SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 15638/06 prezentată de Christian PHOCAS împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 septembrie 2007 într-o cameră compusă din Boštjan M. Zupančič președinte, Corneliu Biersan Jean-Paul Costa Elisabet Fura-Sandström Egbert Myjer David Thór Björgvinsson Isabelle Berro-Lefevre, judecători și antiago Quesada, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 aprilie 2006, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, recurentul, dl Christian Phocas, este un resortisant francez născut în 1943 și rezident în Pierrevert. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Frederic Weyl, avocat la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un agent de serviciu public și tată al trei copii. Pensia sa a fost lichidată la 2 septembrie 2003, printr-un decret din 7 iulie 2003 2003. Cu toate acestea, nu s-a ținut seama de subvențiile pentru copii instituite prin dispozițiile art. L.12 din Codul pensiilor civile și militare în vigoare la momentul respectiv, conform căruia, la serviciile efective, se referă, în condițiile stabilite prin Regulamentul de administrație publică, următoarele subvenții: : (...) (b) Bonificare acordată femeilor funcționare pentru fiecare dintre copiii lor legitimi, copiii lor naturali a căror filiație este stabilită sau a copiilor lor adoptivi și, sub rezerva ca acestea să fi fost crescute timp de cel puțin nouă ani înainte de cel de-al douăzeci și unu an al lor, pentru fiecare dintre ceilalți copii menționați la alineatul II al articolului L.18. printr-o hotărâre din 29 noiembrie 2001, Curtea a Comunităților Europene a considerat că articolul L.12 menționat anterior era contrar principiului egalității de remunerare, așa cum este prevăzut de Tratatul de instituire a Comunității Europene. Ca urmare a acestei hotărâri, Consiliul de Stat încheie, într-o hotărâre din 29 iulie 2002 cu privire la domnul G., un justițiar, altul decât reclamantul, pe care l-a avut dreptul la subvenționarea prevăzută la articolul L.12. La 4 august 2003, reclamantul a solicitat revizuirea pensiei sale în vederea obținerii subvențiilor la care a considerat că are dreptul din cauza celor trei copii ai săi. El a precizat că trebuie să i se recunoască beneficiul subvenționării a trei ani în cadrul celor trei copii ai săi, cu referire strictă la analiza reținută de Consiliu în hotărârea pronunțată în favoarea M.G. 29 iulie 2002 și principiul egalității între bărbați și femei în ceea ce privește remunerația, cu excepția faptului că beneficiul dispozițiilor poate fi refuzat funcționarilor pe motive de sex. La 21 august 2003, o nouă lege a modificat dispozițiile articolului L.12 din Codul pensiilor. (b) Pentru fiecare dintre copiii lor legitimi și copiii lor naturali născuți anterior datei de 1 În ianuarie 2004, (...) funcționarii și militarii beneficiază de o subvenție stabilită la un an, care se adaugă la serviciile efective, cu condiția ca aceștia să-și fi întrerupt activitatea în condițiile stabilite prin decret în Consiliul de Miniștri (...). Dispozițiile articolului L.12 litera (b) din Codul pensiilor civile și militare din 2 iulie 2003 se aplică pensiilor lichidate începând cu 28 mai 2003. În data de 26 decembrie 2003 s-a adoptat decretul în Consiliul de Stat din 26 decembrie 2003. La 15 septembrie 2003, ministrul economiei și finanțelor a respins cererea reclamantului în aceste condiții (...) Având în vedere data de lichidare a pensiei dumneavoastră, aceasta nu poate fi însoțită de o subvenție decât dacă puteți justifica o întrerupere a activității la nașterea copiilor voștri. Dacă această condiție este îndeplinită, va trebui apoi să se examineze dacă durata acestei întreruperi corespunde cu cea stabilită în decretul prevăzut. La 23 septembrie 2003, reclamantul a înaintat o cerere Tribunalului Administrativ din Marsilia prin care solicita anularea deciziei de concesiune a pensiei din 7 iulie 2003, precum și a deciziei de refuzare a revizuirii pensiei sale de către ministrul economiei și finanțelor, susținând că decizia de lichidare a pensiei sale din 7 iulie În 2003, din lipsă de a ține cont de situația sa de tată a trei copii, ignorase drepturile pe care le avea în temeiul articolului L.12b din Codul pensiilor, care avea vocația de a se aplica atât funcționarilor femei, cât și funcționarilor bărbați, iar aceasta era astfel discriminatorie. De asemenea, acesta a susținut că, prin refuzul de a-și revizui pensia, se aplica retroactiv noua lege. În timp ce Consiliul Constituțional a decis că nu ar putea exista un efect asupra femeilor funcționare, situația rezultată ar fi dus la o