ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1698/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea promovată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.024.167,32 RON, reprezentând rest de plată aferentă situației de lucrări nr. x, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 401.668,72 RON, reprezentând 70% din valoarea garanției de bună execuție, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 104 din 23 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu societatea pârâtă B. S.R.L.; a fost obligată societatea pârâtă B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 1.024.167,32 RON reprezentând rest de plată aferentă facturii seria nr. PGI nr. x/5.11.2015, precum și cheltuieli de judecată în suma de 27.468,35 RON.

La 25 septembrie 2018, B. S.R.L. a solicitat instanței revizuirea sentinței civile nr. 104 din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2016, cu consecința schimbării acesteia și respingerii cererii introductive.

În drept, revizuenta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La 15 aprilie 2019, revizuenta a depus note scrise prin care și-a precizat motivele de revizuire, arătând că sunt îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1996/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulate de către societatea revizuenta B. S.R.L., în contradictoriu cu societatea intimată A. S.R.L. prin administrator judiciar CLI. C., împotriva sentinței civile nr. 104/2017 pronunțată de către Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei sentințe, societatea revizuenta B. S.R.L. a declarat apel, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, iar în urma rejudecării, în baza efectului devolutiv al apelului, admiterea cererii de revizuire a sentinței civile nr. 104 din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul cu nr. x/2016

Prin decizia civilă nr. 248/2020 din 16 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a fost respins apelul declarat de către societatea B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1996 din 19 noiembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a păstrat-o în întregime.

Împotriva acestei decizii, revizuenta B. S.R.L. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. care prevăd ca hotărârea poate fi casată când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea recursului, revizuenta susține, în esență, că instanța de apel a apreciat în mod nelegal faptul că nu ar fi întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ.

Prin decizia recurată a fost încălcat însuși scopul reglementării căii de atac extraordinare a revizuirii, acela de a asigura prioritatea principiului fundamental al oricărui sistem juridic: principiul aflării adevărului, ca garanție a la un proces echitabil.

Arată că în categoria circumstanțelor nou-descoperite se includ acele circumstanțe care au legătură cu cazul, în cursul procesului existau, dar judecătorul nu avea cunoștiință de existența lor; ele devin așadar cunoscute după terminarea procesului.

Starea de fapt reală este alta, precizează recurenta, iar înscrisurile și informațiile care au ajuns în posesia revizuentei ulterior rămânerii definitive a sentinței nr. 104/23.01.2017 o confirmă: s-a făcut o confuzie între produsul bancar de constituire a garanției de bună execuție realizat de către D. S.A. ca urmare a semnării contractului tripartit și produsul bancar corespondent al E., similar din perspectiva scopului, dar total diferit din punct de vedere al funcționalității.

În urma adresei nr. x/24.08.2018 comunicată de E., recurenta-revizuentă a ajuns la concluzia conform căreia instanțele ce s-au pronunțat în dosarul nr. x/2016 fuseseră induse în eroare prin ascunderea unor informații esențiale și a unor înscrisuri determinante, precum și prin prezentarea unui înscris cu conținut fals (eronat), motiv pentru care a formulat prezenta revizuire.

Astfel, starea de fapt și de drept reală care se desprinde din noile înscrisuri ajunse în posesia recurentei este esențialmente diferită de cea reținută anterior.

Decizia recurată este nelegală față de temeiul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta consideră ca a făcut dovada întrunirii tuturor condițiilor legale pentru admisibilitatea revizuirii, respectiv înscrisurile prezentate sunt noi; înscrisurile prezentate existau la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită sau, chiar dacă sunt ulterioare, atestă o stare de fapt existentă la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită; înscrisurile au fost reținute de partea potrivnică sau nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Instanța de apel a aplicat în mod eronat textul legal, impunând o condiție suplimentară.

Aceasta întrucât, prin revizuire, precizează recurenta, societatea B. S.R.L. nu a solicitat ca raportul de expertiză să devină mijloc probatoriu suplimentar, ci a arătat faptul că acesta constată o stare de fapt diferită de cea prezentată și avută în vedere de prima instanță. Cu alte cuvinte, nu vorbim de o probațiune neadministrată în primul ciclu procesual (unde nu ar fi fost necesară față de înscrisurile prezentate de partea adversă), ci de aflarea unor circumstanțe noi, determinante pentru cauză, necunoscute la data pronunțării sentinței.

