Decizia nr. 2167/2022 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Să constate încetarea de drept a contractului individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidență al salariaților sub nr. x/31.08.2011, încheiat între reclamantul A. și pârâta D., actualmente D., ca reprezentant legal al Școlii Speciale "C." Galați, odată cu dizolvarea angajatorului persoană juridică.

Să se constate nulitatea contractului individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidență al salariaților sub nr. x/31.08.2011, încheiat între reclamantul A. și pârâta D., actualmente D., ca reprezentant legal al Școlii Speciale "C." Galați, începând cu data de 31.08.2011 până la încetarea de drept a acestuia.

Să se constate nulitatea fișei postului nr. 424/14.01.2013 emise de Școala Gimnazială Specială "C." Galați, anexă la CIM nr. 5/31.08.2011.

Să se constate încetarea de drept a contractului individual de muncă înregistrat în Registrul general de evidență al salariaților sub nr. x/01.09.2002 încheiat între reclamanta B. și reprezentantul legal al Școlii Speciale "C." Galați odată cu dizolvarea angajatorului persoană juridică

Să se constate nulitatea fișei postului nr. 428/14.01.2013 emise de Școala Gimnazială Specială "C." Galați, anexă la CIM nr. 671/01.09.2002

Să se constate nulitatea tuturor actelor referitoare la relațiile de muncă dintre reclamanți și Școala Gimnaziala Specială "C." Galați, Școala Specială nr. 2 "C." Galați și Școala Specială nr. 3 Galați, emise în baza contractelor de muncă anterior amintite.

Să oblige Școala Gimnazială Specială "C." Galați să încheie contracte de muncă valide cu reclamanții, conform deciziilor de titularizare emise de Inspectoratul Școlar Județean Galați.

Să oblige Școala Gimnazială Specială "C." Galați să clarifice situația de muncă a reclamanților referitoare la calcularea corectă a salariilor, plata impozitului, asigurărilor sociale de sănătate și a contribuțiilor la fondurile de pensii

