ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5771/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5771/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 16.09.2016 sub nr. x/2016 reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentat prin Procurorul General și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să dispună suspendarea Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție până la soluționarea acțiunii în anulare; anularea în tot a Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească indemnizațiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel stabilite prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 și nr. 156/2016 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească dobânda legală și actualizarea sumelor cu indicele de inflației la data efectivă a plății; obligarea Ministerului Finanțelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plății sumelor datorate prin aplicarea Ordinelor nr. 154/2016, nr. 155/2016 și nr. 156/2016 din data de 12 august 2016; obligarea Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la cheltuieli de judecată.
Sentința instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 558 din 21 februarie 2017, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:
"A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
A admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice.
A anulat Ordinul nr. 171/02.09.2016 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A obligat pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească indemnizațiile de încadrare brută lunară cuvenite reclamanților începând cu data de 01.08.2016 astfel cum au fost stabilite prin Ordinele nr. 154/2016, nr. 155/2016 și nr. 156/2016 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
A obligat pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor anterior acordate, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data efectivă a plății.
A respins cererea formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A obligat pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamantului A. cheltuieli de judecată în cuantum de 50 RON (taxa de timbru).".
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii.
Încheierea de suspendare a judecării cauzei
Prin încheierea din 14 iulie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că intimatul reclamant A. a decedat la data de 14.10.2019 și nu s-a formulat cerere de introducere în cauză a moștenitorilor recurentului.
Prin încheierea din 13 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei formulată de numita F. și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a menținut măsura suspendarea judecării recursului declarat de declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin încheierea din 23 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus respingerea cererii pe rol a cauzei formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a menținut măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din data de 14 iulie 2020.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:,,(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept:
1.**) prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora; …".
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 14 iulie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului constatând că intimatul reclamant A. a decedat la data de 14.10.2019 și nu s-a formulat cerere de introducere în cauză a moștenitorilor recurentului, potrivit dispozițiilor anterior citate.
Totodată, la datele de 13 aprilie 2021 și de 23 noiembrie 2021, Înalta Curte a menținut măsura suspendării față de aceleași dispoziții legale.
La data de 20 octombrie 2022, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.
Pe cale de consecință, încheierea de ședință din data de 23 noiembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 22 mai 2022.
Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.
În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 558 din 21 februarie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.