Raportul de expertiză anexat are caracterul de înscris nou, în sensul art, 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se întemeiază pe înscrisuri anterioare (note contabile și înregistrări contabile), reținute de partea adversă și atestă o stare de fapt existentă la momentul pronunțării sentinței revizuite, diferită de cea reținută de prima instanță. Această stare de fapt a fost ascunsă în mod voit de partea adversă, prin prezentarea unor afirmații mincinoase în scopul inducerii în eroare a judecătorilor cauzei.

Cât privește respingerea apelului revizuentei cu privire Ia temeiul de drept al art. 509 pct. 3 C. proc. civ., consideră că se încalcă scopul legii în favoarea literei acesteia.

Instanța de apel a ignorat considerentele obligatorii ale deciziei nr. 156 din 14 martie 2019 a Curții Constituționale, cu referire la prevederile similare ale codului de procedură anterior.

Apreciază ca fiind nelegală soluția de respingere a apelului B. S.R.L. pe motivul necesitații formulării în prealabil a unei plângeri penale sau a justificării motivului pentru care constatarea infracțiunii nu se poate face printr-o hotărâre penală, noțiunea de înscris fals subsumând și noțiunea de fals civil, respectiv înscris care cuprinde mențiuni false, eronate, care nu corespunde realității.

Solicită casarea deciziei atacate și admiterea apelului formulat de revizuenta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1996/2019 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, cu consecința schimbării în tot a sentinței primei instanțe în sensul admiterii cererii de revizuire a sentinței civile nr. 104 din 23 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul cu nr. x/2016

Intimata A. S.R.L. prin administrator judiciar C.I.I. C. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 mai 2021 s-a dispus comunicarea raportului către părți potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a stabilit termen pentru soluționare la 16 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare din motive medicale a apărătorului ales al recurentei.

La termenul din 18.05.2022, recurenta a depus la dosar o declarație de renunțare la judecata cererii de revizuire a sentinței civile nr. 104/23.01.2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2016, solicitând instanței să ia act de renunțare și să dispună anularea în tot a hotărârilor pronunțate în fond și în apel, motivat de faptul că între părți au fost stinse pretențiile reciproce ca urmare a constatării definitive a compensării sumelor reciproc datorate, astfel cum reiese din decizia civilă nr. 422/16.11.2021 a Curții de Apel Oradea, pe care a anexat-o cererii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2022, Înalta Curte a amânat judecata cauzei pentru a da posibilitatea intimatei de a-și exprima acordul, respectiv poziția față de cererea de renunțare la judecată formulată de recurentă.

Analizând actele și lucrările dosarului, la termenul din 21 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat următoarele:

La 18 mai 2022, recurenta B. S.R.L. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat instanței să ia act de declarația de renunțare la cererea de revizuire a sentinței civile nr. 104/23.01.2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2016, deoarece între părți au fost stinse pretențiile reciproce ca urmare a constatării definitive a compensării sumelor reciproc datorate, astfel cum reiese din decizia civilă nr. 422/16.11.2021 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte a dispus amânarea cauzei pentru a da posibilitatea intimatei de a-și exprima poziția față de cererea de renunțare la judecată formulată de recurentă, însă, până la termenul acordat în cauză, aceasta nu a formulat un răspuns în acest sens.

Conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

Alin. (4) al art. 406 C. proc. civ. prevede că: "Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare."

Totodată, alin. (5) al art. 406 reglementează posibilitatea renunțării la judecată și în apel sau în căile extraordinare de atac.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Față de conținutul cererii de renunțare, având în vedere constatarea definitivă a compensării sumelor reciproc datorate, astfel cum reiese din decizia civilă nr. 422/16.11.2021 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte constată că rezultă cu certitudine manifestarea de voință a recurentei de renunțare la judecata cererii de revizuire.

Ca atare, reținând că această renunțare a intervenit în faza procesuală a recursului, va admite recursul și va anula decizia recurată și sentința civilă nr. 1996 din data de 19 noiembrie 2019 a Tribunalului Specializat Cluj și, în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata cererii de revizuire formulate de revizuenta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 104 din 23 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2016, având în vedere acordul tacit al intimatei la renunțare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 248/2020 din 16 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă.

Anulează decizia recurată și sentința civilă nr. 1996 din data de 19 noiembrie 2019 a Tribunalului Specializat Cluj.

În temeiul art. 406 C. proc. civ., ia act de renunțarea la judecata cererii de revizuire formulate de revizuenta B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 104 din 23 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022.