ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5598/2022

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 23.05.2018 sub nr. x/2018, reclamantele A., Societatea Profesională Notarială B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând anularea Deciziei nr. 76 din 20.12. 2017 emisă de pârât.

În cursul judecății, reclamantele au invocat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1237 dn 11.12.2017 emis de președintele Consiliului Concurenței, a Decretului nr. 703 din 27.04.2009 emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284/30.04.2009, privind numirea domnului E. în funcția de demnitate publică, consilier de concurența - membru al Plenului Consiliului Concurenței și a Decretului nr. 301 din 5.03. 2015, emis de Președintele României, pentru numirea președintelui Consiliului Concurenței.

În temeiul art. 78 din C. proc. civ., a fost introdus în cauză în calitate de terț intervenient forțat Președintele României, reprezentat de Administrația Prezidențială, emitentul decretelor atacate cu excepția de nelegalitate.

Prin sentința nr. 2553 din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel București– secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal:

(i) a respins excepțiile de nelegalitate a Ordinului nr. 1237/11.12.2017 emis de Consiliul Concurenței și a Decretului emis de Președintele României nr. 301/05.03.2015 și Decretului emis de Președintele României nr. 703/27.04.2009, invocate de către reclamante în contradictoriu cu terțul intervenient forțat introdus în proces Președintele României;

(ii) a respins acțiunea formulată de reclamantele A., Societatea Profesională Notarială B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele A., Societatea Profesională Notarială B., C. și D., în temeiul art. 20 alin. (3) din legea nr. 554/2004.

Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, față de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a-l admite, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin decizia nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenței, recurenții reclamanți au fost sancționați cu amendă contravențională pentru săvârșirea faptei anticoncurențiale constând în încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Recurenții au solicitat aplicarea deciziei CCR nr. 58/2021 privind neconstituționalitatea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996.

Astfel, domnul E. nu a avut mandat pentru exercitarea calității de membru al plenului în funcția de consilier de concurență pentru perioada 01.05.2014-18.06.2018.

Consiliul de Concurență s-a prevalat de dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, în vigoare la acea dată, care prevedea că, "În situația în care până la expirarea duratei mandatului unui membru al Plenului Consiliului Concurenței, în condițiile art. 15 alin. (9) lit. a), nu este numit un succesor, membrul Plenului al cărui mandat expiră își va continua activitatea până la depunerea jurământului de către cel desemnat pentru mandatul următor".

Prin Decizia nr. 58/26.01.2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 465/04.05.2021, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 sunt neconstituționale.

Astfel, s-a statuat că, prevederile art. 18 alin. (3) din Legea concurenței nr. 21/1996 nu se rezumă la reglementarea unei situații tranzitorii legate de succesiunea de mandate, respectiv o perioadă scurtă de la numire și până la depunerea jurământului, dată de la care începe exercitarea mandatului, ci creează premisele exercitării atribuțiilor și ale continuării mandatului de membru al Plenului Consiliului Concurenței fără limită/termen. Se lasă practic posibilitatea autorităților și instituțiilor publice implicate în procedura de numire a membrilor Plenului Consiliului Concurenței să rămână în pasivitate și să nu procedeze la numirea unui succesor, întrucât legea nu prevede proceduri sau un termen-limită anterior expirării mandatului până la care poate fi numit noul membru, respectiv chestiuni legate de date și termene concrete în care trebuie să se încadreze autoritățile implicate în procedura succesiunii de mandate, și nici eventuale sancțiuni sau efectele ce ar decurge din faptul că nu sunt puse în aplicare dispozițiile Legii nr. 21/1996 cu privire la încetarea calității de membru al Plenului Consiliului Concurenței ca urmare a expirării duratei mandatului [a se vedea, cu titlu de reper, art. 68 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care stabilește o procedură de urmat pentru reînnoirea compunerii instanței de contencios constituțional până la expirarea duratei mandatelor în curs]. Practic, modul de reglementare a normelor contestate convertește o chestiune ce ține de exercitarea cu titlu temporar a atribuțiilor aferente mandatelor într-o veritabilă prelungire și continuare a acestora. În realitate, prin jocul normelor juridice coroborat cu acțiunile autorităților publice cu competență în domeniu, are loc o redimensionare a mandatelor membrilor Plenului Consiliului Concurenței.

