ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 20.04.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), în principal, constatarea nulității Deciziei ASF nr. 463 din 04.04.2017, iar în subsidiar, anularea Deciziei ASF nr. 463 din 04.04.2017.

Prin sentința nr. 1291 din 20 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta ASF ca nefondată.

Sentința nr. 1291 din 20 martie 2018 a fost atacată cu recurs de reclamanta A. S.A., întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., dar invocând și critici ce se circumscriu formal pct. 6 al aceluiași articol, potrivit propriilor precizări ulterioare.

II. Hotărârea a cărei revizuire se solicită

Prin Decizia nr. 2084 din 31 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 1291 din 20 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, rejudecând pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. și a anulat Decizia nr. 463 din 04.04.2017 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Instanța de recurs a reținut în esență că Decizia nr. 463/2017 a fost adoptată avându-se în vedere faptul că societatea înregistra risc de lichiditate semnificativ, risc de credit semnificativ, risc de rezervă ridicat, risc reputațional ridicat, risc de solvabilitate semnificativ.

Instanța de recurs a respins primul motiv de casare invocat de recurentă, reținând că motivarea sentinței răspunde exigențelor instituite de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Cel de-al doilea motiv de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a fost considerat întemeiat, întrucât:

Prin Decizia ASF nr. 1019/26.07.2017, în conformitate cu art. 20 lit. a) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară și falimentul societăților de asigurare, republicată, s-a dispus închiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare financiară la societatea reclamantă, în cuprinsul deciziei menționându-se că reclamanta înregistrează la data de 31.03.2017 o rată MCR de 368%, respectându-se astfel prevederile art. 95 alin. (1) lit. d) pct. ii din Legea nr. 237/2015, precum și o rată SCR de 159%, respectându-se astfel art. 72 alin. (1) din Legea nr. 237/2015. Împrumutul subordonat, care a făcut obiectul adresei nr. x/26.04.2017, transmisă de A. și înregistrată la ASF sub nr. x/26.04.2017, îndeplinește particularitățile fondurilor proprii de rang I conform art. 71 din Regulamentul delegat nr. 35/2015 de punere în aplicare a disp. art. 67-69 din Legea nr. 237/2015. Prin urmare, se constată restabilirea fondurilor proprii pe baze eligibile la nivelul cerinței minime de capital conform art. 71 alin. (3) și (4) din Legea nr. 237/2015, a nivelului fondurilor proprii eligibile la nivelul cerinței de capital de solvabilitate conform art. 71 alin. (1) și (2) din aceeași lege, iar coeficientul de lichiditate este supraunitar.

Referitor la măsura de recuperare a împrumuturilor în relație cu entitățile afiliate și a creanțelor de la debitori diverși, reclamanta a făcut demersurile necesare în vederea recuperării acestora. Având în vedere că recuperarea creanțelor necesită un proces de lungă durată, reclamanta a apelat la mecanismul de acoperire a pierderilor pentru suma de 30 milioane euro conform art. 71 alin. (1) lit. e) pct. i și alin. (5) din Regulamentul delegat al Comisiei Europene nr. 35/2015, astfel fiind îndeplinite măsurile stabilite prin art. 5 lit. d) și lit. e) din Decizia ASF nr. 901/18.04.2016.

În ceea ce privește reducerea riscului de concentrare și de credit, reclamanta a procedat la reanalizarea politicii de reasigurare, la plasarea riscurilor către reasigurători cu rating, a restructurat tratatul de reasigurare existent, prin sindicalizare (trei reasigurători față de unul, entități afiliate), precum și prin introducerea unei clauze de garantare în favoarea reasiguratului.

Referitor la evaluarea creanțelor asigurătorului, a dosarelor de daună înregistrate și a rezervei de daună pe fiecare categorie de asigurare, reclamanta a desemnat un auditor financiar care a efectuat evaluarea activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de referință 31.03.2016 și care a întocmit raportul de evaluare în data de 15.12.2016, prezentat la ASF la data de 22.12.2016.

Instanța de recurs a reținut că decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă la data de 4.04.2017, deci ulterior datei de 31.03.2017 care este menționată în mod expres în cuprinsul Deciziei ASF nr. 1019/26.07.2017.

Așadar, decizia prin care s-a dispus închiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare financiară la societatea reclamantă confirmă împrejurarea că, anterior emiterii deciziei a cărei anulare se solicită în prezentul litigiu, reclamanta respecta dispozițiile legale a căror încălcare s-a reținut prin decizia contestată, și anume disp. art. 95 alin. (1) lit. d) pct. ii din Legea nr. 237/2015, întrucât înregistra la 31.03.2017 o rată MCR de 368%, precum și disp. art. 72 alin. (1) din Legea nr. 237/2015, având în vedere că înregistra la aceeași dată o rată SCR de 159%.

În ceea ce privește restabilirea fondurilor proprii, se face referire în Decizia nr. 1019/26.07.2017 la împrumutul subordonat, care a făcut obiectul adresei A. nr. x/26.04.2017, înregistrată la ASF sub nr. x/26.04.2017, și care îndeplinește particularitățile fondurilor proprii de rang I conform disp. art. 71 din Regulamentul delegat nr. 35/2015 de punere în aplicare a disp. art. 67-69 din Legea nr. 237/2015. Este vorba despre un împrumut în valoare de 50 milioane euro acordat reclamantei de B. S.R.L., în calitate de acționar principal, împrumut vărsat integral în contul societății reclamante în data de 11.03.2017, în scopul capitalizării și restabilirii fondurilor proprii ale asigurătorului.

