ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2451/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. CADRUL PROCESUAL

Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, la data de 06.10.2020, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea a chemat în judecată pe pârâtele S.C. A. S.R.L. București și Direcția de Sănătate Publică Vrancea, solicitând instanței obligarea, în solidar, a pârâtelor la plata sumei de 1.033.908,74 RON și a accesoriilor aferente, plată considerată nelegală.

Pârâta A. S.R.L. a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantei, prin care a invocat excepția de necompetență funcțională a instanței și excepția prescripției dreptului material la acțiune, solicitând respingerea acțiunii, în principal, ca efect al admiterii acestei din urmă excepții, iar, în secundar, ca fiind nefondată.

La rândul său, și pârâta Direcția de Sănătate Publică Vrancea a formulat întâmpinare, prin care, cu titlu de chestiuni prealabile, a invocat excepția necompetenței funcționale a tribunalului – secția de contencios administrativ și fiscal; excepția lipsei calității procesuale pasive a D.S.P. Vrancea și excepția prescrierii dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, pe fondul cauzei solicitând, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

I.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 147/2021, pronunțată la data de 08 iulie 2021, în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune și a respins, ca fiind prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea, în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L. București și Direcția de Sănătate Publică Vrancea, având ca obiect pretenții; a obligat reclamanta la 8.635,14 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta S.C. A. S.R.L. București.

I.3. Soluția instanței de apel. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Galați – secția a II-a civilă, prin decizia nr. 338/2021 din 17 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul formulat de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea împotriva sentinței civile nr. 147/08.07.2021, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L. București și Direcția de Sănătate Publică Vrancea; a anulat sentința civilă nr. 147/08.07.2021 și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

În esență, din lectura sentinței civile apelate, a constatat că soluția cu privire la cea dintâi excepție, cea a lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata pârâtă D.S.P. Vrancea prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe de fond, nu se regăsește nici în cuprinsul considerentelor și nici în cuprinsul dispozitivului, prima instanță de fond omițând atât analiza acesteia, cât și soluția ce urma a fi pronunțată în urma analizei.

Or, în lipsa analizei unui astfel de mijloc de apărare, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a stabilit cadrul procesual complet sub aspectul părților, neputându-se stabili dacă soluția privind excepția prescripției a vizat-o și pe intimata-pârâtă D.S.P. Vrancea sau dimpotrivă, nu a vizat-o și pe aceasta, o soluție de respingere implicită a excepției nefiind de îngăduit.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta Societatea "A." S.R.L., întemeiat, în drept, pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, cu cheltuieli de judecată.

În recursul său, recurenta-pârâtă a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală, considerând că a fost respinsă în mod nelegal excepția prescripției dreptului material la acțiune, sens în care, a arătat circumstanțele cauzei și, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a relevat considerente referitoare la caracterul civil al raportului juridic, cu termenul de prescripție aplicabil, solicitând a se aprecia că litigiul de față este unul civil, iar nu de contencios administrativ, formulând, totodată, critici cu privire la greșita aplicare a normelor legale referitoare la termenul de prescripție.

Privitor la critica potrivit căreia instanța nu s-ar fi pronunțat asupra excepției lipsei calității procesual-pasive a pârâtei Direcția de Sănătate Publică Vrancea, recurenta-pârâtă a arătat că, la termenul de judecată din data de 24.06.2021, apărătorul ales al său a solicitat, în temeiul art. 248 C. proc. civ., soluționarea cu prioritate a excepției prescripției dreptului material la acțiune, întrucât admiterea acesteia conducea la inutilitatea administrării altor probe sau cercetarea în fond a cauzei, dat fiind caracterul peremptoriu al excepției.

Astfel, susține recurenta-pârâtă, chiar dacă a fost invocată și excepția lipsei calității procesual-pasive de către D.S.P. Vrancea, instanța de fond nu mai era ținută să se pronunțe și asupra acesteia, întrucât, a admis excepția peremptorie a prescripției dreptului material la acțiune.

Pe cale de consecință, consideră că instanța ar fi urmat să se pronunțe asupra excepției invocate de către intimata-pârâtă D.S.P. Vrancea doar în ipoteza în care ar fi respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 14.01.2022, sub nr. x/2020**.