Să oblige pârâții, în solidar, la plata sumei de 900.000 RON către reclamantul A. și sumei de 1.200.000 RON reclamantei B., cu titlu de daune materiale și morale pentru încălcarea repetată, pe parcursul mai multor ani, a drepturilor legitime la muncă, demnitate și onoare, prin refuzul de a încheia contracte de muncă legal valabile și menținerea lor într-o situație de ambiguitate cu scopul de a-i dezavantaja și vulnerabiliza. Prin sentința civilă nr. 826/26.05.2021, Tribunalul Galați a admis excepția autorității de lucru judecat provizorie, invocată de pârâta Școala Gimnazială Specială "C." Galați, în privința capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității fișei postului nr. 424/14.01.2013. A admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Școala Gimnazială Specială "C." Galați, în privința capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulității fișei de autoevaluare nr. 780bis/13.03.2014, fișei de autoevaluare nr. 4503/04.12.2015, fișei de autoevaluare nr. 6066/16.11.2016. A respins capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității fișei postului nr. 424/14.01.2013, fișei de autoevaluare nr. 780bis/13.03.2014, fișei de autoevaluare nr. 4503/04.12.2015, fișei de autoevaluare nr. 6066/16.11.2016, formulate de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtele ȘCOALA GIMNAZIALĂ SPECIALĂ "C." GALAȚI și D. pentru existența autorității de lucru judecat. A respins ca nefondate celelalte capete de cerere ale cererii principale și ale cererii conexe, formulate de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtele ȘCOALA GIMNAZIALĂ SPECIALĂ "C." GALAȚI și D., așa cum au fost precizate. A obligat pe reclamantul A. să plătească pârâtei Școala Gimnazială Specială "C." Galați suma de 1.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A obligat pe reclamanta B. să plătească pârâtei Școala Gimnazială Specială "C." Galați suma de 1.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe, reclamanții au formulat apel. La termenul de judecată din 08.02.2022, în cauza înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Curții de Apel Galați, petentul A. a formulat verbal cerere de recuzare a doamnelor judecător E. și F., urmând a le depună și în scris. Ulterior, la 09.02.2022, a fost înregistrată cererea de recuzare motivată, privind recuzarea judecătorilor sus-menționați. Prin încheierea din 9 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de reclamantul A.. Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea cererii de recuzare, casarea deciziei nr. 182/17.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019 și dispunerea refacerii actelor de procedură și administrarea probelor solicitate în apel de recurent. Totodată, a solicitat trimiterea dosarului la o altă curte de apel. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C. proc. civ. Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul susține că instanța care a soluționat cererea de recuzare nu a fost repartizată conform prevederilor art. 10, art. 11 și art. 53 din Legea nr. 304/2004 și art. 101 alin. (1) și (2) din Hotărârea nr. 1375/17.12.2015 a CSM referitoare la Regulamentul de ordine interioară a instanțelor. În dezvoltarea acestei critici, recurentul susține că dosarele sale sunt direcționate doar către anumite complete de judecată, părtinitoare față de pârâta D., sistemul electronic de repartizare nefiind auditat extern. Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul învederează că încheierea cuprinde motive contradictorii probatoriului invocat de petent în cererea de recuzare și cuprinde motive total străine de natura cauzei. Astfel, arată că, în respingerea cererii de recuzare, instanța nu a prezentat temeiurile de fapt și de drept care au fundamentat soluția. În al treilea rând, recurentul susține că instanța nu a ținut seama de încălcarea flagrantă a legii de către cele două doamne judecător recuzate care au soluționat dosarul nr. x/2017, încălcare dovedită de recurent în cuprinsul cererii de recuzare. Susține autorul căii de atac faptul că reaua credință a celor doi magistrați reiese și din analiza deciziei civile nr. 182/17.03.2022, prin care au soluționat apelul reclamantului. Astfel, arată că magistrații recuzați au blocat administrarea probelor, au ignorat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1007/04.11.2021 referitoare la nulitatea fișei posturilor, au interpretat abuziv și incorect prevederile legale și probele din dosar. În opinia recurentului, încălcarea legii în mod repetat și reaua credință evidentă a celor doi magistrați reprezintă indicii temeinice că aceștia vor acționa din nou în aceeași manieră. Prin urmare apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Recurentul precizează că data poștei de pe plicul în care i-a fost comunicată decizia din apel este 07.04.2022, însă, în realitate, plicul i-a fost comunicat la 11.04.2022, după ora 15:00, memoriul de recurs fiind depus, din această cauză, în 12.04.2022. Menționează că, din acest motiv, nu poate dezvolta pe larg motivele de recurs, însă le va prezenta direct în fața instanței de recurs. Recursul a fost comunicat intimaților la 5 mai 2022 . La 17 mai 2022, intimata-pârâtă Școala Gimnazială "C." și directorul școlii, intimata D., au formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de recurs. La 27 mai 2022, întâmpinare a fost comunicată recurentului-reclamant. La 5 iunie 2022, recurentul-reclamant a depus, în termen legal, răspuns la întâmpinare, anexând, totodată, un set de înscrisuri. Analizând recursul formulat împotriva încheierii din 9 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede faptul că, o hotărâre poate fi casată atunci când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Acest motiv de casare vizează nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la compunerea și constituirea legală a instanței, respectiv, în cauză, a instanței care a judecat cererea de recuzare a completului desemnat să soluționeze apelul recurentului îndreptat împotriva sentinței nr. 826/26.05.2021 a Tribunalul Galați. Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "apelurile se judecă în complet format din 2 judecători", iar potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., "abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține". Prin raportare la aceste dispoziții legale, instanța supremă reține că cererea de recuzare a fost soluționată în complet de 2 judecători, critica recurentului fiind nefondată. În ce privește criticile recurentului privind repartizarea dosarului în care s-a soluționat cererea de recuzare, prin care susține că, întrucât sistemul electronic de repartizare nu este auditat extern, nu există o garanție a corectitudinii acesteia, instanța supremă reține că acestea pot fi subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Instanța supremă reține că cererea de recuzare este un incident procedural față de care prin C. proc. civ. sunt instituite reguli speciale în privința modalității de învestire a completului care soluționează o atare cerere. Astfel, art. 124 alin. (2) C. proc. civ. stabilește regula soluționării incidentelor procedurale de instanța în fața căreia acestea se invocă, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. În aceste condiții, art. 50 alin. (1) C. proc. civ. prevede o excepție de la regula instituită de art. 124 alin. (2) din același Cod, în sensul că abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține. În sprijinul concluziei prezentate, se cuvin a fi menționate și dispozițiile 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015 din 17.12.2015, potrivit căruia, "Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului se vor soluționa de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluționate de completul din materia și după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanței" Așadar, din coroborarea dispozițiilor C. proc. civ. și a celor din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești mai sus amintite, reiese că, în situația în care sunt recuzați toți membri completului de judecată, completul care urmează a soluționa un astfel de incident este completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeași materie. Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă și împrejurarea că recurentul nu a înțeles să formuleze cerere de recuzare împotriva celor doi judecători ce au pronunțat încheierea atacată, astfel că, în lipsa unei asemenea cereri, aspectele invocate în recurs, privind o eventuală imparțialitate a acestora în soluționarea cauzei, nu mai pot fi aduse în discuție în această fază procesuală, astfel cum prevăd dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. Subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul invocă faptul că instanța nu ar fi motivat în niciun fel de ce a reținut că cerințele art. 41 alin. (1) pct. 1, 2 și 13 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite. Înalta Curte reține că acest motiv de casare este nefondat, instanța argumentând soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în acest sens prezentând raționamentul-logico juridic pentru care a înlăturat criticile recurentului. Astfel, prin încheierea atacată, instanța a reținut că motivele formulate în scris de petent pun în discuție soluționarea de către judecătorii recuzați a unor cereri anterioare, considerându-i astfel ca devenind incompatibili. În urma administrării probatoriului, pe care instanța de recurs nu îl poate reevalua, instanța a reținut, cu privire la motivul de recuzare prevăzut de art. 41 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că soluționarea unor cereri sau a unor cauze anterioare având un obiect distinct, și cu care instanța a fost investită, nu poate constitui, în sine, un motiv care să impună recuzarea judecătorilor. Totodată, a reținut că nu este îndeplinită în cauză nici ipoteza prevăzută de art. 41 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nici de art. 41 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., deoarece nu sunt întrunite condițiile constatării existenței unei antepronunțări iar, pe de altă parte, nu au rezultat acele elemente cerute de lege și care să dea naștere într-un mod întemeiat la îndoieli privind imparțialitatea judecătorilor. Potrivit unei jurisprudențe constante, Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă o atenție deosebită respectării de către instanțe a obligației de a examina problemele ridicate de către părți, ca o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil. În acest sens, instanța europeană a arătat totuși, în mod constant, faptul că "Art. 6 parag. 1 din Convenție, obligă tribunalele să-și motiveze deciziile, dar nu se poate cere să dea un răspuns detaliat la fiecare argument" (C.E.D.O. - Hotărârea Ruiza Torija c.Spaniei). Ca urmare, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument al părților, iar întinderea obligației de motivare trebuie apreciată prin raportare la natura și circumstanțele specifice fiecărei cauze. Motivarea unei hotărâri judecătorești este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția. Raportat la aceste considerații, instanța supremă reține că încheierea atacată este la adăpost de criticile invocate de recurent din perspectiva nemotivării, conținând suficiente elemente care fac posibil controlul judecătoresc în etapa procesuală a recursului. Nu în ultimul rând, instanța supremă reține că nu pot fi primite criticile recurentului privind o presupusă contrarietate între raționamentul instanței și probele propuse de recurent, întrucât, în realitate, vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii, iar nu de nelegalitate, necenzurabile în recurs. Ipotezele în care se poate ajunge la o contrarietate, în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pot fi date de existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată, contradictorialitatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente, cum este cazul admiterii acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii. Instanța supremă reține că recurentul nu a invocat, în concret, existența unor veritabile motive contradictorii în conținutul hotărârii sau a unor motive străine de natura pricinii, ci mai degrabă și-a manifestat nemulțumirea față de soluția adoptată de instanța care a soluționat cererea de recuzare, mai precis de stabilirea situației de fapt reținută în urma administrării probatoriului. Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situației de fapt, așa cum se urmărește prin această critică. Instanța supremă constată că recurentul a invocat în mod formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu a indicat nicio dispoziție de drept material care a fost încălcată sau aplicată greșit prin hotărârea atacată. Prin argumentele subsumate acestui motiv de casare, recurentul urmărește, în realitate, reaprecierea probatoriului în vederea demonstrării relei-credințe a celor doi magistrați recuzați. Recursul urmărește, însă, să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar în acest sens, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Nu în ultimul rând, instanța supremă precizează că obiectul prezentului recurs îl reprezintă doar încheierea prin care a fost soluționată cererea de recuzare, astfel că nu pot fi primite spre analiză critici care vizează decizia prin care a fost soluționat apelul în dosar nr. x/2019, în acest sens fiind și dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, reamintește faptul că instituția recuzării urmărește îndepărtarea unui/unor membri ai completului de judecată de la soluționarea pricinii, dacă sunt întrunite condițiile limitativ prevăzute de art. 41-41 din C. proc. civ., ea neputând fi transformată într-o cale de atac împotriva actelor procedurale întocmite în cauză. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 9 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.