În decizie se precizează că măsura de recapitalizare stabilită prin art. 5 lit. g) și lit. h) din Decizia ASF nr. 901/18.04.2016 a fost îndeplinită ca urmare a împrumutului subordonat acordat societății de către acționarul majoritar.

Având în vedere aspectele reținute chiar în Decizia ASF nr. 1019/26.07.2017, instanța a apreciat că la data de 4.04.2017 nu se mai justifica stabilirea măsurilor enumerate în decizia contestată, în conformitate cu prevederile art. 26. alin. (1) lit. a) din Legea nr. 246/2015 privind redresarea și rezoluția asigurătorilor.

În aceste condiții, a considerat întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în Legea nr. 246/2015, respectiv: art. 26 alin. (1) lit. a), art. 42 alin. (1) lit. a), art. 43 alin. (1).

III. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 2084 din 31 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, intimata pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat la data de 12.07.2021 (data poștei) cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de revizuire invocat, a susținut că, în fapt, din informații ce nu au putut fi cunoscute la data pronunțării Deciziei nr. 2084/31.03.2021 și aduse la cunoștința instanței de recurs, a rezultat, fără putință de tăgadă că, în realitate, disponibilitățile bănești avute în vedere la constatarea restabilirii fondurilor proprii ale societății, respectiv cele 50 milioane de euro pretins vărsate în contul societății de asigurări, în baza contractului de împrumut subordonat încheiat cu B. S.R.L., nu existau în contul indicat de societate, A. S.A. neavând niciodată relații contractuale cu instituția bancară la care aceasta a susținut că era deschis contul în care fusese transferată suma respectivă.

Astfel, A. S.A. a raportat, începând cu 2017, la A.S.F. active lichide constând în disponibilități la C.. Valoarea raportată la data de 31.12.2020 era în cuantum de 365.205.000 RON, iar la data de 31.03.2021 era în cuantum de 615.637.500 RON, conform documentelor și explicațiilor transmise de societate la A.S.F. în perioada martie 2017-mai 2021.

În anul 2021, A. S.A. a susținut că a contractat un nou împrumut în valoare de 50 mil. euro de la societatea comercială de la care a contractat și împrumutul din anul 2019, contract care însă nu a fost pus la dispoziția autorității de supraveghere.

Din anul 2017 până în prezent, dovedirea raporturilor comerciale dintre societatea bancară și societatea de asigurare s-a realizat prin depunerea unor înscrisuri (extrase bancare și confirmări) semnate de un reprezentant al societății bancare și din care a rezultat că soldul acestui cont nu a înregistrat fluctuații.

În urma demersurilor efectuate de către A.S.F. a rezultat că în evidentele societății bancare C. nu a fost identificat contul cu numărul indicat de societate prin reprezentanții săi legali, cont care apare pe extrasele de cont pe care societatea le-a pus la dispoziția A.S.F., iar între această societate bancară si A. S.A. nu există relații contractuale.

A.S.F. a obținut aceste informații în baza acordurilor de cooperare privind schimbul de informații cu supraveghetorii sau autoritățile și organismele din statele terțe, informații care sunt/pot fi folosite, cu obligativitatea respectării secretului profesional și în scopul utilizării acestor informații numai în scopul supravegherii. Cerințele impuse de lege sunt imperative.

Solicitarea de asistență internațională a fost transmisă ca urmare a suspiciunilor A.S.F. cu privire la autenticitatea extraselor de cont emise de societatea bancară semnate de un reprezentant al acesteia, prezentate de A. S.A. la A.S.F., precum și cu privire la lipsa mișcărilor în cont/neaccesarea disponibilităților.

Prin scrisoarea transmisă în data de 20.04.2021, înregistrată la A.S.F. cu nr. RG x/28.04.2021 și nr. VPA 3246/28.04.2021, autoritatea de supraveghere din țara de origine a comunicat A.S.F. că în evidențele societății bancare indicate nu a fost identificat contul menționat în documentele prezentate de societatea de asigurări, cont care apare pe extrasele de cont pe care societatea le-a pus la dispoziția A.S.F. și că între societatea bancară si A. S.A. nu există relații contractuale. Totodată, s-a comunicat faptul că toate confirmările de sold emise valabil de bancă poartă obligatoriu două semnături, iar nu numai una, așa cum sunt cele prezentate de către societate.

Aspectele au fost transmise autorității sub condiția păstrării confidențialității și utilizării informațiilor în procesul de supraveghere.

Din interogarea site-ului x (care aplică un sistem recunoscut la nivel global ce alocă fiecărei afaceri un număr unic de identificare și furnizează date comerciale și rapoare de analiză a întreprinderii), a reieșit, de asemenea, faptul că reprezentantul societății bancare care figurează în înscrisurile depuse la A.S.F. de către societate, are drept de semnătură numai împreună cu o altă persoană care are atribuit drept de semnătură.

Totodată, potrivit jurnalelor publice nr. 2747/24.02.2017, nr. 3612/13.03.2017 și nr. 1610/01.02.2018 publicate la Registrul Comerțului din țara de origine, rezultă că persoana în cauză putea să certifice documente emise de societatea bancară numai împreună cu un alt director.