II.1. Apărarea formulată în cauză

Intimata-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA a depus la dosar întâmpinare, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca legală și temeinică, a deciziei recurate.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 12 mai 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 06 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În prealabil, examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate – care, în speță, vizează inclusiv soluționarea excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune de către instanța de fond, Înalta Curte notează că se va pronunța și va analiza doar criticile ce privesc excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția de Sănătate Publică Vrancea.

Aceasta, întrucât, celelalte aspecte invocate de recurenta-pârâtă la punctele II. și III. din recurs, referitoare la, caracterul civil al raportului juridic, termenul de prescripție aplicabil, plata cu repetițiune, ori aplicarea normelor legale referitoare la termenul de prescripție, nu pot fi analizate de către instanța de recurs, întrucât nici instanța de apel, la rândul său, nu le-a analizat, soluția instanței de apel limitându-se la motivul pentru care s-a impus anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, din perspectiva nesoluționării excepției lipsei calității procesuale pasive mai sus-arătate.

Totodată, Înalta Curte constată că, deși recurenta- pârâtă și-a întemeiat în drept recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care se referă la cazul de casare când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în realitate, se invocă și încălcarea unor norme procedurale, situație în care recursul va fi examinat și din perspectiva motivului prevăzut de pct. 5 al aceluiași text, "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Astfel, examinând recursul, în aceste limite, Înalta Curte constată că este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări, printre aceste reguli regăsindu-se și cele care vizează calea de atac a apelului.

Potrivit art. 456, coroborat cu art. 476 C. proc. civ., apelul este o cale de atac ordinară, cu efect devolutiv, ceea ce înseamnă că readuce în fața instanței de control judiciar toate problemele de fapt și de drept dezbătute în primă instanță, provocând o nouă judecată asupra fondului, fără a necesita îndeplinirea vreunei condiții speciale.

În virtutea efectului devolutiv al apelului, se conferă instanței superioare de control judiciar dreptul și obligația de a efectua o nouă judecată asupra fondului prin verificarea tuturor împrejurărilor de fapt sau de drept pe care prima instanță și-a bazat hotărârea, în acest scop instanța de apel având îndreptățirea de a analiza atât motivele, mijloacele de apărare și dovezile invocate la prima instanță, cât și pe cele arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.

De regulă, devoluțiunea este totală, însă apelul este limitat, pe de o parte de ceea ce s-a apelat - tantum devolutum quantum appellatum și, pe de altă parte, de ceea ce s-a dedus judecății la prima instanță - tantum devolutum quantum iudicatum.

Totodată, potrivit art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., în ipoteza în care în apel, se dispune anularea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, fie de către instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. fie de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., se realizează potrivit normelor care reglementează soluționarea cauzelor în primă instanță.

Așadar, instanța de apel păstrează posibilitatea de a efectua un control eficient, deplin și adecvat asupra obiectului cererii care, în prima fază procesuală, nu a fost cercetată pe fond, ceea ce presupune că cenzurarea temeiniciei dreptului dedus judecății prin intermediul cererii în privința căreia, se reține, în apel, că nu a fost cercetată în fond, nu poate fi limitată exclusiv la argumentele reclamantului, ci, impune deopotrivă, analiza mijloacelor de apărare invocate de pârât pe calea întâmpinării, ca modalitate de răspuns față de pretențiile reclamantului.

Totodată, Înalta Curte reține că excepția procesuală este definită, prin art. 245 C. proc. civ., ca reprezentând mijlocul prin care partea interesată, procurorul sau instanța, din oficiu, invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.

Atât excepția prescripției, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului constituie excepții de fond, absolute, care obligă instanța, în cazul admiterii lor, la respingerea cererii, fără să mai fie posibilă discutarea fondului.

Ambele excepții au, în sens restrâns, natura unor mijloace de apărare în legătură cu cererea de chemare în judecată a reclamantului, invocarea excepțiilor constituind o componentă a dreptului fundamental la apărare al pârâtului.

