ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1675/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra contestației în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27 iunie 2022 sub nr. x/2022 A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și prin administrator special C. și D., au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1235 din 19 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În susținerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarele arată, în esență, că instanța de recurs nu a analizat motivul de casare invocat de acestea, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1214 alin. (1) și (4) C. civ.. Astfel, contestatoarele menționează argumentele invocate în cadrul cererii de recurs cu privire la acest aspect, concluzionând că instanța de recurs avea obligația de a analiza aceste critici, în raport de exigențele impuse de dreptul la un proces echitabil.

Se mai arată că omisiunea evidentă a instanței de recurs de a cerceta un motiv de casare, cu ocazia pronunțării pe fondului cauzei, face ca hotărârea să fie nelegală.

Sub un alt aspect, contestatoarele susțin că instanța de recurs nu a procedat la o analiză propriu-zisă a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 1235, art. 1236 alin. (1) și art. 1239 C. civ., din perspectiva cauzei pactului cambial.

Concluzionând, contestatoarele arată că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de nelegalitate evocate anterior, astfel încât hotărârea pronunțată în recurs este aptă de a fi retractată în condițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Intimata E. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect contestația în anulare împotriva deciziei civile nr. 1235 din 19 mai 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și prin administrator special C. și D. și recursul incident declarat de recurenta-pârâtă E. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 896 din 21 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) și art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanței de recurs).

Contestația în anulare specială reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în patru cazuri distincte:

Ipoteza prevăzută la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. are ca situație premisă neexaminarea unor motive de recurs, înțelese ca motive de casare, așa cum acestea sunt reglementate la art. 488 C. proc. civ. și sancționează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a motivelor de recurs, iar nu și a argumentelor de fapt și de drept care le susțin.

În cauză, contestatoarele au arătat că motivul formulării contestației în anulare este acela că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra criticilor întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au susținut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1214 alin. (1) și (4) C. civ., precum și a dispozițiilor art. 1235, art. 1236 alin. (1) și art. 1239 C. civ., din perspectiva cauzei pactului cambial.

Înalta Curte, verificând considerentele deciziei atacate, reține că instanța de recurs a analizat criticile subsumate motivului de casare reglementat de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.. Astfel, se constată că în considerentele deciziei atacate se regăsește la paginile 9-11 motivarea instanței de recurs prin care a argumentat că criticile privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1214 alin. (1) și (4) C. civ., precum și cele prin care se critică aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1235, art. 1236 alin. (1) și art. 1239 C. civ. sunt nefondate.

De altfel, trebuie observat că prin cercetarea motivelor de casare trebuie înțeleasă analiza motivelor de recurs, iar nu omisiunea instanței de a răspunde fiecărui argument de fapt și de drept invocat de recurente, acestea trebuind să fie subsumate unuia dintre motivele de nelegalitate enumerate limitativ de art. 488 C. proc. civ.. Prin urmare, contestația în anulare nu poate fi primită dacă instanța a omis să cerceteze un simplu argument, întrucât argumentele sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină. Instanța de recurs poate grupa argumentele invocate în susținerea acestuia, răspunzându-le printr-un considerent comun, caz în care nu se poate reproșa omisiunea de a cerceta motivul, așa cum se susține în prezenta cauză.

Astfel, de vreme ce art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este neechivoc în privința omisiunii de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate în termen, ori de câte ori se aduce în discuție necercetarea unor argumente care susțin motivele de recurs, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece reevaluarea argumentelor de nelegalitate constituie o rejudecare a recursului, care excedează acestei căi extraordinare de atac.

În aceste condiții, dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de cele două contestatoare, respectiv că omisiunea instanței de recurs de a cerceta un motiv de casare, cu ocazia pronunțării pe fondul cauzei, face ca hotărârea să fie nelegală, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, securitatea raporturilor juridice fiind o dimensiune esențială.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele formulate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocate ca temei de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 508 C. proc. civ., urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarele A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR F.. și A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR B.. ȘI PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL C. împotriva deciziei nr. 1235 din 19 mai 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarele A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR F.. și A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR B.. ȘI PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL C. împotriva deciziei nr. 1235 din 19 mai 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2022.