ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2532/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. x/2020 la Tribunalul București reclamanta A. S.R.L. București a chemat în judecată UAT Fitionești pentru ca prin hotărâre judecătorească aceasta să fie obligată la plata a 263.637,86 RON contravaloare lucrări efectuate, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile necompetenței teritoriale, insuficienței timbrări și prescripției învederându-se că acțiunii i se aplică dispozițiile Legii nr. 101/2016. De asemenea, a invocat excepția autorității de lucru judecat arătându-se că în dosarul nr. x/2017 acțiunea a fost respinsă definitiv.

Prin încheierea din 28.09.2020 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale (funcționale), invocată din oficiu și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civilă a Tribunalului București.

Prin sentința nr. 423 din 19.02.2021 pronunțată de Tribunalului București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă și a fost declinată competența în favoarea Tribunalului Vrancea.

Prin sentința civilă nr. 205/10.12.2021 pronunțată de Tribunalul Vrancea-Sectia a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal a fost admisă acțiunea și s-a dispus, pe cale de consecință, obligarea pârâtei UAT Fitionești să-i achite reclamantei A. S.R.L. București suma de 263.637,86 RON reprezentând contravaloarea sporirii patrimoniului infrastructurii școlare. De asemenea, a fost obligată pârâta la 11.001,37 RON reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta UAT Comuna Fitionești, recurs care a fost înregistrat pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați.

La primul termen de judecată, Curtea a invocat necompetența în soluționarea căii de atac, excepție pe care a admis-o reținând că obiectul litigiului îl reprezintă îmbogățire fără justă cauză, rezultată din executarea unui contract de achiziție publică.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a civilă a Curții de Apel Galați la data de 18.02.2022, sub nr. x/2020**.

La termenul de judecată din data de 16 martie 2022, recursul a fost recalificat în apel și potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus amânarea judecării cauzei, pentru ca apelanta să-și motiveze calea de atac prin raportare la caracterul devolutiv al apelului, iar intimata să aibă posibilitatea de a formula întâmpinare la apel.

La data de 29 martie 2022 UAT Fitionești a depus la dosar apel împotriva hotărârii civile nr. 205/10.12.2021, precum și împotriva încheierilor, inclusiv, cu privire la încheierea din 27 aprilie 2021.

Prin decizia civilă nr. 155/2022 din 29 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă a fost admis apelul declarat de pârâta U.A.T Comuna Fitionești, împotriva încheierii de ședință din 27.04.2021 și a sentinței civile nr. 205/10.12.2021 pronunțate de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2020. A fost schimbată în parte încheierea de ședință și în totalitate sentința civilă și, în rejudecare, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a fost respinsă ca fiind prescrisă acțiunea în îmbogățire fără justă cauză formulată de societatea reclamantă A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta U.A.T Comuna Fitionești- județul Vrancea. A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4760 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat suportate la fond și 4760 RON în apel.

Împotriva deciziei nr. 155/2022 din 29 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă și a încheierii din 16 martie 2022 a formulat recurs principal A. S.R.L. solicitând, în principal, admiterea recursului împotriva încheierii din 16 martie 2022 cu consecința admiterii excepției inadmisibilității căii de atac a recursului formulat de intimată, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Recursul promovat împotriva încheierii din 16 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și privește încălcarea regulilor de procedură prin încheierea atacată.

Prin această încheiere, ca urmare a invocării prin întâmpinare a excepției inadmisibilității căii de atac a recursului exercitat de intimată împotriva hotărârii primei instanțe, instanța de apel a recalificat calea de atac a recursului ca fiind apel, reținând că partea și-a întemeiat cererea de chemare în judecată potrivit dreptului comun pe îmbogățirea fără justă cauză.

În opinia recurentei, instanța de apel nu a motivat rațiunea respingerii excepției inadmisibilității căii de atac și a dat o interpretare superficială celor statuate prin RIL nr. 19/2016, fiind încălcate dispozițiile art. 152 și 22 alin. (4) C. proc. civ. precum și art. 457 alin. (1) din același cod.

Recurenta arată că instanța a pus în discuție excepția invocată dând posibilitatea recurentei de a preciza calea de atac, aspect pe care aceasta l-a acceptat, fără însă a schimba motivele de nelegalitate, astfel că acestea au rămas întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 101/2016, adică pe normele de drept speciale.

Exercitarea rolului activ de către instanță în privința calificării corecte a căii de atac era necesară doar în situația unei cereri confuze, care ar fi împiedicat determinarea naturii și obiectului cererii de chemare în judecată, situație care nu se regăsește în cauză, cererea de recurs fiind argumentată clar și bine conturat.