În privința excepțiilor procesuale, art. 248 C. proc. civ. impune regula ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Așadar, este în sarcina instanței de apel să se pronunțe inclusiv în privința excepțiilor procesuale invocate în condițiile legii și nesoluționate în prima fază procesuală.

Plecând de la aceste considerații, Înalta Curte reține că, în cauză, din cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul dosarului, reiese că reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea a chemat în judecată pârâtele A. S.R.L. București și Direcția de Sănătate Publică Vrancea, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 1.033.908,74 RON, și a accesoriilor aferente.

Prin întâmpinarea formulată în prima fază procesuală, pârâta Direcția de Sănătate Publică Vrancea a invocat excepția necompetenței funcționale a tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 147/2021 din 08 iulie 2021 a admis excepția prescripției și a respins, ca fiind prescrisă, acțiunea formulată de reclamantă.

Din verificarea dispozitivului și a considerentelor sentinței primei instanțe, așa cum corect a constatat și instanța de apel, se reține, însă, că Tribunalul nu a tranșat, prin hotărârea pronunțată, asupra legitimării procesuale pasive a pârâtei Direcția de Sănătate Publică Vrancea, ci s-a limitat la a dispune admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, lăsând, practic, nesoluționată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată.

Împotriva sentinței civile nr. 147/2021 din 08 iulie 2021, pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal, a declarat apel reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea.

În urma soluționării apelului declarat de reclamantă, instanța de apel, prin decizia nr. 338/2021 din 17 noiembrie 2021, a anulat sentința civilă apelată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru a se stabili cadrul procesual complet sub aspectul părților și pentru a se discuta în contradictoriu cu acestea toate apărările, instanța de apel găsind că nu a fost analizată, și nici soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția de Sănătate Publică Vrancea.

În ceea ce privește această ultimă soluție, ce constituie obiectul criticilor formulate în recurs, Înalta Curte apreciază că raționamentul judiciar care a fundamentat-o este legal și corect.

În situația în care cele două excepții- cum este cazul în speță, excepția lipsei calității procesuale pasive a uneia dintre pârâte și excepția prescripției dreptului material la acțiune- produc același efect, instanța va trebui să stabilească ordinea de prioritate a unei excepții față de alta, în funcție de modul în care efectul celei dintâi se poate repercuta, logic, asupra alteia, ulterioare, apreciind cazual.

Astfel, între excepția lipsei calității procesuale și excepția prescripției, se impune, contrar susținerilor recurentei- pârâte, analiza prioritară a celei dintâi, deși efectul lor procesual este identic, întrucât, verificarea prescripției, ca sancțiune aplicată dreptului material la acțiune, este precedată de necesitatea stabilirii celui împotriva căruia se reclamă dreptul sancționat prin prescripție.

În alte cuvinte, câtă vreme prescripția verifică data de la care începe să curgă termenul de prescripție, durata termenului de prescripție, etc., prin raportare la părțile raportului juridic născut, calitatea de parte în raportul juridic dedus judecății se verifică cu prioritate, căci numai după stabilirea, cu precădere, a părților între care s-a născut raportul juridic, se poate verifica, ulterior, incidența unei eventuale prescrieri a dreptului material.

De vreme ce instanța de fond a ignorat faptul că s-a invocat, prin întâmpinare, o atare excepție și nu a statuat asupra acesteia, ci a procedat, așa cum s-a arătat deja în cele ce preced, doar la a analiza excepția prescrierii dreptului material la acțiune, lăsând, practic, nesoluționată prima excepție, în mod legal instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., dispunând anularea sentinței astfel pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Atare soluție a instanței de fond a avut drept consecință o limitare nejustificată a dreptului pârâtei de a supune analizei primei instanțe aceste mijloace de apărare hotărâtoare pentru soluționarea cererii de chemare în judecată, concluziile instanței de apel fiind corecte și legale, câtă vreme instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției, așa cum avea obligația prevăzută de art. 248 C. proc. civ.

În consecință, nefiind incident cazul de casare prevăzut de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., se impune respingerea recursului formulat de pârâta A. S.R.L., ca nefondat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea "A." S.R.L. împotriva deciziei nr. 338/2021 din 17 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2022.