discriminare, deoarece, pentru aceeași dată de pensionare, femeile ar fi rămas supuse dispozițiilor anterioare, în timp ce bărbații ar fi căzut sub incidența dispozițiilor noi și retroactive. Acesta a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 și a principiului nediscriminării. Prin mai multe hotărâri, în special din 29 decembrie 2004, Consiliul de Stat a pronunțat în cauze identice, în drept și în fapt, cu cea a reclamantului. în mod retroactiv cu privire la o creanță, certă în principiu și în valoare, funcționarii a căror pensie a fost lichidată după 28 mai 2003 de beneficiul bonificării (...), această retroactivitate, cu o durată mai mică de trei luni, a dus la o încălcare justificată, în atenția legiuitorului, prin considerente de interes public care țin de interesul de a evita ca anunțarea depunerii proiectului de lege să se traducă printr-o multiplicare a litigiilor. A concluzionat că această atingere, care nu se referă la substanța dreptului la pensie, ci doar la unul dintre elementele calculului său, era proporțională cu obiectivul urmărit. În ceea ce privește spătarul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din Convenție, Consiliul de Stat a considerat că adoptarea articolului 48, care a avut loc la o dată anterioară cererii prezentate de părțile interesate, nu a avut niciun litigiu între acestea și Tribunalul de Primă Instanță asupra lichidării pensiei, nu a avut nici un obiect, nici un efect asupra rezultatului unei proceduri judiciare în curs și nici nu a privat părțile interesate de dreptul lor de a avea acces la un tribunal pentru a-și exercita drepturile în acest sens. Pe baza considerentelor menționate anterior, Tribunalul Administrativ din Marsilia a respins cererea reclamantului la 24 octombrie 2005 și, ținând cont de jurisprudența menționată anterior a Consiliului de Stat, reclamantul nu a recurs la recurs împotriva acestei hotărâri. Prin hotărârea din 29 noiembrie 2001, Curtea a Comunităților Europene a declarat că principiul egalității de remunerare se referă la faptul că o subvenționare acordată, pentru calcularea unei pensii, persoanelor care au asigurat educația copiilor lor este rezervată femeilor, în timp ce bărbații care au asigurat educația copiilor lor ar fi excluși din beneficiul său. Aceasta a considerat că este incompatibilă cu principiul egalității de remunerare, astfel cum este stabilit prin Tratatul de instituire a Comunității Europene și prin Hotărârea anexat la Protocolul nr. 14 privind politica socială atașată la Tratatul privind Uniunea Europeană, la (b) la articolul L.12 din Codul pensiilor civile și militare, care constituia, pentru calcularea pensiei, o bonificare de un an pentru fiecare copil al cărui beneficiu îl reținea femeilor funcționari. La 29 iulie 2002, Consiliul de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Chiar și sarcina pentru copii, el a avut dreptul la bonificarea prevăzută la litera (b) din articolul L.12 din Codul pensiilor. GRIFS Pe teren la art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul a declarat încălcarea dreptului său la un proces echitabil. Invocând art. 1 din Protocolul nr. (1) coroborat cu art. 14 din Convenție, reclamantul se plânge că nu i s-a acordat dreptul de a beneficia de subvenționare în termen de un an de fiecare copil în momentul lichidării pensiei sale. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Reclamantul susține că legea din 21 august 2003 de modificare a articolului L.12 din Codul pensiilor a fost promulgată pentru a nu răspunde cererilor de aceeași natură ca și cele prezentate de acesta și pentru a-și neutraliza dreptul la un proces echitabil și la o cale de atac eficientă, supunându-se unor dispoziții nefavorabile, în beneficiul exclusiv al administrației, deciziilor în privința cărora a fost deschis doar un termen de recurs. Chiar dacă reclamantul nu a introdus recursul în casare, Curtea nu consideră că este necesar să ia în considerare problema dacă a epuizat căile de atac interne, în măsura în care cererea trebuie respinsă din motivele următoare. Curtea a statuat deja că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil consacrată prin art. 6 se refereau la ingerința autorității legislative în administrarea justiției în scopul de a se pronunța asupra soluționării judiciare a litigiului. În cazuri care ridică probleme similare, Comisia a subliniat că intervenția legiuitorului a avut loc într-un moment în care o instanță judiciară la care statul era parte se afla în curs de desfășurare. Prin urmare, Comisia a concluzionat că statul a adus atingere drepturilor garantate ale reclamanților prin art. 6, prin