În consecință, cu respectarea prevederilor art. 12 și art. 19 din Legea 237/2015 privind cadrul legal privitor la schimbul de informații obținut ca urmare a cooperării cu alte autorități, organisme și privitor la garantarea secretului profesional, precum și a cerințelor de confidențialitate ale D. privind utilizarea informațiilor și diseminarea acestora către terți, A.S.F. a utilizat datele primite de la autoritatea de supraveghere din țara de origine a entității bancare în scopul verificării îndeplinirii de către A. S.A. a condițiilor legale cu privire la SCR și MCR și la coeficientul de lichiditate.

Mai mult decât atât, societatea E. S.R.L. - auditorul statutar al A. S.A., al situațiilor financiare întocmite conform IFRS și a auditului conform Normei nr. 4/2017, ale machetelor S.02.01.02., S.23.01.01, S.25.02.21., S.25.03.21., S.28.01.01., S.28.02.01 privind raportările în Regimul de solvabilitate II, prin adresa înregistrată la A.S.F. cu nr. x/10.06.2021, șj-a retras cele două rapoarte de audit aferente anului 2020 (cu informarea A.S.P.A.A.S.4 și a societății). Opinia acestuia a fost una fără rezerve pentru toate rapoartele de audit întocmite pentru această societate.

Astfel, societatea de audit a informat A.S.F. că a demarat o serie de verificări suplimentare, inclusiv contactarea prin mijloace diferite a instituției bancare menționate în extrasele de cont. În acest sens, la data de 8 iunie 2021, auditorul a contactat C., utilizând adresa generică de e-mail: x@x.ch. prin care s-au solicitat clarificări suplimentare.

Ca urmare a acestui demers pentru verificarea informațiilor menționate, la data de 8 iunie 2021, auditorul a primit un răspuns din partea C., sub forma de corespondență electronică asumată de F., prin care se menționează că societatea nu deține conturi deschise la această instituție bancară. De asemenea, prin acest mesaj, C. precizează că informațiile deținute inițial de auditor, respectiv confirmarea cu privire la pretinsele conturi ale Societății la bancă, puse la dispoziția acestuia în vederea pregătirii celor două rapoarte de audit, nu este reală și nu este emisă de la o adresă de corespondență care aparține C., domeniul oficial al acesteia fiind axionbank.ch, iar nu axionswissbank.com.

Ulterior, auditorul a purtat altă corespondență cu C., pe data de 11.06.2021, pentru a confirma faptul că aceasta a emis scrisoarea de confirmare bancară datată 31.07.2020, care a fost prezentată de managementul A. S.A. în original, în forma notarială și în copie apostilată, în finalul adresei transmise A.S.F., auditorul precizând: "După cum lesne se poate observa, toate elementele de mai sus ne-au atras atenția asupra practicilor inacceptabile ale Societății. Aceste practici, care aruncă o umbră de îndoială asupra integrității managementului Societății, se cer a fi investigate pentru o perioadă de 3-4 ani în trecut (având în vedere faptul că originea contului bancar poate fi urmărită până în 2017). Ca urmare a primirii acestor informații am luat decizia retragerii rapoartelor noastre de audit emise la 12 mai 2021, cu privire la care v-am informat în adresa noastră anterioară."

Corespondența purtată de G. S.R.L., în calitate de auditor extern angajat de reclamantă, cu reprezentanții băncii din Elveția, C., pentru confirmarea soldului societății auditate, din răspunsul cărora reiese clar și fără echivoc faptul că reclamanta nu a avut niciodată niciun cont sau relație cu C. și că toate scrisorile, confirmările sau documentele similare care circulă sunt false.

În apărare, prin adresa nr. x/11.05.2021, A. S.A. a comunicat A.S.F. "decizia C. de a înceta raporturile comerciale cu societatea, respectiv notificarea A. de a transfera în termen de 90 de zile disponibilul din cont", această măsură fiind determinată de investigațiile desfășurate de către FINMA și de către auditorul statutar cu privire la existența contului și a disponibilităților bănești.

Ulterior, în data de 19.05.2021, conducerea societății, prin dl. H., a transmis prin e-mail înregistrat la A.S.F. sub nr. x/19.05.2021 următorul mesaj însoțit de documente: "vă rugăm să primiți anexate dovezile documentare care atestă transferul fondurilor în suma de EUR 125 milioane din C. în contul nr. x deschis pe numele A. la banca I., după cum urmează:

- ordin de plată pentru transferul fondurilor în suma de EUR 125 milioane din contul nr. x deschis la C. în contul nr. x, deschis la banca I.. (C.);

- corespondență purtată cu banca C. pentru transferul fondurilor în suma de EUR 125 milioane (C. și în traducere în limba română: C.);

- extras de cont I.. Ne exprimăm speranța că în urma prezentării acestor dovezi, acțiunea dvs. de control se va încheia, luând act de existența fondurilor."

Tot în data de 19.05.2021, se revine asupra mesajului anterior și se precizează că "Pentru buna ordine și completitudine a setului de informații doveditoare transmise anterior, vă transmitem anexat și extrasul de cont din data de 12.05.2021, emis de banca I., pentru contul nr. x", fiind atașat acest nou extras de cont.

Având însă în vedere informațiile transmise de autoritatea de supraveghere din Elveția (FINMA) privind inexistența contului cu nr. x de la C. și ținând cont de faptul că disponibilul în contul nr. x din banca I. ar proveni din contul nr. x, A.S.F. a formulat o nouă solicitare a asistență internațională în vederea verificării existenței noului cont comunicat ca fiind deschis la banca I. S.A. și a disponibilităților de contul indicat de asigurător.

