ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2613/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2613/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 7 decembrie 2022
Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus, în temeiul art. 155 indice 1 vechiul C. proc. civ., suspendare judecării cererii de recurs formulate de recurenta creditoare S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 908 din 12 august 2021, pronunțate de Tribunalul Ialomița – secția Civilă.
În pronunțarea acestei măsuri, intanța a reținut că recurenta creditoare nu și-a îndeplinit obligația de a depune încă 53 de exemplare ale recursului în forma sa inițială, obligația de a depune cererea de recurs precizată depusă atât la data de 11.10.2021, cât și cea depusă la data de 18.10.2021 și la data de 19.10.2021, în câte 55 de exemplare fiecare pentru comunicare și nici obligația de a preciza dacă cererea depusă la data de 27.09.2021, aflată la filele x, reprezintă o învestire a Curții de Apel București sau reprezintă înscrisuri depuse în cauză privitoare la formularea de către recurentă a unei cereri adresate O.R.C. Ialomița, deși a fost citată expres cu aceste mențiuni pentru termenul din data de 11.01.2022, astfel cum rezultă din dovezile de citare aflate la filele x din vol. III al prezentului dosar.
Așadar, Curtea a constatat că, prin neîndeplinirea acestor obligații, desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina recurentei.
Totodată, Curtea a arătat că, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 în forma în vigoare la data începerii litigiului (06.05.2011), citarea părților în recurs și comunicarea deciziilor pronunțate se fac potrivit dispozițiilor C. proc. civ. (dispoziții care prevăd emiterea citațiilor în mod separat pentru fiecare parte) și nu prin B.P.I.
În consecință, Curtea a apreciat că era necesară depunerea recursului în forma sa inițială și în formele precizate în exemplare suficiente pentru a fi comunicate tuturor părților adverse, față de dispozițiile art. 318, raportat la art. 288 alin. (1) vechiul C. proc. civ. (incidente față de data începerii litigiului și anume 06.05.2011), care prevăd că la cererea de recurs se vor alătura atâtea copii câți intimați sunt, precum și față de dispozițiile art. 318, raportat la art. 289 alin. (2) vechiul C. proc. civ., potrivit cărora președintele va dispune să se comunice intimatului, odată cu citația, o copie de pe cererea și de pe motivele de recurs, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate și care nu au fost înfățișate la prima instanță, punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.
De asemenea, Curtea a constatat că și neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina recurentei de a preciza dacă cererea depusă la data de 27.09.2021 aflată la dosar reprezintă o învestire a Curții de Apel București sau reprezintă înscrisuri depuse în cauză privitoare la formularea de către recurentă a unei cereri adresate O.R.C. Ialomița este de natură a împiedica desfășurarea normală a procesului, această clarificare fiind necesară în vederea stabilirii cu claritate a cererilor cu care instanța de recurs a fost învestită și cu privire la care trebuie să se pronunțe.
Împotriva acestei încheieri, A. S.R.L. a declarat recurs.
În argumentare, autoarea căii de atac a susținut că suspendarea judecării cauzei este nelegală, fiind dispusă în raport de dispozițiile art. 155 indice 1 din vechiul C. proc. civ., care era abrogat la data de 11.01.2022.
În fapt, recurenta susține că a achitat taxa de timbru judiciar și că a depus suficiente exemplare ale acțiunii, pentru toate părțile.
Mai arată recurenta că instanța nu i-a comunicat încheierea de suspendare a judecării cauzei la sediul indicat, iar obligația de a depune un număr de 56 de exemplare ale cererii de recurs a fost complinită în termen.
Mai mult, astfel cum susține recurenta, instanța a menținut în cauză părți care nu mai aveau interes, consecința fiind mărirea artificială a cheltuielilor în procedură.
Recurenta invocă faptul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, întrucât măsura suspendării a fost dispusă de un complet care nu făcea parte dintr-o secție specializată în materia insolvenței, de altfel inexistentă la Curtea de Apel București.
Totodată, potrivit recurentei, completul avea în componență judecători care s-au mai antepronunțat în cauză, care nu au fost desemnați aleatoriu, iar instanța a refuzat comunicarea actelor de procedură prin B.P.I.
În consecință, recurenta apreciază că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
C.I.I. B., în calitate de lichidator judiciar al C. S.R.L., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că motivele invocate nu se circumscriu cerințelor prevăzute de art. 488 alin. (1) și art. 485 alin. (1) C. proc. civ.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINAȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs.
Intimatul FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. IFN a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității formulării recursului și a lipsei de interes, având în vedere că dosarul a fost repus pe rol și are termen de judecată la 13 decembrie 2022.
În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:
Potrivit art. 129 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate, exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege.
Totodată, aceleași dispoziții legale exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele statuate prin legea procesuală.
În raport de principiul consacrat prin textul de lege mai sus evocat, admisibilitatea unei căi de atac, și pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
Înalta Curte arată că, potrivit dispozițiilor art. 155 indice 1 din vechiul C. proc. civ., când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate, dispozițiile art. 108 indice 3 fiind aplicabile. La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua.
Se impune a se arăta că, în raport de prevederile art. 244 indice 1 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.
Înalta Curte reține că încheierea din 11 ianuarie 2022, a fost pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2021 în calea de atac a recursului, ca atare, în raport de dispozițiile procedurale enunțate mai sus, aceasta nu poate fi atacă cu recurs, fiind irevocabilă.
În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, și într-o anumită ordine.
Așa fiind, având în vedere ca inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii de fond, Înalta Curte în considerarea celor sus arătate și în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., va respinge prezentul recurs, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 11 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2022.