luarea de măsuri decisive pentru a orienta în favoarea sa calea iminentă de urmat a instanței la care era parte (a se vedea în special Hotărârile Rafinării Grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia din 9 decembrie 1994, seria A n 301 B și Papageorgiou c. Grecia din 22 octombrie 1997, Pe de altă parte, jurisprudența organelor Convenției nu a recunoscut niciodată că ruperea egalității de arme rezultă din măsuri care se referă la un proces nenăscut, și ar merge prea departe dacă ar extinde această teorie printr-o specie de analogie ( Organizația Națională a Sindicatelor de Infirmier Liberal (O.N.S.I.L.) c. Franța (dec.), n 39971/98, CEDH 2000-IX). În speță, Curtea amintește că pensia reclamantului a fost lichidată la 2 septembrie În temeiul unui decret din 7 iulie 2003. La 4 august 2003, reclamantul a solicitat revizuirea acestui decret. La 21 august 2003, noua lege a modificat articolul L.12 din Codul pensiilor. La 15 septembrie 2003, ministrul economiei și finanțelor a respins, pe baza noii legi, cererea reclamantului din 4 august. Or, Curtea ia notă de faptul că intervenția legiuitorului este ulterioară datei la care reclamantul a solicitat revizuirea dreptului la pensie. Cu toate acestea, această cerere nu poate fi considerată etapa prealabilă a unei instanțe judiciare la care reclamantul ar fi parte, care a început la 23 septembrie 2003, cu sesizarea Tribunalului Administrativ din Marsilia. În această privință, prezenta cauză diferă și de cauza Clinique de la Chateau de la Maye ((dec.) 2794/04, 6 iunie 2006), care punea o problemă similară în materie de securitate socială, dar în care recursul grațios la o cale de atac amiabilă avea particularitatea de a constitui o condiție prealabilă obligatorie pentru acțiunea în litigiu. În concluzie, art. 6 alin. (1) din Convenție nu a fost ignorat ca urmare a intervenției legii din 21 august 2003 și această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată, în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenție. Reclamantul invocă o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 coroborat cu art. 14 din Convenție, care se citesc astfel. art. 1 din Protocolul n Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. art. 14 din Convenție Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Reclamantul susține că refuzul de a aplica legislația în vigoare în ziua lichidării pensiei și de a sancționa discriminarea care rezultă din aceasta, care rezervă beneficiul bonificațiilor pentru copii pentru femei, aduce atingere drepturilor pe care le are în temeiul acestor dispoziții, cum ar fi cele care sunt interpretate în conformitate cu principiul egalității de remunerare între bărbați și femei și dreptului la protecția bunurilor sale, prin faptul că i s-a acordat o pensie la rata de 72 % în timp ce a avut dreptul la o pensie de 78 În opinia sa, aplicarea retroactivă a legii din 21 august 2003 în cazul pensiilor lichidate începând cu 28 mai 2003 nu poate fi considerată justificată, motiv întemeiat pe interesul de a evita multiplicarea litigiilor care nu pot fi înțelese decât ca o preocupare de conservare a finanțelor publice, ceea ce nu poate fi o justificare pentru o încălcare a dreptului de proprietate născut din muncă și a contribuțiilor individuale. Această retroactivitate nu ar putea fi considerată proporțională, deoarece ar avea drept consecință directă eliminarea a două anualități la baza de calcul a pensiei și, prin urmare, ar trebui să se refere în mod obligatoriu la substanța dreptului la pensie și nu la unul dintre elementele calculului său. Acest lucru ar fi afectat încă dreptul de proprietate prin intermediul unui efect de discriminare interzis prin art. 14, ca urmare a aplicării noii legi prin care se supun retroactiv anumitor funcționari unor condiții care nu puteau fi îndeplinite. : Data de 28 mai 2003 ar fi fost reținută arbitrar, deoarece aceste condiții ar fi avut ca dus latreruperi de activitate în timpul nașterii copiilor născuți de peste 27 de ani, în timp ce legea nu ar fi permis, la momentul nașterii copiilor săi, unui funcționar de sex masculin să-și întrerupă activitatea din acest motiv sau nu i-ar fi permis în cel mai bun caz să întrerupă mai mult decât atât, cu condiția de a pierde orice remunerație, spre deosebire de funcționarii femei. Aceste condiții nu ar viza decât menținerea unei discriminări pe motive de sex pentru a aduce atingere retroactiv dreptului de proprietate al reclamantului în special, și al taților în general. 