ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5735/2022

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.04.2020, reclamantul, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 1091 din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, pe pârâtul A. a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea hotărârii nr. 1091/2020, respingerea sesizării și constatarea nulității dosarului de recrutare.

Din actul de sesizare cât si documentația aferentă în care Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securității a sesizat instanța nu se face dovada certă a datei recrutării sale ca informator având în vedere că la împlinirea vârstei de 14 ani în perioada 1976- 1977 sigur nu avea capacitate de exercițiu, fiind cercetat penal la acea vreme fiind adus de multe ori cu părinții la Miliția de la acea vreme în Dudestii Vechi.

Cu privire la aceste aspecte CNSAS trebuia să pună la dispoziția instanței toate verificările, astfel sunt încălcate dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 cu privire la faptul potrivit căruia:

- colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 559 din 8 august 2012, s-a admis excepția de neconstituționalitate referitoare la sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, constatându-se că acestea sunt neconstituționale.

Conform art. 147 alin. (1) din Constituția României republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă; în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. în concluzie, în intervalul 8 august 2012 - 23 septembrie 2012, dispozițiile invocate mai sus au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice în data de 24 septembrie 2012, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.

Având în vedere decizia Curții constituționale de mai sus, hotărârea 1091/2020 se bazează exact pe considerentele neconstituționale, fără a stabili o dată certă și esențială a luării unui consimțământ și data deschiderii unui dosar de către regimul comunist prin slugile potrivnice când exact art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 face referire că vârsta de 16 ani este esențială a recrutării informatorilor.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în mod corect instanța de fond a constatat ca fiind îndeplinite condițiile impuse de prevederile dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare;

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, modificat "colaborator al securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…)".

Astfel, din actele dosarului respectiv din - Raportul cu propunerea de recrutare în calitate de informator a numitului A. din comuna Dudeștii Vechi din 13.12.1983, Raportul privind modul în care a decurs recrutarea în calitate de informator a numitului A. din 15.12.1983 și Angajamentul olograf al lui A. prin care acesta se angaja să sprijine organele de securitate "în mod sincer și organizat în rezolvarea unor probleme care vor apărea", materialele furnizate urmând să fie semnate cu numele de "B.", în locul numelui adevărat– rezultă că recrutarea pârâtului a avut loc în cursul lunii decembrie a anului 1983, primind nume de cod "B.".

Recurentul-pârât nu contestă faptul că scrisul de pe documentul intitulat "Angajament" este al său, însă susține că acel angajament ar fi fost scris de el la vârsta de 14-15 ani (nefiind datat) când a avut loc un incident minor cu organele de miliție de la acea vreme.

Cu privire la argumentele invocate de recurent, Înalta Curte constată contrar alegațiilor recurentului că la data colaborării cu Securitatea prin furnizarea notei informative olografe din 13.12.1986, recurentul depășise cu mult vârsta de 16 ani, acesta fiind născut în 1961. Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 referitoare la vârsta necesară pentru a fi considerat colaborator nu sunt aplicabile recurentului.

Pe parcursul colaborării cu Securitatea, acesta a furnizat informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist, precum trecerea frontierei sau intenții de evaziune - notă informativă din 13.12.1986 {dosar nr. x/1042, titular Ș.A.P., f. x).

Informațiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată, art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și a dreptului la liberă circulație art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond.

Recurentul-pârât, prin redactarea notei informative, și nesocotind interesele celui denunțat, a vizat îngrădirea dreptului la viață privată în privința acestuia, acceptând faptul că persoana denunțată putea să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al acestor denunțuri, instanța de fond în mod corect a constatat că pârâtul nu a furnizat informații doar în legătură cu intențiile unor persoane de doreau să părăsească definitiv țara ci și în legătură cu cetățeni străini veniți în vizită pe raza comunei și persoanele care interacționau cu acestea, dar si cu privire la starea de spirit din rândul populației în privința aprovizionării și a retribuției de la CAP.

Totodată, intenția unei persoane de a părăsi țara era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei ce luau o astfel de hotărâre erau priviți ca niște trădători de patrie. Persoanele care, prin diferite metode, reușeau să-și îndeplinească visul de a rămâne în străinătate erau denumiți batjocoritor "fugiți', iar bunurile rămase în țară le erau confiscate.

Cei ale căror intenții de plecare definitivă din țară erau descoperite și zădărnicite sau prin alte mijloace - erau denumiți "suspecți de evaziune" și persecutați de organele represive ale regimului.

Prin urmare, informațiile furnizate de recurentul-pârât se circumscriu dispozițiilor legale impuse de art. 2 lit. b) din ordonanță mai sus citată, întrucât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din pactul internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, și a dreptului la liberă circulație (art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice)."

În acest context, Înalta Curte constată că legiuitorul nu cere existența unei pluralități de informări adresate Securității, care să îndeplinească standardele definiției legale, fiind suficient si un singur astfel de caz, pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Prin urmare, se reține că informațiile furnizate de recurentul-pârât se circumscriu dispozițiilor legale impuse de art. 2 lit. b) din ordonanța mai sus citată, întrucât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, și a dreptului la liberă circulație (art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice).

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 1091 din 04 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2022.