sancțiunea nulității recursului intervine nu doar atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, iar o astfel de situație intervine și în cauza de față, așa cum s-a arătat, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, să anuleze recursul. În raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 9.520 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 164 din 9 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a sumei de 9.520 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2022.