2003 și 21 august 2003 întrucât pentru aceeași dată de pensionare femeile ar fi rămas supuse dispozițiilor anterioare, în timp ce bărbații ar fi fost supuși noilor dispoziții. Curtea reamintește că un solicitant nu poate susține o încălcare a art. 1 din Protocolul nr 1 decât în măsura în care deciziile pe care le incriminează se referă la bunurile sale În sensul acestei dispoziții. Noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât bunuri actuale, cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o speranță legitimă Pe de altă parte, încrederea în recunoașterea unui drept de proprietate pe care laon îl are în dreptul de a exercita efectiv nu poate fi considerată drept un drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul 1 și același lucru este valabil și în cazul unei creanțe condiționate care să se șteargă din cauza neîndeplinirii condiției ( Prințul Hans-Adam II din Liechtenstein Germania [GC], n 42527/98, § 82 și 83, CEDO 2001 VIII, și Gratzinger și Gratzingerova Republica Cehă (dec.) [GC], n 39794/98, § 69, CEDH 2002-VII). Prima sarcină a Curții constă în a stabili dacă reclamantul era sau nu titular al unui 1 și dacă situația juridică în care este găsit este de natură să intre în domeniul de aplicare al art. 1 (Lecarpentier și altul c. Franța, n 67847/01, 14 februarie 2006, § 36). În primul rând, Curtea arată că, în conformitate cu articolul L.12 din Codul pensiilor, în vigoare la momentul faptelor, subvenționarea de la mai puțin de un an pentru fiecare copil putea fi acordată femeilor funcționare care și-au crescut copiii. Cu privire la hotărârea Curții a Comunităților Europene din 29 noiembrie 2001 (și la hotărârea Consiliului din 24 iulie 2001, adoptată pe baza acestuia), care a stat la baza articolului L.12 incompatibil cu principiul egalității de remunerare, astfel cum a fost declarat de Tratatul de instituire a Comunității Europene, reclamantul a solicitat, la 4 august, La 21 august 2003, o nouă lege a modificat articolul L.12, acordându-le subvenții tuturor funcționarilor publici, cu condiția ca aceștia să-și fi întrerupt activitatea pentru a-și crește copiii. La 15 septembrie 2003, ministrul economiei și finanțelor a respins cererea de revizuire a reclamantului. : el a invitat să justifice o întrerupere a activității la nașterea copiilor săi și a informat că, în cazul în care această condiție ar fi îndeplinită, el ar examina ulterior dacă durata la care ar urma să se încheie întreținerea în conformitate cu cea stabilită prin decret. Curtea consideră că reclamantul nu a acordat nicio creanță având o bază suficientă în dreptul intern Speranță legitimă mai mult decât să obțină subvenția solicitată. Într-adevăr, nici legea în vigoare la momentul respectiv, nici hotărârile Curții și ale Consiliului de la Tribunalul de Primă Instanță pe care reclamantul încearcă să o prezinte ca fiind favorabile cauzei sale nu i-ar putea acorda în mod necondiționat subvenționarea. În aceste condiții, art. 1 din Protocolul nr. 1 nu se aplică în cazul din speță și această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind incompatibilă cu dispozițiile Convenției în temeiul articolului 35 alineatele (3) și (4) din aceasta. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič Modululer
de la requête n
o
15638/06
présentée par Christian PHOCAS
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 13 septembre 2007 en une chambre composée de
:
Boštjan M. Zupančič
,
président,
Corneliu Bîrsan
,
Jean-Paul Costa
,
Elisabet Fura-Sandström
,
Egbert Myjer
,
David Thór Björgvinsson
,
Isabelle Berro-Lefèvre,
juges,
et de
S
antiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 7 avril 2006,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Christian Phocas, est un ressortissant français né en
1943 et résidant à Pierrevert. Il est représenté devant la Cour par M
e
Frédéric Weyl, avocat à Paris.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est agent de la fonction publique et père de trois enfants. Sa pension fut liquidée le 2 septembre 2003, par un arrêté du 7
juillet
2003.Toutefois, il ne fut pas tenu compte des bonifications pour enfant instituées par les dispositions de l’article L.12 du code des pensions civiles et militaires alors en vigueur, aux termes desquelles
:
«
Aux services effectifs s’ajoutent, dans les conditions déterminées par règlement d’administration publique, les bonifications ci-après
: (...) b) Bonification accordée aux femmes fonctionnaires pour chacun de leurs enfants légitimes, de leurs enfants naturels dont la filiation est établie ou de leurs enfants adoptifs et, sous réserve qu’ils aient été élevés pendant neuf ans au moins avant leur vingt et unième année révolue, pour chacun des autres enfants énumérés au paragraphe II de l’article L.18.