Ca urmare a acestei solicitări, prin adresa din 1.07.2021, înregistrată la A.S.F. cu nr. x/02.07.2021, FINMA a comunicat următoarele:

"(...) contul x, al cărui titular este societatea sus-numită, nu este deschis în registrele I.. În forma sa actuală, numărul de cont a fost rezervat și colectarea documentelor de deschidere a contului și analiza lor este în curs de desfășurare. Dosarul nu a fost încă depus la Departamentul de Conformitate.

De asemenea, am depus extrasul de cont din data de 12 mai 2021, pe care l-ați atașat solicitării dumneavoastră către I.. Banca consideră că acest cont este fals. Banca nu a putut identifica nicio disponibilitate bănească a A. S.A..

În plus față de scrisoarea noastră anterioară din 20 aprilie 2021, dorim să vă informăm după cum urmează: pe data de 10 iunie 2021, C. S.A. a fost contactată de către J., în numele B. S.R.L., solicitând informații bancare. J. a furnizat documente suplimentare din data de 8 iunie 2021, care au fost prezentate ca fiind dovezi pentru existența și transferul fondurilor. C. a informat Parchetul Lugano, atât cu privire la noile documente false primite, cât și cu privire la înregistrarea frauduloasă a unui domeniu Internet din care au fost trimise acestea".

IV. Apărările intimatei

Intimata A. S.A. a depus întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, raportat la dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând respingerea cererii de revizuire, ca tardiv formulată, întrucât a fost depusă după ce termenul se împlinise la data de 28 mai 2021 (prin raportare la data adresei inițiale a FINMA, din 20.04.2021) și intervenise sancțiunea decăderii în conformitate cu art. 185 din Cod.

În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată și menținerea deciziei instanței de recurs ca fiind temeinică și legală.

Pe fondul cererii de revizuire, a susținut intimata că nu sunt îndeplinite unele dintre condițiile esențiale prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. pentru admiterea revizuirii, respectiv acelea ca înscrisul invocat să fi existat la data la care a fost pronunțată hotărârea ce se solicită a fi revizuită și să fi fost determinant, adică apt de a conduce la o altă soluție dacă ar fi fost cunoscut de instanță.

Or, înscrisurile prezentate de către contestatoarea ASF sunt emise ulterior pronunțării deciziei atacate și cuprind informații referitoare la contul bancar al A. S.A., valorificate ulterior de către ASF prin emiterea unei alte decizii, nr. 1148/17.09.2021, fără niciun fel de legătură cu decizia ce a făcut obiectul deciziei civile atacată cu prezenta cerere de revizuire.

V. Considerentele și soluția instanței de revizuire

V.1. Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității cererii de revizuire invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de revizuire în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 din același act normativ este de o lună și curge "din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă".

În speță, revizuenta a invocat drept înscris nou, determinant pentru cauză, adresa emisă la 01.07.2021 de autoritatea elvețiană de supraveghere a pieței financiare FINMA, înregistrată la ASF cu nr. x/02.07.2021, care nu reprezintă - astfel cum fără temei susține intimata – doar o "recomunicare" a adresei anterioare, ci constituie comunicarea rezultatului unor cercetări țintite, ca răspuns la solicitarea ASF de completare a verificărilor inițiale și, după caz, de confirmare/infirmare a situației care a creat suspiciunea lipsei de veridicitate a operațiunilor și actelor de care s-a prevalat intimata pentru ridicarea procedurii de redresare și, respectiv, pentru a contesta Decizia nr. 463/2017 în prezenta cauză.

V.2. Examinând cererea de revizuire prin prisma motivului de revizuire invocat și în limitele prescrise de art. 513 alin. (3), (4) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate și este fondată, pentru următoarele considerente:

Contrar susținerilor intimatei din întâmpinare, în speță sunt îndeplinite cumulativ toate cerințele pentru admisibilitatea revizuirii prevăzute de art. art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, din chiar cuprinsul cererii de revizuire reiese, în mod neechivoc, întrunirea condiției invocării de către partea revizuentă a unui înscris doveditor, în sensul de instrumentum (mijloc de probă prin el însuși).

De asemenea, Înalta Curte apreciază întrunită și condiția preexistenței înscrisului exhibat de parte, în sensul avut în vedere de legiuitorul procedural.

În acest context, reține că înscrisul reprezentat de adresa emisă la 01.07.2021 de Divizia de asigurare a respectării legislației și cooperare internațională din cadrul K., înregistrată la ASF cu nr. x/02.07.2021, este o completare relevantă a înscrisului reprezentat de adresa din 20.04.2021 emisă tot de FINMA și înregistrată la ASF cu nr. RG/x/28.04.2021, acestea relevând împreună, în mod evident, o situație preexistentă, dar ascunsă cu viclenie de partea potrivnică, conduită ce a împiedicat-o pe revizuentă să obțină înscrisul doveditor al caracterului neveridic al înscrisurilor prezentate de societate înainte de soluționarea procesului, autoritatea neavând suficiente indicii din surse publice/externe și nici posibilitatea de a accelera activitatea autorității străine (aceasta din urmă, confruntându-se, la rândul său, cu dificultăți în stabilirea situației reale, tocmai din cauza comportamentului intimatei).

Este, deci, evident vorba de un înscris nou, neutilizat în litigiul dintre părți, fiind "descoperit" în sensul legii după pronunțarea deciziei a cărei revizuire se cere, și este determinant, ceea ce înseamnă că, dacă înscrisul ar fi fost cunoscut, de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții.

