ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2382/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

S-a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la repararea prejudiciilor cauzate de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligația de a încheia, pe durata derulării contractului de credit, în numele împrumutatului E., o asigurare de viață în vederea asigurării riscului acesteia de deces din orice cauză, inclusiv dobânda legală și inflația aferente.

Prin sentința civilă nr. 37/2021 din 19 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Mureș – secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 3.217 RON către pârâta S.C. F. S.A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții.

Au fost obligați reclamanții la plata către pârâta F. S.A. a sumei de 4.197,81 RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 44/A din 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția tardivității formulării cererii de completare a deciziei nr. 281/25.10.2021, excepție invocată de instanță din oficiu și, în consecință, s-a respins cererea de completare a deciziei nr. 281/25.10.2021, ca fiind tardiv formulată.

Recurenții-reclamanți au susținut că instanța de apel, în mod greșit, a respins cererea de completare a hotărârii ca fiind tardiv formulată, raportându-se la data comunicării hotărârii către altă adresă decât cea indicată de reclamanți în documentele formulate către instanțele de fond și de apel.

În acest sens, recurenții au invocat încălcarea dispozițiilor art. 264 alin. (1), art. 211, art. 22 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Recurenții au criticat decizia atacată și din perspectiva faptului că instanța de apel nu a pus în vedere împrumutatului să formuleze apărări cu privire la excepția tardivității formulării cererii de completare, invocată din oficiu, astfel că, raportat la acțiunile instanței de apel, împrumutatul nu a avut posibilitatea să justifice faptul că cererea de completare a fost formulată în termen. Prin urmare, s-a arătat că instanța nu a efectuat o activitate temeinică de cercetare și dezbatere a fondului procesului și nu a soluționat în mod legal cererea de completare a hotărârii, întrucât nu au fost respectate toate principiile și garanțiile procesuale în vederea soluționării legale și temeinice a cererii de completare a hotărârii.

S-a mai învederat că instanța de apel și-a întemeiat soluția pe susțineri nefondate, deoarece termenul de formulare a cererii de completare nu a început să curgă din data când decizia civilă nr. 281/A a ajuns, din vina instanței, în căsuța poștală de la o adresă care nu a fost indicată de împrumutat ca fiind adresa de comunicare a citațiilor și actelor de procedură, ci începe să curgă cel mai devreme de la data când împrumutatul a luat cunoștință de conținutul plicului care conținea decizia nr. 281, respectiv din 20 decembrie 2021.

Recurenții-reclamanți au susținut că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, având în vedere că avea obligația să comunice decizia atacată, cu respectarea legii, la adresa de e-mail x@x.ro, indicată de către reclamanți prin actele depuse la dosar. Prin urmare, s-a învederat că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că decizia atacată cu recurs a fost comunicată la data de 18 ianuarie 2021, la adresa de domiciliu a mandatarului împrumutatului, respectiv la adresa din Buzău.

Producându-se această eroare, provocată de către instanța de apel, mandatarul împrumutatului a luat cunoștință de conținutul deciziei nr. 281 A/25.10.2021 abia la data de 20.12.2021, când a redactat și cererea de recurs, iar prin raportare la această dată termenul de 30 de zile de formulare a cererii de completare a hotărârii a fost respectat, această cerere fiind formulată după 15 zile de la data de 20.12.2021, respectiv în 05.01.2022.

Recurenții au subliniat că adresa de domiciliu a mandatarului împrumutatului nu a fost indicată în cererea de chemare în judecată ca fiind adresa de corespondență a citațiilor și actelor de procedură, aceasta întrucât de cele mai multe ori mandatarul împrumutatului nu locuiește la adresa respectivă. O comunicare legală a deciziei recurate s-ar fi realizat dacă aceasta ar fi fost transmisă la adresa de e-mail x@x.ro, astfel cum s-a solicitat.

În sensul celor arătate, sunt și prevederile art. 154 alin. (6), coroborate cu art. 165 pct. 3 C. proc. civ., respectiv dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare pentru comunicarea actelor de procedură, cum este cazul în speță, comunicarea deciziei recurate se poate face de către grefa instanței și prin poștă electronică.

Prin urmare, având în vedere că decizia nr. 281 nu a fost comunicată la adresa de corespondență electronică, astfel cum s-a solicitat, recurenții apreciază că nu a avut loc o comunicare legală în cauză, astfel încât cererea de completare a fost în mod greșit respinsă ca tardivă.

Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, cu motivarea că cererea de recurs este timbrabilă, conform art. 24 alin. (1) și (2) C. proc. civ., excepție care a fost respinsă la termenul de astăzi, constatându-se că recurenții nu datorează taxă judiciară de timbru. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Analizând recursul, Înalta Curte îl va admite, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare curții de apel.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., analiza instanței de recurs presupune examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar soluția pronunțată de curtea de apel, prin decizia recurată, este aceea de respingere ca tardivă a cererii de completare a deciziei nr. 281/A din 25 octombrie 2021 a Curții de Apel Târgu-Mureș, neprocedându-se la o judecată pe fond a cererii.

Ca atare, instanța supremă va analiza legalitatea deciziei curții de apel prin prisma criticilor ce vizează respingerea ca tardivă a cererii de completare, încadrabile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că se invocă încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., art. 264 alin. (1), art. 211, art. 22 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Recurenții își justifică formularea cererii de completare peste termenul legal impus de art. 444 alin. (1) C. proc. civ. (30 zile de la comunicarea hotărârii), motivat de faptul că decizia nr. 281/A din 25.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost comunicată la domiciliul mandatarului recurenților și nu la adresa indicată pentru transmiterea actelor de procedură, respectiv la adresa de e-mail x@x.ro, așa cum aceștia precizează că s-a solicitat.