»
Par un arrêt du 29
novembre
2001, la Cour de justice des Communautés européennes jugea que l’article L.12 précité était contraire au principe d’égalité de rémunération tel qu’affirmé par le Traité instituant la Communauté européenne. A la suite de cet arrêt, le Conseil d’Etat conclut, dans un arrêt du 29 juillet 2002 concernant M.G., un justiciable autre que le requérant, que l’intéressé avait droit à la bonification prévue par l’article L.12.
Le 4 août 2003, le requérant demanda la révision de sa pension en vue d’obtenir les bonifications auxquelles il estimait avoir droit en raison de ses trois
enfants. Il précisait que devait lui être reconnu le bénéfice de la bonification d’ancienneté de trois annuités au titre de ses trois enfants et ce, en stricte référence à l’analyse retenue par le Conseil d’Etat dans son arrêt rendu en faveur de M.G. le 29 juillet 2002 et au principe d’égalité entre les hommes et les femmes en matière de rémunération excluant que le bénéfice des dispositions puisse être refusé à des fonctionnaires à raison de leur sexe.
Le 21 août 2003, une nouvelle loi modifia les dispositions de l’article
L.12 du code des pensions. L’article 48 I énonçait
:
«
Aux services effectifs s’ajoutent, dans les conditions déterminées par un décret en Conseil d’Etat, les bonifications ci-après
: (...) b) Pour chacun de leurs enfants légitimes et de leurs enfants naturels nés antérieurement au 1
er
janvier 2004, (...) les fonctionnaires et militaires bénéficient d’une bonification fixée à un an, qui s’ajoute aux services effectifs, à condition qu’ils aient interrompu leur activité dans les conditions fixées par décret en Conseil d’Etat (...).
»
L’article 48 II était libellé en ces termes
:
«
Les dispositions du b) de l’article L.12 du code des pensions civiles et militaires de retraites issues de la rédaction du 2
o
du I s’appliquent aux pensions liquidées à compter du 28 mai 2003.
»
Le décret en Conseil d’Etat susmentionné fut adopté le 26
décembre
2003.
Le 15 septembre 2003, le ministre de l’Economie et des Finances rejeta la demande du requérant en ces termes
:
«
(...)
Compte tenu de la date de liquidation de votre pension, celle-ci ne pourra être assortie d’une bonification que si vous pouvez justifier d’une interruption d’activité à la naissance de vos enfants.
Si cette condition est remplie, il conviendra d’examiner ensuite si la durée de cette interruption correspond bien à celle que fixera le décret attendu.
»
Le 23 septembre 2003, le requérant introduisit une requête devant le tribunal administratif de Marseille tendant à l’annulation de la décision de concession de pension du 7 juillet 2003, ainsi que de la décision de refus de révision de sa pension par le ministre de l’Economie et des Finances. Il alléguait que la décision de liquidation de sa pension du 7
juillet
2003, faute de tenir compte de sa situation de père de trois
enfants, avait méconnu les droits qu’il tirait de l’article L.12b du code des pensions, qui avait vocation à s’appliquer tant aux fonctionnaires femmes qu’aux fonctionnaires hommes, et qu’elle était ainsi discriminatoire. Il soutenait également que par le refus de réviser sa pension, il était fait une application rétroactive de la nouvelle loi. Alors que le Conseil constitutionnel avait décidé qu’il ne pourrait y avoir d’effet rétroactif pour les femmes fonctionnaires, la situation en résultant aurait instauré une discrimination, car pour une même date d’admission à la retraite, les femmes seraient restées soumises aux dispositions anciennes alors que les hommes seraient tombés sous le coup des dispositions nouvelles et rétroactives. Il concluait qu’il y avait violation de l’article
1 du Protocole n
o
1 et du principe de non-discrimination.