În acest context, este de observat că unul dintre argumentele esențiale ale soluției date de instanța de recurs a fost acela legat de împrejurarea că, în Decizia ASF nr. 1019 din 26.07.2017, se reține vărsarea în contul A. în data de 11.03.2017 a împrumutului subordonat în cuantum de 50 milioane de euro de către B., în calitate de acționar principal, astfel că măsura de recapitalizare stabilită prin Decizia nr. 901/18.04.2016 era îndeplinită anterior emiterii Deciziei nr. 463/04.04.2017, în timp ce înscrisul nou este invocat în revizuire tocmai pentru dovedirea nerealității vărsării împrumutului.

Or, Înalta Curte, având în vedere cuprinsul acestui înscris, constată că instanța de recurs în mod eronat a considerat că, "în condițiile în care împrumutul subordonat a fost vărsat integral în contul societății reclamante în data de 11.03.2017, rezultă că măsura de recapitalizare stabilită prin art. 5 lit. g) și lit. h) din Decizia ASF nr. 901/18.04.2016 a fost îndeplinită anterior emiterii deciziei ce formează obiectul prezentului litigiu" și care, astfel, nu și-ar mai găsi justificarea.

În realitate, trebuie observat că, din înscrisurile obținute și depuse la dosar de revizuenta Autoritatea de Supraveghere Financiară, conform art. 12 și art. 19 din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, reies împrejurările determinante pentru cauză.

Astfel, din scrisoarea datată "Berna, 20.04.2021", semnată de reprezentanții Diviziei de asigurare a respectării legislației și cooperare internațională din cadrul autorității de supraveghere din Elveția (K.), înregistrată la ASF cu nr. RG/x/28.04.2021, reiese că în evidențele C. S.A. nu a fost identificat contul cu nr. x, care apare pe extrasele de cont pe care societatea le-a pus inițial la dispoziția ASF.

Însuși auditorul extern desemnat a înaintat către ASF corespondența prin care societatea bancară în discuție confirmă că extrasele de cont prezentate de societatea reclamantă ca fiind emise de către această bancă sunt false.

Același auditor a informat ASF cu privire la retragerea rapoartelor sale de audit ca urmare a noilor informații obținute.

Corespondența purtată de G. S.R.L., în calitate de auditor extern angajat de societatea reclamantă cu reprezentanții băncii C. din Elveția, pentru verificarea soldului contului societății auditate, relevă faptul că societatea nu a avut niciodată vreun cont sau relație comercială cu C. și că toate scrisorile, confirmările sau documentele similare care circulă sunt false.

În sfârșit, prin scrisoarea în limba engleză (depusă și în traducere în limba română) datată "Berna, 01.07.2021", semnată de reprezentanții Diviziei de asigurare a respectării legislației și cooperare internațională din cadrul autorității de supraveghere din Elveția (Swiss Financial Market Supervisory Authority), înregistrată la ASF cu nr. x/02.07.2021, FINMA a comunicat ASF că în evidențele I. nu a fost identificat nici contul nr. x, care apare pe noul extras de cont pe care societatea l-a pus la dispoziția ASF.

Împrejurarea invocată de intimată, referitoare la faptul că informațiile mai sus menționate, privind contul bancar al A. S.A. ar fi fost valorificate ulterior de către revizuenta ASF prin emiterea Deciziei nr. 1148/17.09.2021, este irelevantă pentru caracterizarea înscrisului din perspectiva art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., neavând – așa cum chiar partea subliniază - nicio legătură cu decizia examinată în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească a cărei revizuire se cere.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, care contrazic considerentele și soluția deciziei instanței de recurs, în temeiul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de intimata pârâtă ASF este admisibilă și fondată, astfel că va proceda la admiterea acesteia.

V.3. Rejudecând recursul în urma admiterii revizuirii, Înalta Curte reține următoarele:

V.3.1. Cererea de recurs

Se constată că, în motivarea recursului, recurenta reclamantă a reiterat criticile de nelegalitate și netemeinicie menționate în contestație, precizând că, după comunicarea documentelor ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, a invocat și nulitatea absolută a deciziei, deoarece Hotărârea Consiliului ASF a fost luată cu nerespectarea cvorumului legal pentru constituire, respectiv deliberare, conform art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2012.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod eronat situația de fapt, considerând că la dezbateri ar fi participat 6 din cei 8 membri ai Consiliului ASF, și a pronunțat hotărârea cu încălcarea art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2012.

A invocat recurenta și art. 163 alin. (18) din Legea nr. 237/2015, susținând că s-a făcut dovada că această constatare a prezumtivelor contravenții s-a realizat, într-adevăr de către persoanele cu atribuții privind supravegherea și controlul din cadrul ASF, conform Notei privind analiza modului și a stadiului de îndeplinire a planului de redresare prezentate în ședința Consiliului ASF din data de 27.03.2017, dar sancțiunile s-au aplicat prin hotărârea Consiliului ASF contestată, în condițiile în care la ședința acestui consiliu din data de 27.03.2017 nu a existat cvorumul legal pentru constituire, respectiv deliberare, conform dispozițiilor legale mai sus menționate.

În procesul-verbal al ședinței Consiliului ASF din 27.03.2017 sunt nominalizate 6 persoane în componența consiliului, dintre care doar 4 persoane au semnat procesul-verbal. În preambulul procesului-verbal nr. x al ședinței Consiliului ASF din 27.03.2017 se face mențiunea că doar 2 membri neexecutivi ai consiliului sunt absenți.

