ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1841/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 4 iunie 2020, petenta A. în calitate de lichidator judiciar al debitorului-contestator B. S.R.L. a formulat contestație împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar C. vizând vânzarea imobilului situat în mun. Beiuș str. x, jud. Bihor, înscris în CF nr. x Beiuș, solicitând anularea măsurii de valorificare a bunului, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.12.2019 întocmit la BNP D. și restabilirea situației de carte funciară.

În drept au fost invocate prevederile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

La data de 9 iulie 2020 a fost depusă de către E. S.R.L. cerere de intervenție accesorie prin care a solicitat admiterea în principiu precum și admiterea contestației arătând că are calitatea de creditor în dosarul de insolvență al B. S.R.L., înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului F. S.R.L. fiind de natură să îi diminueze șansele de îndestulare a creanței.

La data de 15 iulie 2020 contestatoarea și-a modificat contestația solicitând radierea tuturor interdicțiilor precum și a dreptului de ipotecă înscris în cartea funciară în favoarea G. S.A. și a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a acesteia.

Prin încheierea din 9 septembrie 2020 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de E. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 30/F/10.02.2021, Tribunalul Bihor a luat act de renunțarea la invocarea excepției lipsei calității procesuale active invocate de către lichidatorul judiciar C.. A respins ca nefondate excepțiile invocate de lichidatorul judiciar C., pârâta S.C. H. S.R.L., creditorul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și creditorul I. A respins ca nefondată contestația formulată de petenta A. în calitate de lichidator judiciar al debitorului-contestator B. S.R.L.. A respins ca nefondată cererea de intervenție în interesul petentei formulată de intervenienta accesorie E. S.R.L.. A obligat contestatoarea B. S.R.L. la plata în favoarea pârâtei H. S.R.L. a sumei de 4760 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel principal B. S.R.L., prin lichidator judiciar A., prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației, astfel cum a fost formulată și precizată.

La data de 20.04.2021, intimatul C. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei F. S.R.L. a depus întâmpinare și apel incident.

Pe calea apelului incident, a solicitat modificarea în parte a sentinței nr. 30/F/2021 pronunțate de către Tribunalul Bihor în dosarul cu nr. x/2013, în sensul admiterii excepției puterii de lucru judecat în raport cu decizia civilă cu nr. 907/A/2016 a Tribunalului Bihor, pronunțată în dosarul cu nr. x/2015

La data de 11.11.2021, apelanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar A. a solicitat admiterea excepției lipsei de interes invocate de instanța de apel, din oficiu, față de apelul incident declarat de F. S.R.L., prin lichidator judiciar C., și respingerea excepției lipsei de interes a apelului principal și a excepției inadmisibilității apelului principal, invocate de I..

La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2021, cu privire la cele două excepții invocate de către intimata I. prin notele de ședință, vizând lipsa calității procesuale pasive a E. S.R.L. și respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind schimbarea sentinței, instanța le-a respins ca nefondate.

De asemenea, instanța a respins excepția lipsei de interes a apelului principal invocată atât de către C., cât și de către I.. Totodată, instanța a unit cu fondul soluționarea excepției lipsei de interes a apelului incident declarat de lichidatorul judiciar C..

Prin decizia nr. 443/C/2021 -A din 26.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul principal declarat de apelanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar A., în contradictoriu cu intimații C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei F. S.R.L., AJFP Bihor, G. S.A., I., E. S.R.L., H. S.R.L., împotriva sentinței nr. 30/F/10.02.2021, pronunțate de Tribunalul Bihor, care a fost menținută în totalitate. A fost admisă excepția lipsei de interes în declararea apelului incident și respins ca lipsit de interes apelul incident declarat de intimatul apelant C..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenienta accesorie E. S.R.L..

Prin recursul declarat la data de 21 ianuarie 2022 intervenienta accesorie, E. S.R.L. a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a deciziei atacate, iar în rejudecare să fie admis apelul formulat de B. S.R.L., prin lichidator judiciar A. și susținut de recurentă în calitate de intervenientă accesorie, în sensul admiterii în integralitate a contestației formulate de B. S.R.L., prin lichidator judiciar A. precum și a cererii de intervenție accesorie formulată de recurentă.

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se arată că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii în raport cu soluția dispusă în cauză, având în vedere că s-a reținut că, în mod eronat, judecătorul sindic a dispus ca valorificarea bunului să fie realizată potrivit procedurii urgente reglementate de art. 115 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, deși nu există niciun înscris care să ateste acest aspect.

Recurenta mai arată că instanța de apel nu a luat în considerare decizia lichidatorului judiciar din 19.11.2019 privind valorificarea de urgență a imobilului debitoarei reținând că este întocmită pro causa, aceasta nefiind publicată în BPI, deși era obligatoriu.

În concluzie, recurenta arată că deși instanța de apel a reținut faptul că se impunea a se respecta procedura stabilită prin art. 1 16-117 din legea insolvenței, a respins apelul, respectiv contestația formulată de B. S.R.L. prin lichidator judiciar A., motivând superficial că s-ar fi acoperit lipsurile conform prevederilor art. 177 C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se arată că prevederile art. 177 C. proc. civ. vizează acte de procedură și nu acte juridice precum contractul de vânzare-cumpărare, așa cum au reținut eronat instanțele de fond.