Par plusieurs arrêts, notamment du 29 décembre 2004, le Conseil d’Etat a statué dans des affaires identiques, en droit comme en fait, à celle du requérant. Statuant sur le grief tiré de l’article 1 du Protocole n
o
1, il a jugé que si l’article 48 II de la loi du 21 août 2003 privait «
de façon rétroactive d’une créance, certaine dans son principe et son montant, les fonctionnaires dont la pension a[vait] été liquidée après le 28 mai 2003 du bénéfice de la bonification (...), cette rétroactivité, d’une durée inférieure à trois mois, port[ait] à ce bien une atteinte justifiée, dans l’intention du législateur, par des considérations d’utilité publique tenant au souci d’éviter que l’annonce du dépôt du projet de loi ne se traduise par une multiplication des contentieux.
» Il a conclu que «
cette atteinte, qui ne port[ait] pas sur la substance du droit à pension mais seulement sur un des éléments de son calcul, [était proportionnée] à l’objectif ainsi poursuivi.
»
Quant au grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention, le Conseil d’Etat considéra que l’adoption de l’article 48, intervenue à une date antérieure à la demande présentée par les intéressés alors qu’il n’existait aucun litige entre ceux-ci et l’Etat sur la liquidation de la pension, n’avait eu ni pour objet ni pour effet d’influer sur l’issue d’une procédure juridictionnelle en cours et qu’ainsi elle n’avait pas privé les intéressés de leur droit d’accéder à un tribunal pour y faire valoir leurs droits.
Se fondant sur les considérations susmentionnées, le tribunal administratif de Marseille rejeta le 24
octobre
2005 la requête du requérant.
Compte tenu de la jurisprudence susmentionnée du Conseil d’Etat, le requérant n’introduisit pas de pourvoi en cassation contre ce jugement.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Par un arrêt du 29 novembre 2001, la Cour de justice des Communautés européennes a déclaré que le principe de l’égalité des rémunérations s’oppose à ce qu’une bonification accordée, pour le calcul d’une pension de retraite, aux personnes qui ont assuré l’éducation de leurs enfants, soit réservée aux femmes, alors que les hommes ayant assuré l’éducation de leurs enfants seraient exclus de son bénéfice. Elle a jugé qu’était incompatible avec le principe de l’égalité des rémunérations, tel qu’affirmé par le Traité instituant la Communauté européenne et par l’accord annexé au Protocole n
o
14 sur la politique sociale joint au Traité sur l’Union européenne, l’alinéa b) de l’article L.12 du code des pensions civiles et militaires de retraite qui instituait, pour le calcul de la pension, une bonification d’ancienneté d’un an par enfant dont il réservait le bénéfice aux femmes fonctionnaires.
Le 29 juillet 2002, le Conseil d’Etat, qui avait sursis à statuer jusqu’à ce que la Cour de justice se prononce, a jugé que dans la mesure où étaient maintenues des dispositions plus favorables aux fonctionnaires de sexe féminin ayant assuré l’éducation de leurs enfants, M. G. ayant assumé lui
‑
même la charge d’enfants, il avait droit au bénéfice de la bonification prévue à l’alinéa b) de l’article L.12 du code des pensions.
Sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue la violation de son droit à un procès équitable.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, combiné avec l’article 14 de la Convention, le requérant se plaint de ce que ne lui ait pas été accordé le bénéfice de la bonification d’ancienneté d’une année par enfant lors de la liquidation de sa pension.
1.
Le requérant allègue une violation de son droit à un procès équitable, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention qui, dans sa partie pertinente, se lit ainsi
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Le requérant prétend que la loi du 21 août 2003 modifiant l’article
L.12 du code des pensions a été promulguée pour faire échec à des demandes de même nature que celle présentée par lui et pour neutraliser son droit à un procès équitable et à un recours effectif, en soumettant à des dispositions défavorables, édictées pour le seul profit de l’administration, des décisions à l’encontre desquelles un délai de recours venait seulement d’être ouvert.
Même si le requérant n’a pas introduit de pourvoi en cassation, la Cour n’estime pas devoir se pencher sur la question de savoir s’il a épuisé les voies de recours internes, dans la mesure où la requête doit être rejetée pour les motifs qui suivent.
La Cour a déjà jugé que le principe de la prééminence du droit et la notion de procès équitable consacrés par l’article 6 s’opposaient à l’ingérence du pouvoir législatif dans l’administration de la justice dans le but d’influer sur le dénouement judiciaire du litige. Dans des affaires soulevant des problèmes similaires, elle a relevé que l’intervention du législateur avait eu lieu à un moment où une instance judiciaire à laquelle l’Etat était partie se trouvait pendante. Elle a donc conclu que l’Etat avait porté atteinte aux droits garantis aux requérants par l’article 6, en intervenant d’une manière décisive pour orienter en sa faveur l’issue imminente de l’instance à laquelle il était partie (voir, notamment, les arrêts
Raffineries grecques Stran et Stratis Andreadis c.