A susținut recurenta că dispozițiile art. 14 alin. (3) din O.U.G. nr. 93/2012 nu pot fi primite, întrucât vizează adoptarea hotărârilor, iar recurenta a contestat legala constituire a Consiliului ASF (lipsa cvorumului) pentru deliberare, respectiv neîndeplinirea condițiilor imperative prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (2) din ordonanță. De asemenea, greșit s-a raportat instanța la un număr total de membri ai Consiliului de 8, iar nu de 9 cât prevede legea.

O altă critică vizează faptul că judecătorul fondului nu a analizat toate motivele de nelegalitate invocate în contestație, spre exemplu, neîndeplinirea cerinței prevăzute la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 246/2015 (deteriorarea rapidă a situației financiare), dar și criticile cuprinse în pct. 1.2.-1.5. din contestație (reținerea greșită a înregistrării de către societate a unui risc de credit semnificativ/ridicat, a unui risc de rezervă ridicat, a unui risc reputațional).

A precizat recurenta că a indicat în mod expres că nu a fost îndeplinită cerința prevăzută de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 246/2015, respectiv "deteriorarea rapidă a situației financiare", ASF fiind obligată - pentru a putea lua legal una dintre măsurile prevăzute de Legea nr. 246/2015 - să analizeze situația financiară de la momentul deschiderii procedurii de redresare financiară, prin comparație cu situația financiară de la momentul aplicării măsurii de rezoluție.

A invocat, în acest context, o îmbunătățire a coeficientului de lichiditate, de la 0.80 la 0.83, iar în cazul raportării la valorile SCR și MCR (prezentate în raportul din data de 31.12.2016), valori confirmate de L., auditorul numit de ASF, rezultă de asemenea că valorile sunt îmbunătățite.

Judecătorul fondului nu a conferit însă Deciziei ASF nr. 1019/2017 aceeași forță probantă cu cea a Deciziei nr. 463/2017, iar recurenta reclamantă a renunțat la proba cu expertiza de specialitate doar pentru că, între timp, a fost emisă Decizia ASF nr. 1019 din 26.07.2017, care în opinia sa confirma temeinicia criticilor aduse prin acțiune.

Recurenta reclamantă a invocat și puterea de lucru judecat a sentinței nr. 5151/21.12.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel București – secția a VIII-a CAF și rămasă definitivă prin Decizia nr. 6109/18.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

V.3.2. Apărările intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata pârâtă a invocat excepția tardivității recursului (pe care ulterior nu a mai susținut-o) și excepția nulității recursului, ambele respinse de instanța de recurs.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

V.3.3. Argumentele de fapt și de drept relevante reținute de instanța de revizuire în rejudecarea recursului

În ceea ce privește invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, față de aspectele dezvoltate de recurenta reclamantă.

Astfel, dispozițiile legale menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene pentru Drepturile Omului, un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale include, printre altele, dreptul părților de a fi în mod real "ascultate" de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (hotărârea din 28.04.2005 din Cauza Albina împotriva României, hotărârea din 15.03.2007 din Cauza Gheorghe împotriva României).

Tot în jurisprudența sa privind încălcările aduse art. 6 par. 1 din Convenție, Curtea a statuat că, în general, instanțelor naționale nu le incumbă o obligație de a furniza în motivările hotărârilor lor răspunsuri detaliate pentru fiecare argument ridicat de către părțile implicate in litigii (hotărârea din Cauza Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, hotărârea din Cauza Perez împotriva Franței).

Or, Înalta Curte constată că sentința recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea sunt în parte similare cu susținerile părții adverse sau o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Referitor la critica vizând faptul că judecătorul fondului nu ar fi analizat toate motivele de nelegalitate invocate în contestație, Înalta Curte constată – contrar susținerilor recurentei – că prin considerentele sentinței s-a răspuns implicit argumentelor de pretinsă nelegalitate a constatărilor din decizia ASF privind deteriorarea rapidă a situației financiare, înregistrarea unui risc de credit semnificativ/ridicat, a unui risc de rezervă ridicat și a unui risc reputațional.

Astfel, prin sentință s-a reținut că, în urma evaluării categoriilor de riscuri menționate, pârâta ASF a constatat o deteriorare semnificativă a capacității financiare a A. S.A. și nerespectarea de către societate și de către persoanele care fac parte din conducerea acesteia a reglementărilor/deciziilor emise de A.S.F., fiind necesară aplicarea măsurilor de rezoluție în vederea protejării creditorilor de asigurări și evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilității financiare a pieței de asigurări, conform art. 42 alin. (1) lit. b), coroborat cu art. 43 alin. (2) din acest act normativ, iar în lipsa aducerii de către reclamantă a unor dovezi care să contrazică această situație de fapt, instanța de fond a conchis că A.S.F. a acționat în consens cu scopul activității de supraveghere, care este acela de apărare a drepturilor și intereselor asiguraților/păgubiților/beneficiarilor din contractele de asigurare.