În consecință, instanța a încălcat principiul legalității căilor de atac precum și regulile de procedură prevăzute de art. 457 alin. (4) C. proc. civ., aspect care atrage nulitatea încheierii atacate.

Recursul împotriva deciziei nr. 155 din 29.04.2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se arată că instanța de apel a încălcat normele de procedură întrucât a analizat cauza din perspectiva unui aspect dezlegat definitiv în dosarul nr. x/2017, dosar care a avut ca obiect acțiune în răspundere contractuală și în care s-a stabilit că pentru lucrările pentru care au fost pretinse sume de bani nu a existat un contract, acesta fiind motivul pentru care a fost respinsă acțiunea.

Astfel, instanța de apel a reținut că intimata era obligată să încheie act adițional la contractul de execuție lucrări, pentru a avea temei contractual pentru recuperarea sumelor ce constau în contravaloarea lucrărilor suplimentare, trecând în acest mod peste cele dispuse în dosarul anterior.

În raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 se susține faptul că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a normelor de drept care reglementează răspunderea contractuală și delictuală, instanța dând eficiență unei analize proprii asupra modului de derulare a raporturilor contractuale dintre părțile în litigiu, fără a analiza dacă sunt întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauză.

Instanța de apel a considerat greșit că îmbogățirea fără justă cauză este parte a răspunderii delictuale, raportându-se la normele de drept care reglementează această instituție deși prin acțiune reclamanta nu a invocat acest temei de drept.

Temeiul de drept ales de reclamantă a avut în vedere inexistența unui contract pentru pretențiile deduse judecății, care au caracter extracontractual.

Judecând în acest mod instanța de apel s-a pronunțat asupra unor chestiuni stabilite cu putere de lucru judecat în dosarul nr. x/2017, în care s-a reținut lipsa unui raport contractual pentru lucrările efectuate și a căror contravaloare este solicitată în prezentul dosar.

În dosarul pendinte, instanța trebuia să ia în considerare faptul că lipsa unui raport contractual a fost tranșată definitiv și să treacă la analiza condițiilor îmbogățirii fără just temei, care sunt întrunite în cauză.

Împotriva deciziei nr. 155/2022 din 29 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă și a încheierii din 16 martie 2022 a formulat recurs incident pârâta UAT Comuna Fitionești.

Cu privire la calificarea căii de atac prin încheierea atacată, recurenta susține că aceasta s-a făcut eronat având în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 101/2016 în forma în vigoare la data promovării litigiului, motiv de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Printr-o altă critică se arată că cererea de chemare în judecată trebuia respinsă ca insuficient timbrată raportat la dispozițiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, taxa judiciară de timbru datorată reprezentând 2% din valoarea estimată a contractului, astfel că excepția insuficientei timbrări a fost greșit respinsă.

Recurenta arată că pretențiile ce fac obiectul dosarului pendinte au reprezentat obiectul unei judecăți anterioare, fiind respinse în mod definitiv, astfel că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În opinia recurentei, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., întrucât este îndeplinită condiția triplei identități deoarece ambele dosare, respectiv dosarul nr. x/2017 cât și dosarul pendinte vizează aceleași părți, același obiect și aceiași cauză și anume, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii reprezentată de neexecutarea obligațiilor rezultând din contractul de execuție lucrări.

Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile nulității și inadmisibilității recursului recurentei-reclamante, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului incident, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din data de 24 noiembrie 2022, în conformitate cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului principal invocată prin întâmpinare, pe care a reținut-o ca nefondată pentru considerentele ce succed.

Recurenta-pârâtă a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității recursului reclamantei, în temeiul art. 457 alin. (1) C. proc. civ. cu motivarea că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, iar prin raportare la dispozițiile Legii nr. 101/2016, recursul reclamantei este recurs la recurs, ceea ce e inadmisibil.

Înalta Curte reține că reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile noului C. civ. referitoare la instituția îmbogățirii fără justă cauză, respectiv art. 1345-1348 C. civ.

Așadar, contrar susținerilor recurentei-pârâte temeiul actiunii nu este prevăzut de normele speciale de drept material și procedural prevăzute de Legea nr. 101/2016.

În respectarea principiului disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ. nici instanța de judecată și nici partea adversă, respectiv pârâta, nu pot schimba temeiul juridic al acțiunii astfel cum reclamanta l-a indicat.