Un alt motiv de recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ., vizează faptul că instanța de apel nu a motivat aspectele privind calitatea de proprietar invocată de S.C. B. S.R.L. și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, instanța făcând doar o scurtă trimitere la concluziile judecătorului sindic. Totodată, arată recurenta, instanța dă o interpretare eronată prevederilor legale, respectiv C. civ. și art. 56 din Legea nr. 71/2011.

Astfel, judecătorul sindic a reținut faptul că modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate sunt expres prevăzute de lege, iar dreptul de proprietate s-ar dobândi prin înscrierea în cartea funciară, cu respectarea art. 888 C. civ.. Recurenta arată că aceste aspecte au fost analizate cu putere de lucru judecat de către Tribunalul Arad prin pronunțarea sentinței nr. 103/2020 și de Curtea de Apel Timișoara prin Decizia nr. 502/2020 în dosarul nr. x/2018 7. Cu toate acestea, instanța de apel a analizat modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate făcând trimitere la decizia nr. 907/A/2016 a Tribunalului Bihor.

Prin întâmpinarea depusă la 16 martie 2022, intimata-pârâtă H. S.R.L. a invocat excepția inadmisibilității recursului raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, coroborat cu art. 8 alin. (1) din același act normativ, dar și prin raportare la dispozițiile art. 67 alin. (4) C. proc. civ. Pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata C. a invocat excepția inadmisibilității recursului în temeiul art. 483 alin. (2) teza a doua C. proc. civ. raportat la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și la art. 67 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că recursul este inadmisibil, în raport de dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 care prevăd că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel.

Prin încheierea din 26 mai 2022, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din 29 septembrie 2022, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Înalta Curte reține că, prin încheierea din 9 septembrie 2020 a Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de E. S.R.L. în susținerea contestatoarei B. S.R.L., prin lichidator judiciar A..

Intervenția în interesul altei persoane, având caracter accesoriu în raport cu cererea principală, formulată de partea în interesul căreia s-a formulat, permite unei persoane să se alăture și să susțină interesele unei părți aflate într-un litigiu pentru a întări poziția acesteia din urmă.

Prin urmare, caracterul accesoriu al acestui tip de intervenție voluntară determină imposibilitatea efectuării altor acte procesuale în afara celor care sunt în indisolubilă legătură cu finalitatea sprijinirii interesului părții pentru care s-a intervenit.

Constatând că intervenția accesorie formulată de E. S.R.L. este făcută în interesul contestatoarei B. S.R.L. care nu a declarat recurs, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 67 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "Calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

Întrucât contestatoarea B. S.R.L., nu a declarat recurs, activitatea procesuală în fața instanței de control judiciar nu poate fi continuată de către intervenientă, în condițiile în care reclamanta în sprijinul căruia a intervenit nu și-a exercitat ea însăși dreptul la recurs.

Art. 67 alin. (4) C. proc. civ., consacră limitarea procesuală a intervenientului în interesul uneia dintre părți.

Fundamentul acestei soluții legislative rezidă în faptul că intervenția accesorie este doar o apărare exercitată în favoarea uneia dintre părți, iar în condițiile în care, partea în interesul căreia s-a realizat intervenția accesorie, nu și-a manifestat intenția de a utiliza beneficiul căii de atac prevăzute de lege, examinarea căii de atac introduse de intervenienta accesorie în interesul acesteia este neavenită lipsind însuși interesul, care se materializează exclusiv în susținerea demersurilor procesuale întreprinse de partea în favoarea sau în interesul căreia s-a realizat intervenția accesorie.

Cum intervenția în interesul altei persoane este menită să sprijine susținerea și realizarea drepturilor unei părți din litigiu, intervenientul accesoriu nu are căderea să îndeplinească acte și fapte în locul titularului parte în proces, în cauză declararea căii extraordinare de atac a recursului în condițiile în care partea în favoarea căreia a intervenit nu a declarat ea însăși recurs.

Sancțiunea respingerii ca neavenită a căii de atac, prevăzută de legiuitor în cazul cererii de intervenție accesorie în ipoteza în care, partea în favoarea căreia a fost făcută cererea nu a declarat cale de atac este determinată procesual, de un criteriu obiectiv de interdependență, fiind evident că un intervenient accesoriu poate obține sau nu câștig de cauză, în strânsă legătură cu partea pe care o susține și o apără în demersul său procesual.

În plus, partea în favoarea căreia a intervenit recurenta nu are deschisă calea de atac a recursului în raport cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 confom cărora "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curții de apel sunt definitive", așadar recursul este inadmisibil.

Având în vedere aceste motive, în temeiul art. 67 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, va face aplicarea dispozițiilor legale menționate și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-intervenientă în numele altei persoane E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 443/C/2021 - A din 26 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-intervenientă în numele altei persoane E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 443/C/2021 - A din 26 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele AJFP BIHOR, G. S.A., C. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei F. S.R.L., H. S.R.L., I. și B. S.R.L. prin lichidator judiciar A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2022.