ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2197/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanții A. S.R.L. și B. au chemat în judecată pârâtele C. S.R.L. și D. S.R.L., solicitând obligarea acestora la plata următoarelor sume: 29.250.000 RON, reprezentând comisionul aferent anului 2015; 14.852.622 RON, reprezentând comisionul aferent anului 2016; 2.509.276 RON, reprezentând comisionul aferent anului 2017, precum și la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2636/30.12.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul B. ca nefondată; a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. ca nefondată; a admis în parte cererea formulată de reclamanta C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta D. S.R.L.; a obligat pârâta D. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.R.L. suma de 19.180 RON, reprezentând comision aferent anului 2016; a respins restul pretențiilor ca nefondate; a obligat pârâta D. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.R.L. suma de 2.864 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen legal reclamanții A. S.R.L. și B., solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea intimatelor-parate la plata comisionului datorat aferent perioadei 2015-2017, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 249 din 14 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, a fost respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții A. S.R.L. și B..

Recurenții invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susținând că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 1.266 alin. (1) si (2) C. civ.

Recurenții consideră că instanța de apel a făcut o "interpretare logică" a Contractului dc intermediere din 01.01.2015, cu precădere a clauzei conținute dc art. 4.2. din acest contract, eludând astfel regulile de interpretare reglementate expres de art. 1266 C. civ. și încălcând regula în conformitate cu care, în mod prioritar, contractul se interpretează în sensul voinței reale a părților:

Mai mult, în art. 1266-1269 C. civ. cuprinse în Secțiunea a 5 -a ""Interpretarea contractului'" nu este reglementată "interpretarea logică" cu care a operat instanța dc apel, fiind evident că decizia din apel a fost dată cu vădita încălcare a normelor de drept material (art. 1266 C. civ.).

Or, în situația în care instanța de apel ar fi interpretat Contractul de intermediere din 01.01.2015 "după voința concordantă a părților" (art. 1266 alin. (1) C. civ.) și ar fi ținut cont de "negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului art. 1266 alin. (2) C. civ., ar fi trebuit să observe că din înscrisurile depuse la dosar rezultă, faptul că acest comision era calculat în funcție de valoarea tuturor contractelor încheiate de D., ca urmare a activității desfășurate de B., comisionul fiind plătit și anterior către societatea A. S.R.L.

Clauza conținută de art. 4.2 din Contractul de intermediere din 2015: "doar în situația în care aceste contracte sunt rezultatul exclusiv al Intermedierii" a fost în mod identic conținută și în art. 4.2. din Contractul de intermediere din 2014. Or, în temeiul Contractului de intermediere din 2014 a fost achitat un comision de 5.000 euro, reprezentând 1% din valoarea tuturor contractelor încheiate, care a fost de 531.282 euro.

Așa fiind, rezultă că există o discrepanță între această clauză din contract și voința reală a părților, situație în care instanța de apel era obligată să aplice regulile de interpretare reglementate expres de art. 1266 C. civ., nicidecum "interpretarea logică", aceasta nefiind reglementată de legiuitor.

Dacă instanța de apel ar fi stabilit care a fost voința reală a părților, ar fi putut observa că "suma recunoscută de pârâtă" de 19,180 RON reprezentând comision datorat "strict la contractele care au fost încheiate prin negocieri directe" pentru anul 2016 este vădit disproporționată față de comisionul de 100.000 euro pe care pârâtele l-au achitat pentru 2015, în baza actului adițional. Acest fapt ce conduce la concluzia că în 2015 comisionul a fost calculat prin includerea contractelor obținute în urma procedurilor de achiziții publice, iar în 2016 doar prin raportare la contractele încheiate prin negocieri directe. Or, atât comisionul aferent anului 2015, cât și cel pentru anul 2016 au la bază același contract - Contractul de intermediere din 01.01.2015 care nu a fost modificat de părți în sensul acesta.

Intimatele-pârâte au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 27 octombrie 2022, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate, excepția nulității recursului, reținând următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; motivele de nelegalitate sunt prevăzute limitativ în art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3) care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Recurenții au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susținând că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 1.266 alin. (1) și (2) C. civ. fiind încălcată regula în conformitate cu care, în mod prioritar, contractul se interpretează în sensul voinței reale a părților.

Conform acestui text de lege, contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literar al termenilor. La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

Se constată astfel că, deși recurenții invocă încălcarea unor dispoziții de drept material, criticile vizează în fapt modul de interpretare a obligațiilor contractuale de către instanța de apel, față de care recurenții au propria viziune.

Așadar, criticile nu sunt circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. deoarece vizează netemeinicia deciziei atacate, iar nu nelegalitate acesteia, astfel cum prevede art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla prezentare a motivelor de netemeinicie și reiterarea unor situații de fapt fac imposibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

În consecință, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 249 din 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. S.R.L. și D. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2022.