Întrucât temeiul legal indicat prin acțiune atrage aplicabilitatea normelor materiale și procedurale de drept comun, rezultă că litigiul are deschisă calea de atac în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. în conformitate cu care, hotărârile date în apel sunt supuse recursului.

În consecință, instanța de apel a calificat corect calea de atac cu care a fost învestită, dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. fiind legal aplicate în cauză.

Faptul că în cuprinsul acțiunii reclamanta a făcut referire la contractul de achiziție publică și la Legea nr. 101/2016 nu reprezintă altceva decât expunerea unei situații de fapt necesară pentru înțelegerea fundamentului pretențiilor deduse judecății, iar nu argumentarea altui temei legal decât cel indicat expres prin acțiune.

Examinând recursul principal în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește recursul promovat împotriva încheierii din 16 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă recurenta-reclamantă a indicat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. susținând că au fost încălcate normele de procedură sub aspectul calificării căii de atac cu care a fost învestită și a soluționării excepției inadmisibilității.

Critica este nefondată având în vedere că instanța de apel a respectat principiul disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ. obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Cum reclamanta a indicat în mod expres faptul că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile care reglementează îmbogățirea fără justă cauză, în respectarea textului de lege menționat, instanța de apel a recalificat calea de atac în raport cu limitele judecății astfel cum reclamanta le-a afirmat.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de apel a indicat în motivarea măsurii recalificării căii de atac argumentele care o susțin și care sunt comune cu cele care vizează excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, prin urmare reluarea acelorași considerente era de prisos.

În consecință, constatând că sunt aplicabile normele procedurale de drept comun, instanța de apel a respectat principiul legalității căilor de atac precum și regulile de procedură prevăzute de art. 457 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel instanța a pus în discuție excepția invocată și a dat posibilitatea recurentei de a preciza calea de atac, aceasta arătând faptul că acțiunea formulată este întemeită pe îmbogățirea fără just temei, reglementată de dreptul comun.

Prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. conferă dreptul instanței de judecată să pună în discuție calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, acest drept nefiind îngrădit de condiții speciale, cum greșit susține recurenta-reclamantă.

În egală măsură instanța de apel a respectat și dispozițiile art. 152 C. proc. civ. întrucât, deși calea de atac a fost intitulată recurs, aceasta a fost avută în vedere și analizată ca apel, conform normelor procedurale aplicabile acestei căi de atac.

Recursul recurentei-reclamante împotriva deciziei nr. 155 din 29.04.2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă este întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se arată că instanța de apel a încălcat normele de procedură întrucât a analizat cauza din perspectiva unui aspect dezlegat definitiv în dosarul nr. x/2017 dosar care a avut ca obiect acțiune în răspundere contractuală și în care s-a stabilit că pentru lucrările pentru care au fost pretinse sume de bani nu a existat un contract, acesta fiind motivul pentru care a fost respinsă acțiunea.

Critica este nefondată, din cuprinsul deciziei atacate rezultând în mod clar că instanța de apel a analizat dacă dezlegările date prin hotărârea definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2017 prezintă relevanță în cauză, raportat la obiectul acțiunii.

În acest sens, în soluționarea excepției autorității de lucru judecat cu privire la dosarul indicat, instanța a reținut că nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză în sensul că obiectul și cauza sunt diferite în cele două dosare.

Perspectiva din care critică recurenta-reclamantă, și anume că instanța de apel a ignorat statuările anterioare potrivit cărora pretențiile sunt neîntemeiate întrucât nu au la bază contractul sau un act adițional, nu are eficiență practică asupra temeiniciei demersului din dosarul pendinte atât timp cât motivarea esențială pentru care instanța de apel a respins cererea de chemare în judecată este grefată pe alte rațiuni.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de apel a avut în vedere lipsa contractului însă a așezat argumentele pentru care acțiunea este neîntemeiată în cadrul normativ obligatoriu prevăzut de dispozițiile speciale aplicabile raporturilor juridice care decurg din contractele de achiziție publică, chiar dacă instituția îmbogățiri fără just temei face parte din dreptul comun.

Astfel, normele de drept public care guvernează materia achizițiilor publice nu pot fi eludate prin utilizarea unor mijloace de acțiune rezultate din dreptul comun, chiar dacă astfel de acțiuni nu sunt interzise expres.

Concret, atât timp cât lucrările suplimentare efectuate nu puteau depăși 20% din valoarea contractului, iar art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 impune condiția obligatorie a încheierii unui act adițional, solicitarea sumei care depășeste această valoare precum și lipsa încheierii unui act adițional, nu poate legitima o acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, cât timp părțile, în raportul juridic dintre ele, erau supuse unei legislații speciale, cea privind achizițiile publice.