Curtea a reținut că, astfel cum s-a arătat și în precedent, statul de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituție, presupune și capacitatea statului de a asigura cetățenilor servicii publice continue și de calitate, statul fiind dator să creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru exercitarea funcțiilor sale în conformitate cu Constituția și cu spiritul ei. Or, soluția legislativă prin care se creează premisele exercitării unor competențe prin continuarea exercitării atribuțiilor aferente unui mandat de membru al Plenului Consiliului Concurenței, dincolo de durata noțiunii de mandat, respectiv în urma expirării mandatului fiecărui membru al Plenului Consiliului Concurenței, astfel cum acesta este circumscris potrivit calculului termenelor în dreptul public, și de situațiile inerente aferente succesiunii de mandate ca urmare a unor chestiuni tehnice, legate, spre exemplu, de data depunerii jurământului, care trebuie realizată cu celeritate prin diligența autorităților implicate în procedura de numire, astfel încât la data fixă stabilită prin actul de învestire să fie efectuată numirea pentru noile mandate, nu corespunde cerințelor respectării statului de drept. Prin urmare, norma legală criticată nu se încadrează în garanțiile aferente statului de drept în ceea ce privește organizarea îndeplinirii atribuțiilor, competențelor și obligațiilor autorităților publice în coordonatele dreptului, fiind contrară art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, ceea ce are drept consecință și încălcarea principiului legalității prevăzut de art. 1 alin. (5), potrivit căruia, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".

Față de această împrejurare, având în vedere normele imperative cuprinse în art. 15 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 cu privire la durata mandatului membrilor Plenului Consiliului Concurenței, mandat ce este de 5 ani și care poate fi reînnoit o singură dată, indiferent de durata mandatului exercitat anterior, Curtea a constatat că viciul de neconstituționalitate stabilit prin prezenta decizie vizează orice soluție legislativă contrară normelor constituționale de referință, legiuitorul ordinar sau delegat neputând adopta norme legale care să vină în coliziune cu exigențele statului de drept. Prin urmare, exercitarea atribuțiilor aferente calității de membru al Plenului Consiliului Concurenței (președinte, vicepreședinte, consilier de concurență) în afara cadrului stabilit prin actele de numire și vizate de prezenta decizie (mandat de 5 ani, calculat potrivit regulilor de drept public) nu are suport constituțional și legal.

Această decizie are aplicabilitate în prezenta speță întrucât este o cauză aflată pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia.

Astfel, prin decizia nr. 404/15.06.2016, Curtea Constituțională a arătat că excepția de neconstituționalitate nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituționalității numai raporturilor juridice care urmează a se naște, deci unor situații viitoare ipotetice, întrucât și-ar pierde esențialmente caracterul concret.

Așadar, Curtea a reținut că aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situațiile juridice ce urmează a naște- facta futura, cât și situațiile juridice pendinte. În aceste condiții, s-a statuat că o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia – cauze pendinte, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile – indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere, întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării deciziei Curții este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale să nu fie definitiv consolidat. În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional se produc erga omnes.

În acest context, nu se vor reține ca întemeiate susținerile intimatului, chiar dacă, la data deliberărilor, art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 era în vigoare.

În consecință, exercitarea funcțiilor în temeiul prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 care au fost declarate neconstituționale este nelegală, atrăgând nulitatea deciziei contestate.

Față de acest motiv de nulitate a deciziei contestate apreciat ca fiind întemeiat, care conduce la soluția de admitere a prezentului recurs, devine inutilă analizarea celorlalte motive de nulitate a deciziei contestate.

În ceea ce privește excepțiile de nelegalitate invocate de recurenții reclamanți, soluția primei instanțe, de respingere a acestora, este legală.

Astfel, de legalitatea Ordinului nr. 1237/11.12.2017, a Decretului Președintelui României nr. 703/27.04.2009 și a Decretului Președintelui României nr. 301/2015 nu depindea soluționarea prezentei cauze care are ca obiect anularea parțială de deciziei nr. 76/2017, în condițiile în care, prin prezenta decizie, s-a reținut ca întemeiat un motiv de nulitate a actului contestat, astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul și se va casa în parte sentința recurată.

Pe cale de consecință, se va admite în parte acțiunea formulată de reclamante și se va anula Decizia nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenței în ceea ce le privește pe recurentele-reclamante.

Se va menține soluția dată excepțiilor de nelegalitate și se va respinge în rest acțiunea modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantele A., C., D. și Societatea profesională notarială "B.", împotriva sentinței nr. 2553 din 25 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată.

Admite în parte acțiunea modificată formulată de reclamantele A., C., D. și Societatea Profesională Notarială "B.", în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței.

Anulează Decizia nr. 76/20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenței în ceea ce le privește pe recurentele-reclamante.

Respinge în rest acțiunea modificată.

Menține soluția dată excepțiilor de nelegalitate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2022.