În acest context, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat cauza sub toate aspectele relevante, iar neînsușirea de către instanța de judecată a argumentelor unei părți nu echivalează cu o motivare contradictorie, nici cu una străină de natura cauzei, pentru a se reține incidența motivului de casare invocat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară și devolutivă, întrucât dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conțin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Așa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanța de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod și nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

În speță, ansamblul criticilor subsumate de recurentă motivului de casare menționat reprezintă o reluare aproape in integrum a celor invocate prin cererea de chemare în judecată, prin raportare directă la actul administrativ contestat, fără a fi prezentate aspecte concludente care să susțină ipoteza interpretării sau aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente de către instanța de fond, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Or, Înalta Curte reține că, în speță, principalele măsuri ale planului de redresare aprobat de A.S.F. prin Decizia nr. 1458/21.07.2016 au vizat recapitalizarea, recuperarea împrumuturilor în relație cu entități afiliate și debitori diverși, reanalizarea politicii de reasigurare, măsuri operaționale, precum și remedierea deficiențelor constatate prin actele de control ale A.S.F.

Ca urmare a analizării modului de îndeplinire a măsurilor stabilite prin planul de redresare financiară, coroborat cu raportările contabile aferente trimestrului IV al anului 2016, A.S.F. a constatat că activele societății de asigurări erau inferioare obligațiilor aferente activității de asigurări generale, coeficientul de lichiditate al societății era subunitar, nefiind respectate nici dispozițiile legale referitoare la cerințele minime de capital.

Față de toate aceste constatări și de ponderea semnificativă a societății A. pe piața de asigurări, ASF a constatat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 246/2015 privind redresarea și rezoluția asigurătorilor, procedând la emiterea Deciziei nr. 463/04.04.2017.

Abia ulterior emiterii deciziei, A. S.A. a depus la A.S.F. un extras de cont din care reieșea acordarea de către B. - S.R.L., în calitate de acționar principal, a unui împrumut subordonat în cuantum de 50 milioane euro ce ar fi fost vărsat integral în contul A. - S.A. în data de 11.03.2017, în scopul capitalizării și restabilirii fondurilor proprii ale asigurătorului.

Analizând situația financiară a asigurătorului, raportat la aceste noi informații, intimata pârâtă ASF a constatat că măsura de recapitalizare stabilită prin art. 5 lit. g) și h) din Decizia Autorității de Supraveghere Financiară nr. 901/2016 a fost îndeplinită ca urmare a împrumutului subordonat acordat societății de către acționarul majoritar; că societatea recurentă înregistra la data de 31.03.2017 o rată MCR de 368%, încadrându-se în prevederile art. 95 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare, precum și o rată SCR de 159%, conform art. 72 din Legea nr. 237/2015; că prin împrumutul subordonat ce se califica drept fonduri proprii de bază eligibile se respectă nivelul cerinței minime de capital și de capital de solvabilitate conform dispozițiilor art. 71 din aceeași lege, coeficientul de lichiditate fiind supraunitar.

Referitor la evaluarea creanțelor asigurătorului, a dosarelor de daună înregistrate și a rezervei de daună pe fiecare categorie de asigurare, A.S.F. a reținut că recurenta a desemnat un auditor financiar care a efectuat evaluarea activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de referință 31.03.2016 și care a întocmit raportul de evaluare în data de 15.12.2016, prezentat autorității la data de 22.12.2016, iar prin Decizia nr. 1019/26.07.2017 s-a dispus închiderea procedurii de redresare financiară la A. S.A.

Înalta Curte consideră că închiderea procedurii de redresare financiară pe baza planului de redresare după emiterea Deciziei nr. 463/2017 nu valorează dovadă pentru netemeinicia sau nelegalitatea actului administrativ contestat, astfel cum eronat apreciază recurenta reclamantă, ci este de natură să susțină eventual, așa cum corect a sesizat și judecătorul fondului, eficiența măsurilor dispuse anterior de A.S.F.

Pe de altă parte, cel puțin în ceea ce privește considerentele Deciziei A.S.F. nr. 1019/26.07.2017 referitoare la pretinsul împrumut de 50 milioane euro, acestea sunt evident contrazise de situația reală relevată prin adresa x din 1.07.2021, înregistrată la A.S.F. cu nr. x/02.07.2021.

În acest sens, Înalta Curte reține că, în aplicarea prevederilor art. 12 din Legea nr. 237/2015, în baza Memorandumului de înțelegere multilateral al D., intimata pârâtă A.S.F. a solicitat asistență internațională în vederea confirmării existenței contului (și soldului acestuia) deschis la societatea bancară C. S.A. pe numele A. S.A.

Cu adresa înregistrată la ASF cu nr. RG/x/28.04.2021, FINMA a comunicat că în evidențele C. nu a fost identificat contul nr. x, care apare pe extrasele de cont pe care societatea le-a pus la dispoziția ASF.

La noua solicitare de asistență internațională formulată de ASF ca urmare a faptului că societatea A. a prezentat noi înscrisuri, în temeiul cărora a susținut că ar fi transferat disponibilitățile în discuție din contul mai sus menționat într-un cont nou (nr. x), deschis la o altă bancă (I.), FINMA a transmis adresa 1.07.2021, înregistrată la A.S.F. cu nr. x/02.07.2021, în care se arată că rezultatul verificărilor a relevat că "(...) contul x, al cărui titular este societatea sus-numită, nu este deschis în registrele I.. (...) Banca consideră că acest cont este fals. Banca nu a putut identifica nicio disponibilitate bănească a A. S.A.."

În plus față de scrisoarea anterioară din 20 aprilie 2021, s-a precizat că C. a informat Parchetul Lugano, atât cu privire la documentele false primite, cât și cu privire la înregistrarea frauduloasă a unui domeniu Internet din care au fost trimise acestea.

