ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2270/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă, sub număr de dosar x/2010, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., au solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 104.432,84 euro, reprezentând dobândă legală aferentă sumei de 950.000 euro, calculată din ziua imediat scadentă și până la data plății, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin sentința civilă nr. 18 din 14 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., fiind obligată pârâta C. S.R.L. să plătească reclamanților A. și B. suma de 103498 euro, reprezentând dobândă legală aferentă sumei de 950000 euro.

A fost obligată pârâta C. S.R.L. să plătească reclamantului B. cheltuieli de judecată astfel: suma de 8575,6 RON constând în contravaloare taxă timbru și suma de 1000 RON constând în contravaloare onorariu expert contabil.

Împotriva acestei sentințe, pârâta C. S.R.L. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 340/2021 din 5 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., pârâta C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 340/2021 din 5 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Constanța.

Intimații-reclamanți B. și A. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția netimbrării recursului și execpția tardivității acestuia. Pe fondul recursului, au solicitat, în esență, respingerea acestuia, ca nefondat.

La 10 ianuarie 2022, recurenta-pârâtă a transmis pe mail răspuns la adresa de regularizare prin care a învederat instanței că nu mai dorește să continue procedura judiciară în prezenta cauză, sens în care nu va achita taxa de timbru, pusă în vedere.

La termenul din 2 noiembrie 2022, completul de judecată a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 340/2021 din 5 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință legală extrinsecă cererii de recurs este prevăzută sub sancțiunea nulității, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea, menționând expres că nu va achita taxa de timbru, întrucât nu mai dorește să continue procedura judiciară în prezenta cauză.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 340/2021 din 5 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acestora, în sensul obligării recurentei-pârâte S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 16065 RON către intimatul-reclamant B. și în sensul obligării recurentei-pârâte S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 16065 RON către intimatul-reclamant A., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 340/2021 din 5 iulie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 16065 RON către intimatul-reclamant B..

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 16065 RON către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.