În cauză, recurenții invocă, pentru a justifica nelegala comunicare a deciziei de către curtea de apel, faptul că prin actele depuse la dosar în apel și primă instanță au solicitat ca citațiile și actele de procedură să fie comunicate la adresa de e-mail x@x.ro.

Înalta Curte constată că dezlegările jurisdicționale pe care curtea de apel le-a dat excepției procesuale referitoare la tardivitatea cererii de completare sunt eronate și fondate pe o greșită aplicare a normelor de procedură incidente în această materie, criticile cu acest obiect fiind întemeiate.

Regula generală instituită prin dispozițiile art. 154 alin. (1) C. proc. civ. este aceea a comunicării citațiilor și a tuturor actelor de procedură, din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sesizate, prin alt salariat al acesteia, prin agenți sau salariați ai altor instanțe în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul.

Totodată, alin. (6) al art. 154 C. proc. civ. prevede: "Comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură se poate face de grefa instanței și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop. Comunicarea actelor de procedură va fi însoțită de semnătura electronică extinsă a instanței care va înlocui ștampila instanței și semnătura grefierului de ședință din mențiunile obligatorii ale citației. Fiecare instanță va avea o singură semnătură electronică extinsă pentru citații și acte de procedură".

De asemenea, așa cum rezultă din prevederile art. 156 alin. (7) C. proc. civ. și ale art. 241 alin. (3) C. proc. civ., instanța are obligația de a verifica efectuarea procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen, iar când este cazul, va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri, precum și folosirea altor mijloace ce pot asigura încunoștințarea părților (telefonic, telegrafic, prin fax, poștă electronică) sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înștiințarea pentru prezentarea la termen, precum și confirmarea primirii actului, respectiv a înștiințării, dacă părțile au indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop.

Potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156."

Așa cum corect s-a susținut în cadrul recursului, A., B., C. și D. au solicitat comunicarea citațiilor și a actelor de procedură la adresa de e-mail x@x.ro, în atenția reprezentantului convențional G., procurile pentru fiecare recurent fiind depuse la dosar, acestea aflându-se la dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Mureș – secția Civilă.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în mod greșit, curtea de apel a reținut că decizia nr. 281/A din 25.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost comunicată recurenților la 18.11.2021, potrivit dovezilor aflate la dosar, respectiv prin punerea corespondenței în cutia poștală de la domiciliul mandatarului împrumutatului, de la adresa din Buzău str. x, județul Buzău, fiind încălcate dispozițiile art. 154 alin. (6) și ale art. 158 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care această procedură trebuia efectuată electronic.

Prin cererile depuse la dosar cu ocazia soluționării litigiului, atât în primă instanță, cât și în apel, recurenții A., B., C. și D. au solicitat comunicarea citațiilor și a actelor de procedură la adresa de e-mail x@x.ro.

Astfel, se constată că această solicitare a fost făcută prin cererea de chemare în judecată, cererea de apel, cererea de ajutor public judiciar, cererea de amânare a judecării cauzei, concluziile scrise, cererea de completare a hotărârii, cererea de amânare, răspunsul la întâmpinare .

Prin urmare, sunt întemeiate criticile recurenților privind aplicarea greșită a normelor procedurale ce reglementează termenul de formulare a cererii de completare, prin raportare la data reținută de către curtea de apel, ca fiind cea la care s-a comunicat decizia din apel.

În acest context, în mod eronat curtea de apel a admis excepția tardivității formulării cererii de completare, prin raportare la art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea unei comunicări nelegale a hotărârii instanței de apel, care nu putea fi opozabilă titularilor căii extraordinare de atac. În aceste condiții, sancțiunea decăderii recurenților din dreptul de a le fi examinate criticile deduse judecății, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., este lipsită de suport legal și a produs părții o vătămare a cărei înlăturare nu poate fi realizată decât prin anularea deciziei atacate cu recurs, în condițiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ., ce reprezintă regula de drept comun în materia nulității actelor de procedură.

În plus, se constată că prin decizia nr. 75/2022 din 14 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2022, s-a admis sesizarea formulată de Tribunalul Dolj – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. S-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 154 alin. (1), (6) și (6)

1

, art. 163 alin. (5), art. 164 alin. (4) și art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat și a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiționată de efectuarea procedurii în format letric conform dispozițiilor art. 154 alin. (1) din același act normativ.

Prin urmare, s-a hotărât că actul de citare a părții în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanței, este lovit de nulitate în temeiul dispozițiilor art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., dacă prin nerespectarea modalității de comunicare a actului de procedură s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, fără a fi condiționată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispozițiilor art. 163 alin. (5) și art. 164 alin. (4) din C. proc. civ.

În ce privește celelalte motive de recurs invocate de recurenți și reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ("când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești") și de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), se constată că nu s-au dezvoltat critici încadrabile în conținutul acestor texte de lege, ele fiind invocate formal.

În consecință, pentru considerentele expuse, reținând incidența în speță a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenții-reclamanți B., D., C. și A. împotriva deciziei nr. 44/A din 21 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Având în vedere faptul că, la acest moment procesual, nu se poate tranșa definitiv asupra culpei procesuale a părților litigante și nici a îndreptățirii acestora la a pretinde obligarea părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, dat fiind că soluția care s-a impus a fost aceea de casare cu trimitere spre o nouă judecată a cauzei, rămâne în sarcina instanței de rejudecare să analizeze cererea formulată de către intimata F. S.A. având ca obiect obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat în recurs, în raport cu decizia ce se va pronunța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții C., D., B. și A. împotriva deciziei civile nr. 44/A din 21 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2022.