Prin urmare, în mod legal instanța de fond a reținut că intimata pârâtă A.S.F. a acționat în consens cu scopul activității de supraveghere, care este acela de apărare a drepturilor și intereselor asiguraților și beneficiarilor efectelor contractelor de asigurare, în timp ce recurenta pare să nu înțeleagă nici în prezent gravitatea situației imputate, neîncercând măcar să răspundă acuzațiilor de utilizare a unor înscrisuri și informații false, ci prevalându-se practic în continuare de acestea ca și când ar fi reale.

Înalta Curte constată - în contextul factual al speței - că, potrivit art. 16 din Legea nr. 246/2015 privind redresarea și rezoluția asigurătorilor:

"(4) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate solicita asigurătorului întreprinderea următoarelor măsuri:

a) reducerea profilului de risc al asigurătorului, inclusiv reducerea riscului de solvabilitate și/sau lichiditate;

b) aplicarea de măsuri de recapitalizare;

c) revizuirea strategiei și structurii operaționale a asigurătorului;

d) modificarea structurii de administrare a asigurătorului și de conducere;

e) verificarea adecvării rezervelor tehnice și acoperirea acestora de active admise.

Art. 17.

(1) Măsurile impuse asigurătorilor de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, conform art. 16 alin. (4), trebuie să fie proporționale cu gravitatea deficiențelor și amplitudinea obstacolelor supuse remedierii.

(2) Măsurile prevăzute la art. 16 alin. (4) nu împiedică Autoritatea de Supraveghere Financiară să ia măsurile prevăzute de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare, în vederea restabilirii situației financiare a asigurătorului."

Prin urmare, având în vedere deficiențele de ordin operațional și modul de gestionare a fondurilor, care au condus la deficitul mai mult decât substanțial rezultat în principal din vânzarea polițelor de asigurare sub tariful notificat, cu scopul creșterii artificiale a cotei de piață, în condițiile în care recurenta reclamantă avea obligația de concurență loială și de respectare a tuturor cerințelor legale prevăzute pentru activitatea de asigurare specifică, neputând fi reținută realitatea înscrisurilor invocate de societate în contraprobă, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că Decizia nr. 463/2017 a fost legal emisă de ASF.

Totodată, în ceea ce privește pretinsa aplicare greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 14 din O.U.G. nr. 93/2012, Înalta Curte nu poate primi ca fondată această critică.

Astfel, chiar dacă în prezenta cauză instanța de fond s-a referit impropriu la "numărul de 8 membri" ai Consiliului, iar nu la numărul total de 9 membri prevăzut de lege, din care 8 membri în funcție, această împrejurare nu este de natură să conducă la o altă concluzie decât cea a îndeplinirii cvorumului pentru deliberare și, respectiv, adoptarea hotărârii contestate.

Înalta Curte constată, în această ordine de idei că, la data de 27.03.2017 (când s-au adoptat măsurile din actul administrativ contestat), Consiliul A.S.F. s-a constituit în ședință cu 6 din cei 8 membri în funcție ai Consiliului (absenți fiind doar numiții M. și N.), deci a fost respectată cerința prezenței majorității membrilor acestuia.

Trebuie observat că legea reglementează compunerea Consiliului dintr-un număr total de 9 membri, la data de referință existau 8 membri în funcție și 1 funcție vacantă prin demisie și nicio dispoziție legală nu prevede că acest consiliu nu se poate întruni valabil dacă există funcții vacante, câtă vreme este întrunit numărul minim de membri prezenți (majoritatea simplă de jumătate plus unu din numărul de 9 membri).

De asemenea, Înalta Curte constată că hotărârea Consiliului A.S.F. a fost și adoptată în conformitate cu prevederile legale, cu respectarea cvorumului de 2/3 din numărul membrilor prezenți, întrucât membrii prezenți au votat în unanimitate propunerile formulate, așa cum rezultă din procesul-verbal de ședință depus la dosar.

În acest context, se reține că, deși recurenta a speculat pe tema neîntrunirii cvorumurilor, nu s-a înscris în fals împotriva mențiunilor din cuprinsul Procesului-verbal nr. x al ședinței Consiliului ASF din 27.03.2017 (care nominalizează cei 6 membri ai consiliului prezenți, în preambulul său făcându-se, de asemenea, mențiunea că doar 2 membri ai consiliului, neexecutivi, sunt absenți).

De asemenea, Înalta Curte nu poate reține nici pretinsa putere de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate în dosarul nr. x/2017, invocată de recurenta-reclamantă, având în vedere că dosarul respectiv a vizat anularea unei alte decizii a A.S.F., de amendare a numitului O. (punându-se într-adevăr în discuție, între alte aspecte, și prezența și cvorumul membrilor Consiliului ASF la adoptarea deciziilor din data de 10.04.2017), astfel că în speță nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză juridică a celor două litigii, astfel cum impun prevederile art. 430 și art. 431 din C. proc. civ. pentru a se putea opune de către una dintre părțile acelui proces efectul de lucru judecat.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

În consecință, în temeiul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., urmare admiterii cererii de revizuire formulate de intimata pârâtă ASF, va schimba în tot Decizia nr. 2084 din 31 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 și, rejudecând recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A., îl va respinge – în temeiul art. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ. - ca nefondat, cu consecința menținerii soluției pronunțate de curtea de apel prin sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare.

Admite cererea de revizuire formulată de revizuenta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Schimbă în tot Decizia nr. 2084 din 31 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței nr. 1291 din 20 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2022.