Prin urmare, în situația unei reglementări speciale, derogatorii de la normele de drept comun, părțile nu pot utiliza alte căi ce contravin scopului edictării normelor speciale, întrucât o astfel de viziune ar reprezenta o modalitate de eludare a obligațiilor contractuale și a legislației speciale în materia achizițiilor publice.

Or, în cauză, contractul intervenit între părți intră sub imperiul unor reglementări speciale de la care nu se poate deroga, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la o majorare a valorii contractului cu neobservarea dispozițiilor legii speciale, ceea ce nu este legal.

Este nefondată și critica întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 prin care se susține faptul că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a normelor de drept care reglementează răspunderea contractuală și delictuală, fără a analiza dacă sunt întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauză.

Potrivit deciziei atacate, acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză este incompatibilă cu reglementările speciale din domeniul contractelor de achiziție publică, motiv pentru care analiza elementelor acestei instituții nu prezintă finalitate practică în cauză.

Astfel, instanța de apel a analizat cu prioritate condițiile exercitării unei astfel de acțiuni, lipsa contractului, astfel cum s-a constatat în cadrul dosarului nr. x/2017, nedeschizând automat calea acțiunii în îmbogățire fără justă cauză, cum consideră greșit recurenta-reclamantă. Prin urmare, simpla constatare că pretențiile deduse judecății în dosarul anterior nu au bază contractuală nu este suficientă pentru exercitarea acțiunii pendinte întemeiată pe îmbogățirea fără justă, întrucât normele speciale trebuie respectate.

Recurenta a afirmat că instanța de apel s-a raportat la normele de drept care reglementează răspunderea civilă delictuală, deși prin acțiune nu s-a invocat acest temei de drept.

Și această critică va fi înlăturată având în vedere că motivul respingerii acțiunii nu a fost reținerea acestui temei ci netemeinicia acțiunii față de existența dispozițiilor speciale de la care nu se poate deroga.

Analizând recursul incident, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Recurenta-pârâtă a susținut că prin încheierea atacată a fost calificată greșit calea de atac având în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 101/2016 în forma în vigoare la data promovării litigiului, fiind astfel încălcate normele de drept material, motiv de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Critica este nefondată raportat la faptul că instanța de apel a recalificat calea de atac având în vedere temeiul legal al acțiunii astfel cum a fost indicat prin acțiune, respectiv îmbogățire fără justă cauză întemeiată pe dreptul comun, dezvoltarea argumentelor referitoare la acest aspect fiind deja expuse în cadrul analizării recursului principal.

În acest sens, având în vedere temeiul legal al acțiunii, Înalta Curte va respinge și critica prin care se arată că cererea de chemare în judecată trebuia respinsă ca insuficient timbrată raportat la dispozițiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, aceste dispoziții neavând aplicabilitate în cauză, ci dispozițiile de drept comun corespunzătoare, respectiv O.U.G. nr. 80/2013 în baza cărora reclamanta a timbrat.

Este nefondată și critica prin care se arată că pretențiile ce fac obiectul dosarului pendinte au reprezentat obiectul unei judecăți anterioare, fiind respinse în mod definitiv, astfel că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel cum a constatat și instanța de apel, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu este îndeplinită condiția triplei identități deoarece ambele dosare, respectiv dosarul nr. x/2017 cât și dosarul pendinte, deși vizează aceleași părți, obiectul și cauza sunt diferite.

Dosarul nr. x/2017 avut ca obiect răspunderea contractuală în timp ce dosarul pendinte are ca obiect îmbogățire fără justă cauză. De asemenea, în litigiul anterior cauza a fost reprezentată de pretenții contractuale, în timp ce cauza dosarului pendinte vizează un fapt juridic licit și anume îmbogățirea fără justă cauză.

În consecință, cele două acțiuni nu se suprapun, instanța de apel făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele reținute, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge excepția inadmisibilității recursului principal, va respinge recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. precum și recursul incident declarat de recurenta-pârâtă UAT COMUNA FITIONEȘTI împotriva încheierii din 16 martie 2022 și a deciziei nr. 155/2022 din 29 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului principal.

Respinge recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. și recursul incident declarat de recurenta-pârâtă UAT COMUNA FITIONEȘTI împotriva încheierii din 16 martie 2022 și a deciziei nr. 155/2022 din 29 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2022.