Grèce
du 9 décembre 1994, série
A n
o
301
‑
B, et
Papageorgiou c.
Grèce
du 22
octobre 1997,
Recueil des arrêts et décisions
1997
‑
VΙ). Par ailleurs, la jurisprudence des organes de la Convention n’a jamais admis que la rupture de l’égalité des armes pût résulter de mesures «
anticipant
» en quelque sorte sur un procès non encore né, et ce serait aller trop loin que d’étendre cette théorie par une espèce d’analogie (
Organisation nationale des syndicats d’infirmiers libéraux (O.N.S.I.L) c. France
(déc.), n
o
En l’espèce, la Cour rappelle que la pension du requérant fut liquidée le 2
septembre
2003, en vertu d’un arrêté du 7 juillet 2003. Le 4 août 2003, le requérant demanda la révision de cet arrêté. Le 21 août 2003, la nouvelle loi modifia l’article L.12 du code des pensions. Le 15 septembre 2003, le ministre de l’Economie et des Finances rejeta, sur le fondement de la nouvelle loi, la requête du requérant du 4 août.
Or, la Cour note que l’intervention du législateur est postérieure à la date à laquelle le requérant a demandé la révision de l’arrêté liquidant sa pension. Toutefois, cette demande ne saurait être considérée comme la phase préalable d’une instance judiciaire à laquelle le requérant serait partie, qui elle, n’a débuté que le 23 septembre 2003, avec la saisine du tribunal administratif de Marseille. A cet égard, la présente affaire diffère aussi de l’affaire
Clinique du Château de la Maye
((déc.) n
o
2794/04, 6 juin 2006), posant un problème similaire en matière de sécurité sociale, mais dans laquelle le recours gracieux auprès d’une commission de recours amiable avait la particularité de constituer un préalable obligatoire au recours contentieux.
En conclusion, l’article 6 § 1 de la Convention n’a pas été méconnu du fait de l’intervention de la loi du 21 août 2003 et cette partie de la requête doit être rejetée comme étant manifestement mal fondée, en application de l’article
35
§§
3 et 4 de la Convention.
2.
Le requérant allègue une violation de l’article 1 du Protocole
n
o
1 combiné avec l’article 14 de la Convention, qui se lisent ainsi
:
Article 1 du Protocole n
o
1
«
Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.
Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général ou pour assurer le paiement des impôts ou d’autres contributions ou des amendes.
»
Article 14 de la Convention
«
La jouissance des droits et libertés reconnus dans la (...) Convention doit être assurée, sans distinction aucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l’origine nationale ou sociale, l’appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation.
»
Le requérant soutient que le refus d’appliquer la législation en vigueur au jour de la liquidation de la pension et de sanctionner la discrimination en résultant, qui réservait le bénéfice des bonifications pour enfants aux femmes, porte atteinte aux droits qu’il tient de ces dispositions, telles qu’interprétées conformément au principe de l’égalité de rémunération entre hommes et femmes et au droit à la protection de ses biens, en ce que lui a été concédée une pension au taux de 72
% alors qu’il aurait droit à une pension de 78
%.
Selon lui, l’application rétroactive de la loi du 21 août 2003 aux pensions liquidées à compter du 28 mai 2003 ne peut être considérée comme justifiée, l’argument tiré du souci d’éviter la multiplication des contentieux ne pouvant se comprendre que comme le souci de préserver les finances publiques, ce qui ne peut être une justification pour une atteinte à un droit de propriété né du travail et des cotisations d’un individu. Cette rétroactivité ne pourrait pas non plus passer pour proportionnée car elle aurait pour conséquence directe d’enlever deux annuités à la base de calcul de la pension et porterait donc forcément sur la substance du droit à pension et non sur un des éléments de son calcul.
Il y aurait encore atteinte au droit de propriété par l’effet d’une discrimination prohibée par l’article 14, du fait de l’application de la nouvelle loi soumettant rétroactivement certains fonctionnaires à des conditions qui ne pouvaient pas être satisfaites
: la date du 28 mai 2003 aurait été arbitrairement retenue, car ces conditions tiendraient à des interruptions d’activité à l’occasion de la naissance d’enfants nés depuis plus de vingt-sept à trente-quatre ans, alors que la loi n’aurait pas permis à l’époque de la naissance de ses enfants à un fonctionnaire homme d’interrompre son activité pour ce motif, ou ne lui aurait permis au mieux de l’interrompre qu’à condition de perdre toute rémunération, à la différence des fonctionnaires femmes. Ces conditions ne viseraient qu’à maintenir une discrimination en raison du sexe pour porter atteinte rétroactivement au droit de propriété du requérant en particulier, et des pères en général.
D’après le requérant, l’application rétroactive des dispositions de la nouvelle loi instaure également une discrimination, en tout cas pour la période comprise entre le 28
mai
2003 et le 21 août 2003 puisque pour une même date d’admission à la retraite, les femmes seraient restées soumises aux anciennes dispositions alors que les hommes auraient été soumis aux nouvelles dispositions.
La Cour rappelle qu’un requérant ne peut alléguer une violation de l’article
1 du Protocole n
o
1 que dans la mesure où les décisions qu’il incrimine se rapportent à ses «
biens
» au sens de cette disposition. La notion de «
biens
» peut recouvrir tant des «
biens actuels
» que des valeurs patrimoniales, y compris des créances, en vertu desquelles le requérant peut prétendre avoir au moins une «
espérance légitime
» d’obtenir la jouissance effective d’un droit de propriété. Par contre, l’espoir de voir reconnaître un droit de propriété que l’on est dans l’impossibilité d’exercer effectivement ne peut être considéré comme un «
bien
» au sens de l’article 1 du Protocole
n
o
1, et il en va de même d’une créance conditionnelle s’éteignant du fait de la non-réalisation de la condition (
Prince Hans-Adam II de Liechtenstein
c.
Allemagne
[GC], n
o
42527/98, §§ 82 et
2001
‑
VIII, et
Gratzinger et Gratzingerova
c.
République tchèque
(déc.) [GC], n
o
La première tâche de la Cour consiste alors à déterminer si le requérant était ou non titulaire d’un «
bien
» susceptible d’être protégé par l’article
1 du Protocole n
o
1 et si la situation juridique dans laquelle il s’est trouvé est de nature à relever du champ d’application de l’article
1 (
Lecarpentier et autre c. France
, n
o
67847/01, 14 février 2006, § 36).
La Cour relève tout d’abord qu’en vertu de l’article L.12 du code des pensions, en vigueur à l’époque des faits, la bonification d’ancienneté d’une année par enfant pouvait être accordée aux femmes fonctionnaires ayant élevé leurs enfants. L’arrêté du 7 juillet 2003 calculant le montant de la pension du requérant reflétait l’état de la législation en vigueur à ce moment-là. Se prévalant d’un arrêt de la Cour de justice de Communautés européennes du 29 novembre 2001 (et d’un arrêt du Conseil d’Etat adopté sur le fondement de celui-ci), qui avait jugé l’article L.12 incompatible avec le principe d’égalité des rémunérations, tel qu’affirmé par le Traité instituant la Communauté européenne, le requérant a demandé, le 4
août
2003, la révision de cet arrêté. Le 21 août 2003, une nouvelle loi modifia l’article L.12, accordant ainsi le bénéfice de la bonification à tous les fonctionnaires, à condition qu’ils aient interrompu leur activité pour élever leurs enfants. Le 15 septembre 2003, le ministre de l’Economie et des Finances a rejeté la demande en révision du requérant
: il l’invitait à justifier d’une interruption d’activité à la naissance de ses enfants et l’informait que si cette condition était remplie, il examinerait par la suite si la durée de l’interruption correspondait bien à celle qui serait fixée par décret.
La Cour considère que le requérant ne bénéficiait d’aucune «
créance ayant une base suffisante en droit interne
» ni même d’une «
espérance légitime
» d’obtenir la bonification sollicitée. En effet, ni la loi en vigueur à l’époque ni les arrêts de la Cour de justice et du Conseil d’Etat – que le requérant tente de présenter comme favorables à sa cause – ne pouvaient lui accorder de manière inconditionnelle la bonification.
Dans ces conditions, l’article 1 du Protocole n
o
1 n’est pas applicable au cas d’espèce et cette partie de la requête doit être rejetée comme incompatible
ratione materiae
avec les dispositions de la Convention en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de celle-ci.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Santiago
Quesada
Boštjan M.
Zupančič
Greffier
Président